1,651 matches
-
Toată vara doarme-n soare Și se plimbă prin pădure, După fragi și după mure. Moșului îi este bine Și la stupul de albine... De repede nu sare-n apă Vin pe el și îl înțeapă. Însă Moșu-i tot voios, Toată ziua-i bucuros Iar când iarna a venit În bârlog el a fugit. Va ieși de-acolo iară Tocmai pe la primăvară.
Mo? Martin by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83636_a_84961]
-
1946 a fost nunta ) Afară‐ i iarnă grea și e pustiu în vie. Pe geamuri s‐ a depus perdea cu flori de gheață. Cornelia, să nu ai inima pustie Atâta timp cât eu mai sunt încă în viață. 148 Să vii încet voioasă, aproape, lângă mine, Cu dorul cel dintâi și zâmbetul pe față. Află că îmi dau viața întreagă pentru tine Cât va pulsa în mine ultimul strop de viață. Căci Dumnezeu ne‐a dat în dar acest destin Să respectăm convinși
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a venit, Toamna se așează liniștit. S-au copt strugurii din vii, Albi și roșii, purpurii, Toate roadele sunt coapte Vom mânca pe săturate, Căci de-acum suntem școlari, Mâncând fructe creștem mari. Creștem mari și sănătoși La școală mergând voioși!
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
de trei ani, iar de peste șase luni trupele lui Hideyoshi îl țineau într-o blocadă completă. Ce mâncau ocupanții săi? Cum reușeau să supraviețuiească? Trupele lui Hideyoshi erau uimite de fiecare dată când vedeau cât de activi și cât de voioși erau cei din castel. Era vreun miracol? Uneori, li se părea că supraviețuirea inamicului era aproape supranaturală. Trupele atacatoare pierdeau războiul de rezistență. Se părea că, oricât ar fi lovit, izbit, bruscat sau sufocat inamicul, acesta continua să miște. Garnizoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce vă frământă? Astfel încurajați, cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cel mai bine era să nu i se împotrivească lui Mitsuhide, ci, mai degrabă să vină cu el în ziua aceea, pentru a se asigura că nu făcea vreo greșeală. Când își aduse calul lângă cel al vărului său, zâmbi voios: — Ești prea iute pentru mine, stăpâne. Azi dimineață am fost luat prin surprindere și destul de speriat. Nu credeam c-aveai să pleci la o oră atât de timpurie. — Nici eu nu crezusem că plănuiai să mă însoțești. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le împărțea cel mai bun sake din magazie războinicilor din turnuri. Odată cu sake-ul, sosea și următorul mesaj: — Luați-vă rămas bun după pofta inimii. Recitarea de poezii n-ar fi deloc nepotrivită. Din foișoare se auzeau cântece, iar glasurile voioase umpleau sala. Chiar și în fața lui Katsuie, se bătea în tamburine, iar evantaiele argintii ale dansatoarelor trasau, prin aer, linii elegante. — Demult, Seniorul Nobunaga se ridica și dansa la cea mai mică provocare și încerca să mă silească și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
precum Brodocul Vasluiului, unde fanfara cânta de mama focului, cârnații se prăjeau plesnind de veselie, copane de pui cumpărați, stând o noapte la rând, se frigeau pe grătarele puse direct sub poala codrului, cu navetele de bere alături, cu nevasta voioasă și copiii alergând prin preajmă, omul se simțea suficient de patriot, ca să nu crâcnească la unele chestii care nu-i plăceau pe atunci. Dar s-au dus acele vremuri, și după 1989 odată cu noii zori, a celei mai încețoșate perioade
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Dumnezeu, pentru Partidul Comunist.” Oare ce resort uman, a pus în mișcare miile de tineri brigadieri, care în mod voluntar s-au înscris în brigăzile de muncă patriotică și numai cu roaba și târnăcopul a mutat munții din loc, cântând voioși cu credința în suflet că ei construiesc o țară liberă, un viitor luminos pentru ei și copiii lor. Așa au fost făcute căile ferate, Bumbești-Livezeni, Salva-Vișeu, Agnita Botorca și alte construcții care au rămas și vor rămâne pe veci, ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
toată lumea mă bănuia că sufăr de Sindromul Münchausen. M-am târât spre cabinet. Mirosul ăla era de-ajuns să mă facă să simt că eram gata să leșin de frică. Noroc că dentistul O’Dowd era un bărbat grăsuț și voios, numai zâmbete. Nu era deloc Doctorul Moarte pe care mi-l imaginasem eu. Suie-te acolo, fetițo, m-a îndemnat el, și hai să vedem cum stăm! Eu m-am suit, iar el s-a uitat. în timp ce fora prin gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se fi făcut totuși o greșeală? Vreau să zic, de ce-ar fi vrut cineva să ucidă o femeie aici? Dr. Board sorbi din cafea și se uită meditativ la colegul său. — Pot să găsesc oricâte motive vrei, zise el voios. La cursurile mele de la seral am cel puțin douăsprezece femei pe care le-aș omorî cu plăcere în bătaie și le-aș arunca în puțuri. Cum e, de exemplu, Sylvia Swansbeck... — Oricine a făcut așa ceva, trebuie să fi știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui, grijuliu să umple tăcerea cu vorbe și gesturi, perorând voios și competent despre viitorul său serviciu la reputatul industriaș neamț al Brașovului care îi devenise socru, despre mobilarea locuinței, un întreg etaj cedat tinerilor căsătoriți din familia marelui Friedrich Wolf, dar și despre evoluția războiului și comentariile postului de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
munte de om, micșorat, așa, nici n-ai timp să te dezmeticești și nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni nu-l văzuse încă, transpira, inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îndesând, iarăși și iarăși, cu lopățica și găleata de copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se umplu de râsul copilăresc, în cascade. Tot mai sticlos, mai sarcastic. Apoi îngroșat, tot mai îngroșat, bătrân, tot mai bătrân. Un râs gros și sufocat, ca de obicei. Soneria. N-are putere și n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cumpărate pentru că erau chilipiruri față de prețul inițial. Vreo 30 de sticle de dizolvant zac pe jumătate pline în fundul șifonierului meu. Și cutii peste cutii de pastile: care să mă mențină slabă, cu părul strălucitor, picioare curate, sinusuri desfundate, dinți albi, voioasă, cu ciclu regulat și conștiința împăcată. Nu știi niciodată când ai putea avea nevoie de aceste mici comori, nu? Până la urmă, într-o bună zi nu o să mai zbor, și cum o să mai fac atunci rost de tuburi foarte mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
șorț, cu un zâmbet enorm pe față. Dacă e așa, sunteți norocoși. Deseori îmi doresc să fi avut așa o mamă. Una care să-mi fi spus că sunt un copil grozav. Dar, din păcate, când s-au împărțit mamele voioase, eu cred că eram la capătul rândului. De fapt, cred că nu eram nici măcar prin zonă. Probabil n-am fost în stare să găsesc rândul ăla. Nu plătesc chirie, dar îmi plătesc șederea aici călcând aproape toate rufele și cumpărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ar plăcea să înregistrez ceva vesel de genul „Bună, sunt Katie și acum nu pot răspunde la telefon, dar vă rog să lăsați un mesaj.“ Pe de altă parte, ați putea avea încredere într-o persoană care pare așa de voioasă când vorbește în telefon, singură acasă? Mă holbez la telefon. Trebuie să mă gândesc bine la ce mesaj o să-i scriu. Doar nu vreau să par prea entuziasmată. Pe de altă parte, nu vreau să par nici prea neinteresată. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
foametei, îi spun. Nu e impresionată. Sau, dacă e, n-o arată. —E despre o familie săracă și tatăl bea toți banii de care face rost și apoi... Ai putea să-l convingi pe Liam Neeson să joace, sugerează Amy voioasă și observ că își bea Malibu cu ananas ceva mai repede acum. Dacă e liber, da. Cred că ar fi bun. O să alegi tu distribuția? — Nu știu. Sper că o să mă lase să am un cuvânt de spus. Cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
obrajii. Pentru numele lui Dumnezeu, ce-am făcut ca să merit asta ? Arată bine, foarte bine, de fapt, deși dintr-un motiv ciudat, nu-mi place să recunosc asta. Și miroase bine - Polo, Ralph Lauren, cred. — Câți sunteți aici? întreabă Debbie voioasă. —Suntem cinci. E ziua lui Colin. Grozav, îmi spun. Colin e fratele lui Donald, deși nu e nici pe jumate la fel de arătos. Dar lipsurile de la capitolul aparențe le compensează prin orgoliul lui imens. Eu, una, cred că Cock Tavern nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pentru aterizare. Lydia e nervoasă în spate. —Ai stat un secol, se vaită, ungându-și mâinile cu o cremă urât mirositoare. Vrei? Îndreaptă amenințător tubul în direcția mea. Nu, mersi, doar am mai stat puțin de vorbă cu fetele, spun voioasă, ignorându-i fața bosumflată. Sunt amândouă logodite, nu e minunat? Lydia mă ignoră, cască și-și bagă crema de mâini înapoi în geantă. — Sper că zborul nu o să aibă întârziere la întoarcere. O să-i spun lui Mike să-i bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de la Hollywood s-au arătat interesați să transforme Un tip la înălțime într-un film. Eram interesată? Interesată? Aproape am scăpat telefonul din mână! Dacă eram cum? E greu de crezut că în urmă cu doar un an mă îndreptam voioasă spre nicăieri. Acum sunt logodită cu un bărbat pe care îl iubesc. Sunt însărcinată și prima mea carte, care a fost publicată săptămâna trecută, a ajuns în topul bestsellerurilor, ceea ce nu e rău pentru o începătoare ca mine. Ieri agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
anulat meciul de squash În ideea că poate ieșiți În oraș diseară, dacă vrei. A, spun, cu un licăr de Încântare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci când te mușcă un câine sau te Înțeapă o albină... Nu trebuie decât să-mi amintesc că am un prieten - și, brusc, lucrurile nu mai par chiar atât de oribile. Sau, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care Nev o să termine cu glumele lui idioate despre cariera mea, și am să-i pot da banii Înapoi lui tata. Toată lumea o să fie extrem de impresionată - și va fi fantastic ! Luni dimineață, mă trezesc cât se poate de optimistă și voioasă și mă Îmbrac cu hainele mele obișnuite de mers la serviciu, adică blugi și un top simpatic, de data asta unul de la French Connection. Mă rog, nu chiar de la French Connection. Sinceră să fiu, mi l-am luat de la Oxfam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă trimită la plimbare cu tinicheaua de coadă, pentru că am mințit cu nerușinare și nimeni n-o să mă mai angajeze vreodată și am să ajung subiect În documentarul „Cele mai groaznice slujbe din Marea Britanie“, strângând baligă de vacă și spunând voioasă „Nu e chiar atât de rău cum se spune“. OK. Nu intra În panică. Trebuie să pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire pe care acum Îl regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]