1,129 matches
-
spune acasă la Tanacu. Departe de satul său natal, poeta îl apropie și-l redescoperă, adesea stilizat, oferind și oferindu-și mărgăritare în versuri, tremurul conștiinței și sclipiri sentimentale. „Biet pierdut te regăsești/ Printre rândurile scrise,” .... „Și cerească liră ce vrăjită/ Cântă-n casa inimii iubită” .... „Izvorul sărutat de vale,/ Un soare-aprins care răsare/ O spumă revărsată-n mare.” .... „Te-am găsit din întâmplare/ Roz petală-n dalbă floare” .... „În locuacesta und’ m-am dus/Înconjurată-s de icoane/ E trist
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
la alungarea tristeții, dar nu uită totuși să-i amintească viitoarei soții că îi câștigase dragostea cu spada, războindu-se pentru ea. Hipolita fusese „victima” unei duble răpiri, tandre și violente totodată, și, aidoma Desdemonei în fața lui Othello, se lăsase vrăjită nu numai de iubire, ci și de aura fascinantă a eroului vestit pentru faptele lui de vitejie - răpunerea câtorva monștri, printre altele. Bottom trebuie să interpreteze - într-o piesă a cărei intrigă implică și dragostea, și moartea - rolul lui Pyram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
imposibilitatea de a decide în mod absolut între amăgire și adevăr. Așa cum subliniază Prospero, dificultatea de a crede ferm în adevărul lucrurilor (believe things certain) este intim legată de natura însăși a insulei, de ale sale subtilities. Este o insulă vrăjită, un loc în care nu te poți bizui pe simpla mărturie a ochilor tăi, nu poți avea deplină încredere în adevărul celor văzute („think/ Their eyes do offices of truth”). În această insulă unde duhurile trec drept ființe reale, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lui Spizzi, care nu va ezita să numească totul o înșelătorie, un truc. Scepticismul acesta, declară Cotrone, este cea mai bună dovadă că Spizzi rămâne străin de lumea teatrului, căci, „dacă ai fi fost de meserie, te-ai fi lăsat vrăjit, fiindcă tocmai ăsta e semnul că aparții breslei”. Să te poți lăsa cuprins de vrajă, să crezi în apariții, să crezi în miracolul existenței unei realități invizibile, al unui imaginar care se materializează - iată un har rezervat doar adevăraților oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
--Se făcea, și totul se petrecea în față la “boiarii cei mari, pre nume: Dumnealui Neculai Buhuș marele logofăt, și dumnealui Miron Costin vornicul cel mare de Țara de Sus...” Fata mă privea cu ochii ei mari și calzi ca vrăjită. --Hai să vedem ce spunea Iane Hadâmbul, care, la 2 martie 1681 (7189), întocmește un zapis de danie: “Adecă eu, Iane Hadâmbul ce am fost postelnic,... am făcut o sfântă monastire la ținutul Cârligăturei (Dealul Mare sau Hadâmbul n.n
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
rareori avea vreo idee În minte, dar fraza asta nu putea să nu stârnească interesul și era oricând capabil să producă ceva cu aer de complimentar, dacă era strâns cu ușa. — Of... care? Fața Isabellei era un exemplu de curiozitate vrăjită. Amory a clătinat din cap: — Încă nu te cunosc destul de bine. Dar o să-mi spui... mai târziu?, a șoptit ea. El a asigurat-o că da, dând din cap. — O să sărim peste niște dansuri. Și Isabelle a dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
romane americane excelente: Vandover și bruta, Damnațiunea lui Theron Ware și Jennie Gerhardt. Pe lista sa de valori, Mackenzie, Chesterton, Galsworthy Bennett coborâseră de la poziția de genii sagace, saturate de viață, la cea de contemporani distractivi și atât. Atenția sa vrăjită nu mai era cucerită decât de claritatea superioară și consistența strălucitoare ale lui Shaw și de eforturile glorioase ale lui H.G. Wells de a potrivi cheia simetriei romantice În broasca Înșelătoare a adevărului. Ar fi dorit să-l revadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lucra în munți, în pădure, a venit diavolul și l-a întrebat ce face, dar Noe nu a vrut să-i spună. Atunci diavolul s-a dus la nevasta lui Noe și i-a spus să-i pregătească o băutură vrăjită ca să afle secretul. După ce Noe a băut, nevasta a început să-l descoasă, și el i-a spus totul. Când Noe s-a dus a doua zi la lucru, a găsit arca 88 Ordine și Haos făcută bucăți. Diavolul o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a zidirii templului din Ierusalim - este un motiv analog cu cel al surpării periodice a edificiului. În ambele cazuri, eroul este obligat să îndeplinească un act magic în vederea săvârșirii creației.) Väinämöinen pleacă în Manala (tărâmul subpământean, infernul), în căutarea „cuvintelor vrăjite” (vezi și plecarea în infern a lui Enkidu, după instrumentele magice de percuție cu ajutorul cărora Ghilgameș a construit mobilierul sacru al templului). Echipat cu opinci de fier (tipice încălțări pentru o călătorie în Lumea de dincolo), Väinämöinen - după o serie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
59). Acestea se dovedesc a fi chiar povestea facerii lumii : 107Legenda românească a potopului Cântece preaminunate, Despre-a’ lumii-adânci obârșii, Vrăji ce fost-au la-nceputuri, Ce nu-s spuse de oricine, Nu le știu nici toți vitejii. Povesti-n vrăjite vorbe, în descântece întocmai, Cum la-a Domnului poruncă, Prin a Celui Tare milă S-a născut din sine însuși Aerul, cum apa, iată, Despărțitu-s-a de aer, S-a nălțat din mări pământul, Plantele-au țâșnit din humă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rădăcinilor. Eu visez de obicei în frânturi de propoziții, un fel de gângurit de copil imbecil și asta se mai combină și cu impotența acțiunii. Recunosc că am avut momente rare de luciditate în vis, când un flux de cuvinte vrăjite îmi inunda cugetul și care păreau că vor rămâne acolo întipărite etern în memorie, dar când "starea" de vis se destrăma și încercam să îmi aduc aminte și să notez "revelația" respectivă, nu-mi găseam cuvinte în nici o limbă. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un fenomen cultural al Bucovinei, în „Iconar”, Cernăuți, II, 10, 1937, p. 4 și Elemente gotice în cultura Bucovinei, ibidem, 11, 1937, p. 3). Despre munca de redacție și semnificația tipăriturii, Dragoș Vicol unul dintre adolescenții ademeniți acum de „muntele vrăjit” al Poeziei va nota peste mulți ani: „Mugurii” au fost poate cea mai mare bucurie a noastră, a fost puntea pe care o întindeam spre poezie, spre un destin anume, cu toată exuberanța vârstei noastre de liceeni. „Mugurii” au însemnat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
copiii aveau acces la o movilă de jucării, cam desperecheate, căței și ursuleți de pluș, cuburi, tot felul de păpuși, unele stricate de prea multă folosință; de-a lungul pereților se eșalonau dulapuri cu ușile de sticlă îndărătul cărora vedeam, vrăjiți, alte jucării, mai frumoase, păpuși îmbrăcate ca niște prințese, animale exotice, fără nume pentru noi, papagali zburători și viu colorați, susținuți de sus cu o sfoară incoloră... Din aceeași lume făcea parte și „doamna” educatoare, frumoasă ca o zână și
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
o spontană și inedită euforie. Aveam impresia, în acea stranie, inedită dimineață, a unei a doua învieri, succedând pe prima, de astă dată laică, a regăsirii, fie și pentru o clipă, a ceea ce a fost; era un moment rar, de vrăjită și binefăcătoare iluzie. A doua zi, în timp ce ceilalți dormeau după încercările nopții trecute, m-am dus de unul singur prin sat din instinct dar cunoscut și din povestirile de altădată ale bunicii; m am orientat bine prin mai toate părțile
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că iubitorii de film încărcați de alune își vor putea croi drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din mătase albastră și verifică grămada de plăci cu opere italiene, care Îi plăcuseră tatălui său și pe care obișnuia să le asculte la vechiul gramofon, uneori În tovărășia uneia sau a două dintre prietenele sale, care Îi aruncau priviri vrăjite În timp ce Își sorbeau ceaiul cu degetul mic Îndoit. Scoase șervetele impecabile din inelele lor aurite, pe care erau incrustate stele În șase colțuri și cuvântul „Sion“ cu litere ebraice și latine. Cercetă tablourile de pe pereții salonului, dintre care unul Înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aceea.” Nicolae Iorga 321. „O carte pe care ai citit-o în adevăr e și opera ta.” Nicolae Iorga 322. „Nu te du în bucătăria scriitorului pentru a-i înțelege cartea.” Nicolae Iorga 323. „O carte sunt litere moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viața ta.” Nicolae Iorga 324. „O idee nu e mai clară cu litere mai mari.” Nicolae Iorga 325. „Poți scrie o carte pentru un subiect, pentru tine și în cazul cel mai rar - pentru cititori
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
alte flăcări au izbucnit ca să le urmeze. La naiba ! a exclamat Charlie. Apoi băiatul s-a întors și-a rupt-o la fugă. Danny n-ar fi putut să se miște nici dac-ar fi vrut. Jinn-ul îl țintuise ca vrăjit, în timp ce scântei roșii săreau dintr-un tufiș către un pin galben înalt de șaizeci de metri. Flăcările urcau pe trunchiul uscat și se împleteau în coroana copacului. Dacă vântul își schimba direcția, așa cum se întâmpla deseori după-amiaza, atunci toată valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-l aduc aproape. A trebuit să nu pierd contactul cu lumea vizibilului, cu formele desenabile și volumele ce-și aruncă umbra pe sol. Cred că am anesteziat-o cu acest limbaj, fiindcă nu scotea o vorbă, părea că mă urmărește vrăjită. Am trezit-o Însă cu observația că prieteni de ai mei, cu vederea pierdută În copilărie, mărturiseau că pentru ei chipul lumii se cam estompase, se ștergea odată cu trecerea timpului. — Înțeleg, dar dă-mi un exemplu, Îmi ceru ea. Aveam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi o greșeală să considerăm publicarea unei asemenea cărți o impietate față de ideea de mamă. Nu așa trebuie pusă problema. Un mare scriitor poate pătrunde oricând în viscerele unui personaj, fără să săvârșească un sacrilegiu. În celebrul său roman Muntele vrăjit, Thomas Mann îl înfățișează pe Hans Castorp studiind cu tandrețe radiografia iubitei lui, doamna Chauchat, iar această demitizare (de fapt, nouă și originală mitizare) nu îl oripilează pe cititor. Adrian Georgescu nu reușește însă să treacă un examen atât de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată, modernă, cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu acoperiș de țigle roșii și cu o cameră Încărcată de plante În ghivece. Asta era casa unde trăia mama lui. Mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unei Ere Ca pe un înger plutitor și blând. Și în furtună te voi împodobi nebună, Cu nestemate pietre de cuvinte Cuprinsă-n dragostea divină te voi iubi în razele de lună sfinte. Te voi iubi pe țărmul unui ocean vrăjit Unde mi-e chipul albie de stele Și taine de nisip, în dragoste se pierd, Când de dorințe gândul adoarme istovit. Te voi iubi, grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină, Și-n ochii tăi presar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
hainele și se mai cinstiră cu cîteva ulcele cu vin de la moș Lazăr Brusture, plecară spre casele lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Unde se vede că orice om bea doar o singură dată în viață din izvorul vrăjit, dar prea puțini sînt cei ce-și dau seama de acest fapt Î n dimineața aceea, Bărzăunul își pregăti undița, scormoni în gunoiul de lîngă grajd și scoase mai multe rîme pe care le puse într-un borcănel de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Unde se vede că nimic nu-i mai chinuitor decît să-i vorbești unui flâmînd despre păstrăvi fripți 109 Spaimele întunericului 116 Grozăviile junglei 128 Unde se vede că orice om bea doar o singură dată în viață din izvorul vrăjit, dar prea puțini sînt cei ce-și dau seama de acest fapt 142 O hotărîre la care nimeni nu se aștepta 152 Unde se vede că încă mai sînt cazuri în lumea asta cînd unii trudesc din greu, iar alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
păstrează taine, să-și stârnească frunzele să se scuture de nu mele lor arabe și latinești și să foșnească puternic, legat, ca o mare învolburată, o mare de portocali în furtună care se aude până la mine, cititor unic, pierdut și vrăjit acolo, în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într o carte de Delia Hriavu. Erau multe tăceri între ei. Înaintau prin ele cu greutate, conștiincios, posomorât, fără să încerce să le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]