2,768 matches
-
o frumoasă statuie vie și caldă și am depus-o pe canapeaua de alături, având grijă, pe drum, să scap și eu de pantalonii mei ce deveniseră incomozi... Sărutările și jocul mâinilor pregăteau cele două trupuri pline de pasiune și voluptate. Bărbăția mea bătea la poarta ce se prefigura la încheietura pulpelor sale. Sânii înalți și catifelați, care jucau la fiecare mișcare, cu mugurii lor ușor obraznici, mă trimiteau în lumea visurilor. În acea noapte, ne-am abandonat, la lumina discretă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
de a înlocui fervoarea singurătății cu un simbol desprins din încătușarea obisnuitului privirea ei voia să amintească de adâncul mării colorat în preajma furtunii în nuanțe împărțite în valuri spre a tulbura cu picăturile ei orice formă de împotrivire supusă în voluptate până la neajutorare gesturile ei luau forma grației în care mișcarea își desvăluia eseța în simboluri concentrând în memoria distribuitivă a senzației tot ce prin farmec rămâne în privire ca o clipă de eternă simțire a apărut lapidar toamna la ora
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
romanțată ca a d-lui Al. Florin Țene, el însuși un scriitor complex și nuanțat. Am putea spune, împreună cu Adrian Marino, că Macedonski creează, în plan spiritual și social, un stil, “o tipologie morală, făcută din miraj și himeră lucidă, voluptatea mistificării și totodată a demistificării, trăită alternativ ca o damnare, dar și cu profundă satisfacție ideală”, creionare a personalității macedonskiene pe care și dl. Al. Florin Țene o realizează la parametrii cei mai înalți ― cu o bună doză de iubire
AL.FLORIN ȚENE, ÎNTRE REALITĂȚILE ȘI POVEȘTILE VIEȚII LUI ALEXANDRU MACEDONSKI, DE PROF.UNIV.DR.FLORENTIN SMARANDACHE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383858_a_385187]
-
pe drumul cel drept. Conștientizarea unei stări de fapt reprobabile este începutul îndreptării noastre. Fără acest „grad zero” al iluminării de sine nu există nici reconversie morală, nici chiar început ființial. Cine este fiul rătăcitor/risipitor? Este omul mânat de voluptatea aventurii, de dorul de ducă, de mirajul țării îndepărtate. Este fiul neascultător, care forțează tiparele bunei purtări. Este cel care nu a învățat încă din greutăți, dar este capabil de această învățare. Este cel care caută obstacolul, ocazia pentru a
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
ce l-am folosi pe acest ”sex? Înainte ar trebui; 'oare simt dragoste pentru ea/el?" Personal pun foarte multe neajunsuri pe seama acestei căutări cu obstinenta a placerilor fără de plăceri aș spune... Deoarece, să nu uităm că: Cea mai mare voluptate este dragostea!! Câte discrepanțe de personalitate datorate frustrărilor sexuale, câte certuri, câte rele nu aduc frustrările sexuale, întocmai datorită faptului că lipsește dragostea, iar atunci prin sex (peiorativ fiind) se încearcă marea compensare, dar el devine o mecanică. Cu toate că, poate
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]
-
îndreptă către intrarea cortului s-o cheme pe Giorgina însă se răzgândi văzând-o cufundată încă într-un somn adânc din care nu o trezise nici mirosul îmbietor al cafelei și al pâinii prăjite. Își bău cafeaua savurând-o cu voluptate deopotrivă, gustul amar și aroma care îi invada plăcut nările și papilele, simțind cum o învăluia cu o stare de bine și de ușoară euforie apoi începu să mănânce visătoare, fredonând o melodie la modă, după care se îndreaptă către
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
după care se îndreaptă către malul mării în costumul de baie albastru și desculță avântându-se decisă în undele răscolite de briză, destul de reci la acea oră matinală. Începu să taie valurile înotând cu mișcări grațioase lăsându-se străbătută cu voluptate de fiorii contactului cu răcoarea apei. La acea oră de-a lungul plajei se vedeau doar câțiva turiști care ieșiserăsă profite de razele binefăcătoare ale soarelui ce abia începuse să se înalțe la orizont, de răcoarea dimineții și de liniștea
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Vlada, din volumul „Poeme extrauterine”, apărute la Editura Paralela 45, în 2004. Născută în București, în 1986, autoarea debutase cu un an înainte în revista Luceafărul, prezentată de Octavian Soviany. Alexandru Matei vorbește despre „autenticitatea spunerii”, Aurel Pantea scrie despre „voluptatea deziluzionării, ce trimite în limbaj impulsurile unei feminități ce-și calmează toate libertățile și toate decomplexările”. Toate aceste elogii sunt rostite cu jumătate de gură, cu anumite rezerve subtextuale. Aceste constatări, unele laudative, nu reprezintă în niciun fel garanția valorii
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
ușor nici macar când nu se concentrează neapărat pe traumă. Destinul omului nu este pentru nimeni un basm telegenic. „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă” (Cioran) În opera dvs. s-a simțit o afinitate pentru Cioran și Kafka. De ce tocmai acești scriitori? Ar fi prea multe de spus pentru spațiul unui interviu în revistă. Cioran - exilatul, apatridul prin excelență - vorbise despre „onoarea
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
kafkiana despre refuzul și șovăiala dinaintea nașterii. La fel precum Kafka, acesta consideră că existența scriitorului este marginala: „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă”. Aș putea extinde citatele pentru a evita o confesiune clară. Rezumând ce spuneam anterior: deși extrem de diferiți, Cioran și Kafka au surprins, cu acuitate și în formulări memorabile, impasul existenței - efemera rătăcire terestră, deruta a solitarului în
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
supusă, din punct de vedere al moralității, unor prefaceri negative generate de răsturnarea valorilor, de existența corupției despre care atât de mult se vorbește, de influențe nu tocmai ortodoxe venite din afara granițelor, pe care suntem tentați să le copiem cu voluptate, deși multe dintre ele sunt neavenite și nu se pliază deloc pe structura spirituală a neamului nostru, atât de încercat de-a lungul istoriei sale, dar, iată, și în zilele noastre... Personajul principal al cărții, Violeta, de etnie rromă, urmează
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
trăsături regulate și armonioase, de june-prim de cinema, care provoca vise erotice studentelor Îndrăgostite in corpore de arătosul lor dascăl. - Te-ai decis? Ce facem? Purcedem la treabă sau ne lăsăm păgubași? Nu, era clar: se distra pe seama mea cu voluptate și cinism inocent. Vechea lui aplecare spre teatralizarea prelegerilor universitare rămăsese nealterată: ce conta că auditoriul se restrânsese la o singură persoană? Bună și aia... - Chiar credeți că aș putea rata o asemenea șansă? Nici nu vă imaginați ce spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Știam că sunt supravegheat și cred că Încercam să le sugerez astfel cerberilor că, Împotriva așteptărilor lor, rămăsesem calm și stăpân pe mine. Nu știam exact la ce-mi folosea stratagema asta orgolioasă și sfidătoare, dar nici să mă sustrag voluptății sale gratuite nu mă lăsa inima. Așa cum voi proceda În continuare cu tot ce nu ține de miezul tare al poveștii propriu-zise, o să trec peste detaliile premergătoare primei confruntări cu trimisul celor care făcuseră din mine un ostatic cutreierat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
undeva, departe, la ani-lumină de aici, mai există un Adam Adam? Sau, mă rog, a existat ori va exista. Probabilistic vorbind, nu era exclusă posibilitatea ca treaba asta să se Întâmple și fără intervenția omologilor noștri din spațiu animați de voluptăți experimentaliste. Colegul meu - scuzați modestia! - Albert Einstein obișnuia să spună că Dumnezeu nu joacă zaruri, e adevărat. Este Însă o părere, nu o certitudine. - Mister Howard, am și eu numeroși colegi, la fel de iluștri, care, de vreo 2.500 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În capitala Franței, asemenea multor tineri de familie bună, care Își etalau frecvent orgoliul de a fi cunoscut mai bine Parisul decât Bucureștii. Nu le terminase niciodată, dar și asta făcea parte din obișnuințele vremii. În schimb, se Înfruptase cu voluptate din bogata și variata ofertă a boemei pariziene, care prelungea vicios amurgul nostalgic și Încărcat de farmec al celebrei belle epoque: tovărășii deocheate, beții crunte, scandaluri, femei, perversiuni sexuale, pocher și ruletă - pe scurt, Întreg arsenalul de practici și Îndeletniciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În măsură să modifice raportul de forțe dintre ei. Ei bine, ce crezi că am observat tot chinuindu-mă să-mi asum rolul Magistrului și repetându-i obstinat cuvintele? Pe măsură ce se producea transferul de personalitate, simțeam cum mă cuprinde o voluptate ciudată și cum mă instalez Într-un sentiment straniu, dar peste măsură de plăcut de putere, de forță dominatoare, căreia adversarul nu i se poate opune, fiind prea slab, prea fragil, prea neajutorat. Mi-am dat seama că beția puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-adevăr. Și Statutul, și lista de coduri pe care o căuta Eveline. Nu m-am atins de a doua: să fie sănătoasă și fericită ea cu comoara ei cu tot. Am Înșfăcat, În schimb, ca un hoț Înfiorat de voluptatea atingerii prăzii visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă șansă puteam ajunge În camera mea Înainte ca Eveline să-mi descopere lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prea prinsă de propriul joc ca să observe ceva. Avea și motive, dacă stai să te gândești. După ce Eveline a Închis ușa și s-a apucat să prepare cafele, mi-am aprins o țigară și am tras fumul În plămâni cu voluptate și simț de răspundere, cum făceam de regulă la expirarea intervalului În care Împrejurările mă obligau la pauză de viciu. Nu mă mai gândeam la Statut, cadavrul lui Fujimori și perplexitatea disperată a Evei la vederea listei de coduri Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
însuflețeați pe toți, unde era mai greu, acolo vă vârați, n-aveați odihnă, vă sculați primul și ne trezeați pe toți: „Hai, băieți, să îngenunchem și să ne mai rugăm oleacă!” Și abatele se temea de Dumneavoastră. Episodul 209 O VOLUPTATE — Au fost vremuri frumoase - spuse papa visător. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar mie, spre deosebire de alții de seama mea, îmi plăceau mătăniile, penitența, tot ceea ce ținea de plecăciune, de slugire, de flagelare. Slujind tuturor, știam că de fapt slujeam Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ți spun, nu-ți stau împotrivă, căci pierd timpul. S-ar putea întâmpla și să nu greșești deloc și-atunci acordul meu e la fel de înțelept. Dar a nu greși e, omenește, ceva foarte rar. Acordul meu greșeala dumitale așteaptă. Iată voluptatea umilinței. Episodul 210 DESPRE RETORICĂ — Dar cred c-am vorbit prea mult, frați dragi - zise papa plecând sfielnic ochii - răpindu-vă din timpul ce vi se cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
târziu, la cină. Nu ne-ați răpit nimic din timpul nostru - spuse Metodiu ridicându-se din jilț, urmat de Iovănuț - ba aș zice că prin vorba Dumneavoastră adâncă ni l-ați îndestulat peste poate, cu atât mai mult cu cât voluptatea pe care ați descris-o în chip desăvârșit in abstracto, noi o cunoaștem la fel de bine în practică. îngăduiți-mi să spun, arătându-mi în acest fel recunoștința, că deși noi, răsăritenii, nu recunoaștem primatul papal, dacă ar fi vreodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prima dată ura lui Împotriva lui Kafka, Împotriva acelei mutilante mentalități de ghettou care Îi anulează omului accesul la cer, ucigîndu-i disponibilitatea imnică și eroismul. M-am Îngrozit. Am recunoscut În vorbele lui fervoarea acelor apostoli fanatici care ucid cu voluptate. CÎnd l-am auzit spunîndu-mi mai tîrziu că se sufocă În acest pahar și că are nevoie de spațiu, de lumea cea mare ca să-și desfășoare noua doctrină despre omul liber În care nu există nici milă, nici frică, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic. București, 17.3.1971 Stimată doamnă Superba indecizie trecută și prezentă funcționează ca un metronom, ne apropie iar absențele. Orgolios pînă la exasperare, trăiesc cu voluptate aceste momente pe care o intuiție de animal cultivată cu grijă, cu sacrificii chiar, mi le semnalează, Înainte ca rațiunea - monstrul care se hrănește cu certitudini, cu frînturi de concret - să ia cunoștință de prezența lor. Hibrid deci, amalgam imperfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din pînză de cort. Mă roagă să-l las să se Întindă pe canapea. Îl acoper cu pătura. Doarme pe o parte cu mîinile Împreunate sub obrazul drept. Ca un Îngeraș, ar fi spus mama mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]