1,091 matches
-
București: Comandantul Suprem, Președintele țării, Secretarul General al Partidului, Președintele de Onoare al Academiei, posesor al altor 36 de puteri și de titluri. 295 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Comandară 7 cafele, 2 ape minerale, 5 coniace mici, o votcă mare și un biter. Treptat, excentritățile verbale ale poeților Generației '90 monopolizară atenția tuturor celor de pe margini. Răcneau prea cu patos pentru a nu fi avut fiecare cîte-un munte de talent. Așa a aflat IF-ul, spre sfârșitul acelei seri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acuma, unde s-o duc, în parc? Îmi dai tu cheile de la boscheți?... Eu i-am spus de la început: "Măi, fată. Pentru ce să mă culc eu cu viața ta?" - O sută douăzeci și patru de lei, cu un pachet de țigări. Votcă n-avem. Rom românesc, la nouăsprezece suta. Vă iau banii acum, că s-a enervat responsabilul. Îi verifică barmanului casa. - Măi, voi aveți bani? Altfel o să cunoaștem, pe propria piele, progresele artei plastice din penitenciare. Afară de cazul că nu le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că publicase vreo 40 de volume de versuri, își petrecu întreaga după-amiaza distrîndu-se pe socoteala lor, recitîndu-le stihuri din lirica sa tâmpită și neascunzîndu-le încîntarea sa zgomotoasă sa că avea de-a face cu doi proști. Poetul impunător bău multă votcă, amestecată cu quik-cola, pe care, spre sfârșit, jumătate nu pregetă să o verse pe el. Nu se știa cum, dar, tupeist, din prima, le luase el, lor, graiul. Și nu se mai dovediră în stare să se apere, întreaga perioadă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Când m-am Întors la serviciu după ce am născut-o pe Emily, am aflat că Chris Bunce, administrator de fonduri de garantare și persoana cu salariul cel mai mare de la EMF În ultimii doi ani, a pus un păhărel de votcă În laptele matern pe care-l păstram În frigiderul de la birou, de lângă lifturi. M-am dus la Celia și am Întrebat-o, ca de la femeie la femeie, ce măsuri mă sfătuiește să iau Împotriva unui dobitoc care, atunci când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
unei petreceri În grădina de la Palatul Buckingham, dar nu Îndrăznesc să pun Întrebări. 08.27: Sunt atât de terminată când ajung În Broadgate Încât Îmi cumpăr două espresso duble de la Starbucks și le dau pe gât ca pe păhărelele de votcă. Am citit undeva că oamenii care suferă din lipsă de somn se află În ceea ce se numește stare hipnagogică, un fel de purgatoriu Între veghe și somn, În care imagini suprarealiste plutesc În derivă prin creier. Ca și cum ai trăi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și ar trebui să-mi vînd partea mea. Și-n afară de asta, pacienții mei au nevoie de mine. Trebuie să-i dezvețe cineva de Valium și Mogadon, să-i Învețe cum să-și ducă ziua fără o sticlă jumate de votcă. — Deci ești și tu pentru industria farmaceutică ce-a fost Ioana d’Arc pentru ostășimea engleză. — Așa ceva. Deși nu m-am imaginat niciodată În postura Ioanei d’Arc. N-aud destule voci. — Și soții Hollinger? I-ai tratat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e centrul nervos al Estrellei de Mar. Ai văzut pueblele de pe coastă? Zombieland. Cinzeci de mii de englezoi, un ficat uriaș ținut pe perfuzie cu votcă și tonic. Lichid de Îmbălsămare pompat din ușă-n ușă... — Am trecut pe-acolo - numai zece minute, mai mult n-am suportat. Acolo nu pătrunde lumina soarelui, numai televiziunea prin satelit. Dar Estrella de Mar cum de-i atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deja un paradis datorită lui Bobby Crawford. — Teatrele, galeriile, societățile corale? Crawford n-are nici o legătură cu ele. — Din contră. Înainte de Crawford, Estrella de Mar era o stațiune oarecare pe Costa del Sol. Pluteau toți de colo-colo prin aburi de votcă și Valium - aveam o mulțime de pacienți pe vremea aia. Îmi amintesc ce liniște era pe terenurile de tenis de la club, era un singur membru Întins la soare lîngă piscină. Treceau zile-n șir pînă se găsea cineva să tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Costasol, am rostit, savurînd conceptul. Ritualuri de curtare și modele de Împerechere. Cred c-o să fie un succes. Cine era blonda platinată? Arată oarecum a rusoaică. — Raissa Livingston - văduva unui agent de pariuri din Lambeth. E o cisternă plină de votcă. Foarte de gașcă. A mai făcut ceva actorie, așa că o să-nceapă cu dreptul. Vorbea fără ironie, cu ochii pironiți În plafonul mașinii, de parcă derula deja imagini cu aglomerația de la premieră. Părea mulțumit de munca lui din acea după-amiază, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Lady Godiva pe un cal butaforic, zîmbindu-le cu gura pînă la urechi turiștilor care-o fluierau admirativ. — Bobby Crawford - a sosit! Una dintre doamnele tenismane se porni pe un țipat strident, cît pe ce să-mi pice paharul cu votcă și tonic de pe balustradă — Haide, Bobby, să-ți vedem fizicul! O autodubă a departamentului de știri de la o televiziune spaniolă ținea pasul cu caravana, astfel Încît cameramanul să-i poată filma pe fermecătorii ocupanți ai platformelor. În spatele lui stătea Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doi colegi îi spuseseră: „E atrăgătoare prietena ta și vă stă bine unul cu celălalt“. Ghazal își pusese ochelarii pe creștet și le zâmbise cu fața liberă, dar ei tot nu crezuseră că e maică-sa. Asta-i precum cu votca de contrabandă, îi zisese. O ascunzi într-o sticlă de Parsi-Cola și chiar dai impresia că bei o răcoritoare. Armin se distrase, știa de Ghazal că are limba crestată, ca a șerpoaicelor, de aceea nici nu credea că ar mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ele, fără să caut pe cineva anume, doar avidă după mișcare. Ce binecuvântare să mă aflu la o petrecere la care cunoșteam atât de mulți oameni încât nu trebuia să faci conversație cu un străin sau cu o sticlă de votcă. Primul peste care am dat a fost Matthew, la vederea căruia am clipit de uimire. Se vedea de la o poștă că era entuziasmat de succesului producției, lucru deja evident, și fața lui căpătase o culoare pe care nu o avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi fost o ușurare pentru el. Au avut o tactică deșteaptă. — Copiată după Dostoievsky, murmură Hugo. —Care probabil că a luat-o de la vreun polițist cu care o fi ieșit la băut, remarcai eu. Polițaiu’ ăla îi trage tare cu votcă și-o ține lungă cu poveștile despre cum încearcă el să-l dea gata pe un suspect de la care nu pot scoate destul de multe probe, iar Fyodor se gândește: „Mamă! Din chestia asta ies pe puțin șase sute de pagini!“. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îi părea familiar. Apa râului Liffey era prea lentă, însă zona Temple Bar se afla acolo, cu toate cluburile și barurile pe care și le amintea atât de bine din anii adolescenței, când ea și celelalte fete de la mănăstire beau votcă precum niște marinari ruși. Însă părea pustie în seara asta, nu erau acolo decât ea și câțiva pierde-vară care se plimbau fără rost pe strada Dame. Pufni gândindu-se la asta. Patetic, într-adevăr, o femeie în toată firea holbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Întoarcem iarăși la Cioculescu și Rădulescu-Motru sau la Carol I, care pășise pentru prima oară pe pământ românesc În portul acestui oraș dunărean. Ca să acopăr tăcerea instalată la masă din vina mea, am sorbit cu poftă prefăcută din paharul cu votcă și mi-am aprins cu gesturi ostentativ meticuloase Încă o țigară. Ca-n romanele de duzină si-n filmele cu proști, exact În clipa În care am declanșat flacăra brichetei, mi-a explodat În gând, salvator, numele Adam Adam. Celebrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
De mai bine de un an hotărâsem să nu mai trec pe la ea. Voia să se mărite „bine“, avea un milițian de la scara vecină pe care pusese ochii și nu mai voia să fie văzută cu alții. — Dă-mi o votcă și niște bani. De-asta am venit. Altfel nici nu intram. N-am nici măcar o fisă, să dau un telefon la I.T.B. — Ce-ai cu I.T.B.-ul? — Să-mi dea geanta. Am pierdut-o în autobuz. A ridicat iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Să-mi dea geanta. Am pierdut-o în autobuz. A ridicat iar din umeri. S-a dus după perdea și s-a întors cu o hârtie de douăzeci și cinci. Mi-a întins-o, oftând încurcată. — Tot ce am. Ți-aduc și votca. Și o savarină? Știa că-mi plăceau savarinele. Fără savarină, am gemut. Simpla rostire a numelui dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a numelui dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi dispărea. Am închis ochii și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu, am tresărit, conștient că pirpiria aceea nu va mai ajunge niciodată la masa din miezul nopții, cu tortul ei de frișcă. Nu mi-e somn. Încerc doar să-mi revin. Paharul mare, cu o porție dublă sau triplă de votcă, îmi dădea speranțe. Să nu vomiți, ai grijă. Ia întâi o gură mică, de curaj, mi-a șoptit Ana. La masa de lângă noi se așezase scriitoarea. O bătrână care venea parcă de când lumea acolo. Scotea teancuri de foi, caiete, grămezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se așezase scriitoarea. O bătrână care venea parcă de când lumea acolo. Scotea teancuri de foi, caiete, grămezi de pixuri, creioane, stilouri și scria întruna. Mă fascina întotdeauna când o vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îndemână. — Asta-i, mi-am spus, cu nepăsarea celui care, oricum, nu mai are ce lăsa pe altarul demnității. Am dus paharul la gură și am sorbit. Simțeam cum instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna la gură, privindu-mă cum birui și ultimele legi ale intuiției care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna la gură, privindu-mă cum birui și ultimele legi ale intuiției care se zvârcoleau în capul ei, sfâșiate de certitudinea că din mine acuși-acuși au să țâșnească șuvoaie de votcă. N-a fost să fie. Am golit paharul. Am rămas cu gura larg deschisă, de parcă pândeam să-mi intre înțelesul ultim în suflet. Stomacul cedase și începuse să facă tumbe. — Krepkaia, am gemut într-un târziu. Te-ai orientat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi vrut să-i spun ceva. Experiența m-a avertizat instantaneu. „Dacă descleștezi dinții e prăpăd. Tsunami cu harakiri pentru telespectatori.“ Știam că riscurile sunt imense. Am strâns și mai tare dinții. Stomacul, răzbunător, îmi trimitea, în șuturi, valuri-valuri de votcă înapoi. Poate și vreo bucățică din tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios din umeri și i-am făcut semn Anei: „Asta-i! Mă... Ce vrei să fac?“. Am ieșit în ritmul sincopat al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]