1,324 matches
-
și provizorie opțiune politică. Sunt sigur că o să găsești cuvintele potrivite. După care, îngândurat, s-a apropiat de fereastră. Bietul, prostul, mincinosul și lașul Rotari! Toate acestea mi-au trecut prin gând, dar n-am spus nimic, căci deja fusese vrăjit de Gundeperga. Am ieșit pur și simplu din încăpere, fără ca el să-și dea măcar seama. Avea sufletul greu, eram sigur de asta, dar faptul de a deveni rege, de a stăpâni, de a rămâne în istorie s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Într-o cutie iepurașii dresați și papagalii vorbitori. Patru animatori Îmbrăcați În clovni săreau de jur Împrejur, strigând că acum trebuiau să formeze două echipe, căci Începea vânătoarea de comori - chinuindu-se de mama focului, căci cei șaptezeci de copii, vrăjiți de iepurași și de papagali, nu mai ascultau, iar În salon confuzia creștea la un nivel alarmant, periculos pentru siguranța frescelor și a prețiosului parchet. — Po-po-polițist, se bâlbâi Kevin cu greu, căci orice aluzie la existența tatălui său Îi crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de neant în privirea mea. Comăniciu Alexandru, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Dana Tili Florina M-am îndrăgostit de-o floare, Cu petale roșioare, Sufletul, ea mi-a răpit, Cu blândețe m-a vrăjit! Când mă uit la ea îmi spune, Vorbele cele mai bune, Și e plină de iubire, Mai presus de orice fire: Foarte mult timp a trecut, De când nu mi-ai dat sărut! Buzele îți sunt ca mierea, Vreau să-ți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deschiși Ploaia plângea în geam S-ar fi spus că urcase Cu un ton mai sus, Iar sunetele discordau Dar tu stăteai gânditoare pe salteaua moale Și focul în șemineu ardea Țineai cu degetele lungi Preferata ta - Cartea care te vrăjea, Iar el din oglindă te privea Cuminte ca și umbra sa. Primăvara Primăvara a sosit Și pe noi ne-a înveselit Ghioceii au răsărit Iar copacii au înflorit. Fluturașii cei vioi Au venit iar pe la noi Păsărelele se adună Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și chiar de hainele ei. Când nu se știa pe unde dispăruse câte un copil, micul ticălos era găsit de cele mai multe ori dormind între rufele ei, liniștit și sugându-și degetul. Astfel nu e de mirare că Iacob a fost vrăjit în acea zi la fântână. Ceilalți bărbați erau obișnuiți cu frumusețea Rahelei și cu parfumul ei minunat, dar lui Iacob trebuie să i se fi părut o apariție năucitoare. S-a uitat în ochii ei și a fost copleșit. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
povestea Lea în după-amiezile goale, fierbinți, în timp ce învârteam urcioarele cu gâtul subțire, ca să iasă zerul din laptele de capră covăsit. Cel care venise avea să fie tatăl copiilor mei, eram pur și simplu sigură de asta. Vedeam bine că era vrăjit de Rahela, parcă pentru prima dată vedeam și eu cât era de frumoasă, într-adevăr. Și totuși, se uita în ochii mei fără frică și asta îmi dădea speranțe. Am prins un ied și l-am tăiat, era un ied
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apropiați de ea. Urau faptul că erau atât de asemănători și dădeau vina pe mama pentru asta. Făceau tot ce se putea să se diferențieze între ei și aproape niciodată nu stăteau împreună. Issa se ținea pe lângă Rahela, care părea vrăjită de atenția lui și îl lăsa să-i care lucruri. Tali devenise cel mai bun prieten al lui Dan, fiul Bilhei și cei doi obișnuiau să doarmă unul lângă altul în cortul ei. Stăteau cu gura căscată și-l ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au luat după el ca să vadă mai bine animalul cu picioarele ca niște fuse. Nu m-am putut duce cu ei, dar nu mi-a părut rău că am rămas în urmă. M-am plimbat pe malul fluviului, care mă vrăjea ca un povestaș. Am stat pe mal până când ultima rază de lumină a dispărut și apoi, după masa de seară, m-am întors să mai simt încă o dată mireasma lui, care era la fel de tare ca o mirosul ofrandelor, tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toată lumea adormise. Mi-am bălăcit picioarele în apă până când s-au înmuiat și s-au făcut mai moi și mai albe decât fuseseră vreodată. În lumina lunii, urmăream frunzele care se duceau la vale până când le pierdeam din vedere. Eram vrăjită de unduirile apei deasupra dunelor de nisip și aproape adormisem când am auzit voci în jurul meu. În susul apei, am văzut două arătări care se mișcau cam pe la mijlocul râului. O clipă m-am gândit că sunt poate spiritele apei sau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pierdut brusc acea ușurătate miraculoasă a propriului corp. Mai târziu, în aceeași seară, când m-am dus la culcare cu femeile, le-am povestit mamelor mele cum mă simțisem în apă, în timp ce treceam râul. Zilpa a zis că probabil fusesem vrăjită de zeul apei. Lea s-a întins și mi-a strâns mâna ca să ne liniștim amândouă. Doar Inna mi-a spus: - Tu ești un copil al apei. Spiritul tău adânc s-a întâlnit în seara asta cu spiritul fluviului. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
simțit mai mult decât poftă sau cel puțin așa a spus apoi, după ce ne-am ținut promisiunea și eram unul în brațele celuilalt. Spunea că fusese lovit de dragoste și intimidat acolo, în holul de la apartamentele femeilor. Spunea că fusese vrăjit, fulgerat, cutremurat. La fel ca mine. Nu cred că am apucat să ne mai spunem ceva înainte ca Rahela să se strecoare împreună cu regina și să mă ia și pe mine înapoi în camera de naștere. Atunci n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un bărbat în floarea vârstei pentru că îi făcuse rău unei tinere mame. Vede limpede în inima bărbaților și nimeni n-o poate păcăli cu vorbe frumoase, dacă ele ascund o inimă mincinoasă. Vine din est, a spus Meryt, acum deja vrăjită de sunetul propriei voci și de atenția de care se bucura din partea copiilor ei. Acolo, femeile sunt deseori la fel de înalte ca bărbații egipteni. Iar Den-ne a noastră e pe cât de înaltă, pe atât de deșteaptă, pentru că vorbește deopotrivă limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
descleștase dinții de cînd părăsiseră muzeul. Îl privea pe unul gîndindu-se la celălalt. Unul pe care-l iubea de atîția ani, dar care o dezamăgise. Celălalt pe care În urmă cu trei săptămîni nici măcar nu-l cunoștea, dar care o vrăjise. Și dacă se Înșela? Christian nu era perfect, nici vorbă. Dar poate că Ryan avea dreptate cînd afirmase că orice bărbat Își are slăbiciunile lui. Și dacă aventura ei cu Lucas nu era decît o toană? O pasiune pur carnală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sprânceană către mine în oglindă, cu un zâmbet de satisfacție. Credeai că nu prea știu ce fac. Îmi citește cu atâta acuitate gândurile, că mă simt rușinată. E minunat, spun, regăsindu-mi glasul. Sunt... Vă mulțumesc foarte mult. Sunt ca vrăjită de propria mea imagine. Nu pot să-mi iau ochii de la noul meu eu, strălucitor, caramel și miere. Arăt plină de viață. Am culoare. N-am să mai revin niciodată la culoarea mea naturală. Niciodată. Încântarea nu-mi dispare nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aflat Într-un echilibru precar, care, În clipa În care am deschide ușa, ni s-ar vărsa În cap. Ce vacă ! spune Lissy În timp ce eu mă Întind să-l iau. Aseară mi-am pierdut nu știu cîte ore ca să-i vrăjesc pe toți ăia care au sunat-o că nu e acasă, și nici măcar nu mi-a mulțumit. Așteaptă pînă pun paharul jos În siguranță, după care deschide ușa. — Gata ? — Gata. Lissy trage aer În piept adînc, după care deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ravelstein a cumpărat de la Sukkumian, din cartierul de nord, un covor antic foarte scump, Nikki a strigat la el: - Ai aruncat zece mii de dolari pe găurile și zdrențele astea deșirate? Pentru că rupturile dovedesc că‑i antic? Cu ce te‑a vrăjit negustorul? Ți‑a spus că În covorul ăsta au Înfășurat‑o pe Cleopatra goală? Ești Într‑adevăr așa cum spune Chick, ai impresia că banii sunt făcuți ca să fie aruncați de pe platforma ultimului vagon al unui tren expres. Te afli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stil gestalt - adică În forme tot mai abstracte - ne accelerează experiența prefăcând‑o Într‑o comedie periculoasă, alandala, cu capul În jos și picioarele În sus, grabnic derulată. Nevoia noastră de a simplifica totul la iuțeală elimină amănuntele care ne vrăjeau, ne rețineau, ne Întârziau În copilărie. Arta este una dintre posibilitățile de salvare din această haotică accelerare. Metrul În poezie, tempo‑ul În muzică, forma și culoarea În pictură. Totuși simțim permanent că ne rostogolim vertiginos spre țărână, ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
catedralei. Bătea în plin pe zidul de sud-vest al incintei și mitropolia părea o cetate străveche, ieșită din imaginația poetului. Pascal se simțea ca sărmanul Dionis pe cale să dea nas în nas cu avatarul faraonului Tla. Pașii îl purtau ca vrăjit prin curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse. Dintr-o dată huhurezul zbură dintr-o crăpătură a zidului. Zbura molcom, purtat de aripi cafenii. Hu hu! Hu hu! Fără temere, se așeză pe o piatră. În sfârșit veni și ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de se face că nu ne apare. Dar din umbră ne pândește și ne veghează. El a venit acu și mi s-a arătat din nou. Nu știu dacă l-ai văzut și tu. Verginel nu-l asculta. Parcă îl vrăjise Biluță, cu gestica lui înceată, tacticoasă, ca într-un fel de dans. Își muie și Biluță mâinile în găleata cu zeamă albastră, apoi luă un prosop vișiniu din cabină și se șterse îndelung, aproape râgâind de plăcere. Scoase din torpedoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu, de-ar fi să v-o explice! Dom’ Goncea e îngerul nostru ăl mai mare. Tartorul îngerilor... Chiosea îl asculta cu ochii mijiți. Ar fi vrut să se trezească din molcomeala aceea totopitoare, dar parcă nu mai reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oaspeți a partidului și a luat-o chiar în seara revoluției ai lui Brandaburlea, că au făcut și ei revoluție și nu i-a mai scos nimeni, că dăduseră jos comunismul și avusese și ei martiri încă de la colectivizare. Mă vrăjise Păstrămaț ăsta când eram tânără studentă să fugim în Egipt, la Cairo, zicea că de la Chiru ăla știa chestia, venea o șalupă ca o corabie care o aștepta Chiru, oprea la Cherhana, și dacă tot venea ne lua și pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spusei eu, aveți același simț al umorului. Violet, care nu fusese de față când Matthew făcuse acel joc de cuvinte groaznic legat de Goa, dar care își dădu seama că-i luasem partea, îmi aruncă un zâmbet prietenos. M-a vrăjit fără să vreau. Dar de ce trebuie să-mi iei iar măsurile, Sophie? întrebă ea. — Întotdeauna verific de două ori, zise Sophie, scriind ceva în carnețelul ei, de când am descoperit, pe pielea mea, cât de optimiști sunt oamenii în legătură cu mărimea șoldurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în care Marie coborî triumfătoare pe mobil, sărind în brațele lui Hugo, un copil aflat la câteva rânduri în fața noastră scoase un: „A! Mamă!“ pe un ton uimit, după care un val de amuzament cuprinse rapid sala. Acum Puck o vrăjea pe Titania pentru ca aceasta să se îndrăgostească de prima creatură pe care o vede în momentul în care se trezește. Când coborî Tabitha, lumina se stinse complet numai câteva secunde, dar ea trebui să stea așa o vreme, ghemuită în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să văd o prestație mai bună în viața asta.“ - The Sunday Times), Titania lui Helen („Regina neînduplecată se topește ca un reactor nuclear“ - Time Out), Puck al lui Marie, precum și toate duhurile („Acrobații care te lasă fără răsuflare și care vrăjesc publicul.“ - The Guardian), ca și pe cei patru îndrăgostiți („Sincronizare la miime de secundă și o grație încântătoare. Cea mai bună interpretare a acestor scene de până acum“ - Mail on Sunday). Hazel, mai ales, fusese lăudată din cale afară („O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tare. — Nu cred, a răspuns Hugo mult mai încrezător decât se simțea. Din fericire, copilul amuțise, fascinat de locurile noi pe care le vedea și de mirosurile din primul birou în care intra. Nu-l interesa să creeze probleme. Era vrăjit de ficusul deprimat din ghiveciul prăfuit de pe biroul lui Neil. Hugo a luat loc, străduindu-se să-și țină în poală fiul pus pe explorări, în timp ce el își descria planul pentru întoarcerea la serviciu. — Deci, a încheiat el, numai diminețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]