3,145 matches
-
adevărat festin! ”. Tatăl său, se apropia de șaizeci de ani și se mai potolise cu relațiile cu femeile. Își găsise o unguroaică bogată, Ilona, care tocmai își vânduse o casă. Ilona era grasă, cu ochii mici, albaștrii, cu părul rar, vopsit roșu ca focul. Domnul Măslină, era totdeauna galant și politicos cu femeile. Cu comportamentul acesta reușea întotdeauna să cucerească femeile dorite. Permanent roșu la față, înalt, corpolent și cu chelie, având doar câteva resturi de păr alb în cap, părea
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
vieții. Privim absorbiți... peisajele sălbatice ale râpei: din văgăuna mea preferată se ridică vapori, fugind de responsabilități; copiii se joacă de-a prinsa, în simulatorul de pantă. Bătrânii tușesc în același ritm, pe trei glasuri. De ieri, putem să ne vopsim șoproanele, în orice nuanță! Doar cei aleși trăiesc și-și fac nevoile pe colină !? Ei chiar au puterea să închidă îngerii în pivniță!? Colina a devenit cea mai mare dorință! Colina este țelul suprem! Când te gândești că... la început
DEAL de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354398_a_355727]
-
2016 Toate Articolele Autorului Caii mei de pe pereți au purces în trap săltat și-au pornit, îndrăzneți, să-și găsească grajd în sat. S-au oprit la prima poartă și-au ieșit toți gospodării să se-ntrebe care soarta îmi vopsește telegarii. Tot pe drum, vreo doi bătrâni, ce parcă-s uitați de ani, îi asmut acum pe câini să mi-i latre pe cârlani. Stau cu mâna stor la ochi, stau și se tot minunează să le fie de deochi
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DILEMĂ Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Am fost nedumerit de ce în țară E lumea cam de toate sictirită, De prețuri, de corupție, de mită ... Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară, Pân' ce-am ajuns acasă, personal, După treizeci de ani peste Pacific, Să aflu'-n prima zi' și să edific Dilema, într-un mod rațional; De cum am coborât din avion, Un bagajist m-a luat de geamantan
DILEMĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353091_a_354420]
-
Și cu balansoarul în care mai moțăie încă Salul bunicii. De ce-mi trimiți în plic sigilat Frunze decupate din platanii Ce umbreau odată Curtea sanatoriului de nevroze? Este ger cumplit la palat, Sunt războie fratricide și măieste în penaj vopsit La fiecare colț de poveste... Antichitățile au patina unei glorii apuse. Nu vorbesc aici despre eroi, Doar spăl rușinea de praf, o întind Pe firul prin care trece mutește Curentul electric. Copiii ridică din umerii în care Aripile dor și
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
mari cât pumnul, fornăind continuu, cu coada ușor arcuită în sus, cu o piele lucitoare de parcă era dată cu cremă! În șaua neagră o siluetă de aceeași culoare, cizme din iuft, prăfuite, pantaloni bufanți din postav negru, o tunică militară vopsită în negru pe care luceau bumbii de lamă, încheiați până sub bărbie, o pălărie arsă de soare, cu boruri mari, sub care se adânceau două hăuri negre, probabil erau ochi dar nu luceau, nu priveau, mai repede absorbeau, o față
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
INFINITĂ Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Din înaltul cerului, Am căzut aici pe pământ. În fracțiune de secundă am sărutat cerul, Cu vârful degetului meu. Apoi mi-am despletit gândurile vopsite în roșu. Pe amintirile tale, ale mele, sau ale timpului furat de încercări. Am sperat că voi adormi pe aripi de înger. Și voi visa. Visuri plăsmuite de oameni. Ce n-au fost rostite, Și nici visate. Dar gândul, Mă
SECUNDǍ INFINITǍ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353249_a_354578]
-
în urmă. O prezență diafană, de o eleganță sobră, într-un pardesiu negru croit parcă după formele sale corporale, un trup drept, zvelt, cu un mijlocel de fetișcană, o pălărie din fetru de culoare neagră, ce-i acopereau pletele ondulate, vopsite în culoarea mahonului, cu scânteieri strălucitoare ale firelor ce se lăsau maiestuos peste umerii drepți și strânși de o eșarfă gen șal, cu desene orientale multicolore unde predomina negrul și griul, se prezentă la ușa vagonului meu, în timp ce coboram cu
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
În discuția pestriță Și un ou de prepeliță Îl acuză de rutină Tot pe oul de găină... Dar cum patrula în zonă O cioară autohtonă, Spuse oului de rață Că suferă de albeață! Că și oul ei de cioară Se vopsește bună oară, Peste albul argintiu Cu un ton mai tuciuriu... Dar cu o mișcare bruscă Se ivii oul de gâscă Ce se băgă în pricină Salvând oul de găină... El cu grije recunoaște Că prin datină de Paște, Oul e
OUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352635_a_353964]
-
mereu asta și nu mai auzea ce vorbeau ceilalți care de fapt comentau ba că așa îi trebuie, ba că nu se face așa ceva. Nu i-a mai plăcut să stea cu ei și-a plecat bosumflată de parcă cineva îi vopsise ei gardul cu catran. Dar nu s-a dus acasă, a rămas în livadă pentru că s-a întâlnit cu câțiva copii care bucuroși că o vedeau fără mama ei au vrut să-i facă o surpriză. Și au reușit pentru că
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
de Lidia Stareș, profesor la Liceul „Tonitza” din București, unde predă țesătură și suplimentar inițiază elevi în arta torsului. Scopul asociației este de a reînvia tradiția torsului. La Târgul de la Muzeul Țăranului Român expune fuioare, canafi „ciucuri” mărțișoare din lână vopsită în culori naturale, obținute din plante, cât și coliere și brățări. Ciucea Andreea (Snagov), artist plastic, expune mărțișoare, fotografii, broșe, cercei. Mărțișoarele reprezintă flori, animăluțe, fluturi. Broșele sunt croșetate din orice fel de fir, bumbac, acril, mohair. Sunt simple sau
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
vă explic că să înțelegeți de ce îmi e puțin greu să mă adaptez. Aici o cosmeticiană face tot, mai puțin ce ține de păr. Și anume manichiura, pedichiură, epilat, tratamente faciale, corporale, masaj facial și corporal, machiaj, sprâncene pensat vopsit, vopsit gene, epilat peste tot... adică de toate... Și aici se învața pe nivele și se începe cu manichiură și pedichiură, deoarece acestea sunt de bază aici, și ce e mai ciudat e că nu se folosește foarfeca deloc ci unghiera
JURNAL LONDONEZ (4) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354076_a_355405]
-
avea o altă culoare, sau uneori erau grupate pe culori. Dacă erau cu aceeași arhitectură aveau și aceleași culoare, ca și când aveau același proprietar. Un oraș așa cum am mai spus, cu majoritatea caselor construite din lemn, dar și din beton și vopsite în tot spectrul coloristic posibil. Era un oraș al culorilor. Casele erau înșiruite dea lungul străzilor direct în trotuar, fără curți și fără garduri, fie pe coline sau pe șes, cam asemănătoare ca arhitectură, nu mai înalte de două-trei etaje
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
cimitir, pe o crenguță răsfirată. Cel mai mult îmi plăcea primăvara să merg. Atunci toate florile se trezeau la viață. Răsădeam panseluțe, crăițe, flori de gheață pe marginea mormântului bunicii. Intram în curticica făcută dintr-un grilaj de fier forjat, vopsit în alb, atât cât se întindeau două morminte, ne așezam pe băncuța de lemn, fără să ne murdărim pe hăinuțe și ne jucam cu melcii, buburuzele și fluturii. Mama ne spunea, mie și fratelui meu, să nu facem gălăgie și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
toate casele erau bătrânești; cu prispă, cu pătul la poartă și cu podișcă în față. Cei puțin mai înstăriți înconjuraseră prispa cu un gard din stinghii cam de un metru și ceva înălțime. Acestea aveau diverse desene sculptate în lemnul vopsit în albastru, verde sau roșu. Acoperișurile caselor, la început erau din trestie, pe care mai târziu au înlocuit-o cu țiglă sau cu tablă. Îmi plăcea trestia pentru că primăvara păsărelele își refăceau ușor cuiburile, cu toate că țăranii aveau grijă în fiecare
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele din față, “de la drum”, nu aveam voie. Erau camerele de “tinere”, tot cu paturi lungi și înguste, tot cu grinzi în loc de tavan și tot cu ștergare pe pereți. Aici nu mai era nici soba și nici
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
a făcut o liniște deplină. Am întrat în curtea taberei, mai nenorocită decât un deținut și după ce am privit speriată în jur, am văzut blestematul de rău despre care îmi vorbise mami și patru dormitoare, care semănau cu niște hangare vopsite în alb. Ajunsesem cu ultimul autobuz din ziua aceea, așa că restul copiilor ne așteptau așezați pe iarbă la umbră, cu bagajele lângă ei. Nimeni nu vorbea și mai ales nimeni nu se mișca de la locul lui. “Mi-a făcut-o
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
după culoarea rujului și îmi amintisem că își lăsase amprenta buzelor pe paharul lui tanti Oala care, geloasă, o întrebase pe mami după ce a plecat:”Ce ruj o fi ăsta de i-a mai rămas pe buze după ce mi-a vopsit paharul?” Tot amintindu-mi de ea, mi-am strecurat mâna în bancă și mi-am desfăcut ghiozdanul. Într-o fracțiune de secundă mi-am simțit degetele ude după care, un firișor cald mi-a alunecat pe șortul alb și pe
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
să-ți spunCât mi-e de greu când pleci peste hotare,Îmi plânge sufletul de dor nebun,Nu-mi călca lacrimile în picioare!... VII. DE DOR, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011. Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi de ceară Așteaptă mereu să-l privești. Oricât coșmar aș investi, Sub ochii tăi gerul se curmă. Pe brațul tău aș povesti Tot dorul, în cele din urmă. Citește mai mult Mi-aș vopsi ușa la intrare,Un preș soios aș pune-n față,Să par, în lumea asta mare,Un suflet viu cuprins de gheață.Mi-aș pune draperii lugubre,Pereții toți, i-aș zugrăviCu ghiare lungi, zdrențe și umbre,Suspinul, să-l
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011. Ard în cupe flăcări sfinte Dintr-o fragedă carență Ignorănd nopțile crunte Când n-aveam independență. Culeg boabe de lumină Dintr-un curcubeu integru Și stropesc la rădăcină Soarele vopsit în negru. Arunc cărțile pe masă Ca un cartofor nervos, Caut rimele prin casă Să-mpletesc un vers frumos. Alung visele din mine Dintre spini să îmi iau zborul, Mă lovesc de culmi alpine Și mă năpustește dorul. Azvârl haina
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
cerul cu mâna, Culegând dintre expuneri Norul, ce-acoperă Luna. Adorm lacrima în barbă ... Citește mai mult Ard în cupe flăcări sfinteDintr-o fragedă carențăIgnorănd nopțile crunteCând n-aveam independență.Culeg boabe de luminăDintr-un curcubeu integruși stropesc la rădăcinăSoarele vopsit în negru.Arunc cărțile pe masăCa un cartofor nervos,Caut rimele prin casăSă-mpletesc un vers frumos.Alung visele din mineDintre spini să îmi iau zborul,Mă lovesc de culmi alpineși mă năpustește dorul.Azvârl haina de pe umeriși mângâi cerul
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
atunci, ne mai vorbind de viitor. Mă gândesc câte păduri s-au tăiat pentru a se fabrica hârtia pe care să se tipărească aberațiile acestor scârța-scârța... N. Manolescu și Alex Ștefănescu în loc să cuprindă în „Istoriile” lor acești mastodonți cu picioare vopsite cu cerneală roșie, mai bine cuprindeau scriitorii din diaspora românească ce au scris în spirit democratic fără constrângerea ideologică a comuniștilor, cum ar fi: Vintilă Horia, Paul Goma, Dumitru Radu Popa, Herta Muler, Andrei Codrescu, Geoge Astaloș, Virgil Duda, Ioan
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
randamentul pe care eram dator să-l dau? Că mi-am atins ținta pentrucare am fost trimis pe pământ? Și pisicuțele sunt adorabile din care doar una este puțin mai neagră ca noaptea. Am întrebat-o dacă acceptă să o vopsesc într-o culoare mai prietenoasă, dar s-a opus categoric. Să las acum loc și pentru alte discuții, odată cu întoarcerea poștei. Vezi ce expresie învechită am folosit? Corespondența noastră se desfășoară pe calculator și nu mai are loc cu poștalionul
ZÂNA MEA CEA BUNĂ, 8 de ION UNTARU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357863_a_359192]
-
reacția madamei la această inițiativă palpitantă. Oricum, licitația se anunța a fi un triumf ce va zgudui Universul. Licurișca revenise din visul ei cu ochii deschiși și îmi atrăsese atenția că frumoasa și disperata Adelina își refăcuse look-ul, se vopsise blondă, își încrețise părul și semăna cu o grecoaică, iar ochii ei mari erau parcă mai luminoși, purta bluzițe care îi expuneau sînii nesiliconați și o fustiță îi șlefuia coapsele mătăsoase în mers. Ceva urma să se schimbe în viața
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]