981 matches
-
au variat de la disprețul superior (fie el al filosofilor din Antichitate, fie al intelectualilor moderni), până la reprimarea sângeroasă (pentru felul În care constructele vrăjitoriei topesc teme mitice arhaice vezi M. Eliade, 1976, sau C. Ginzburg, 1996). Dacă dinamica internă a vrăjitoriei este proiectivă (anumite acte magice sunt performate pentru atingerea unui anumit țel), dinamica socială a vrăjitoriei se Întemeiază pe o mișcare retroactivă - un eveniment intervine pe neașteptate, iar comunitatea Îi identifică sursa Într-un act anterior de vrăjitorie, efectuat de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reprimarea sângeroasă (pentru felul În care constructele vrăjitoriei topesc teme mitice arhaice vezi M. Eliade, 1976, sau C. Ginzburg, 1996). Dacă dinamica internă a vrăjitoriei este proiectivă (anumite acte magice sunt performate pentru atingerea unui anumit țel), dinamica socială a vrăjitoriei se Întemeiază pe o mișcare retroactivă - un eveniment intervine pe neașteptate, iar comunitatea Îi identifică sursa Într-un act anterior de vrăjitorie, efectuat de o persoană din mediul social apropiat. Fenomenul de identificare a vrăjitorului sau vrăjitoarei poate conduce fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
internă a vrăjitoriei este proiectivă (anumite acte magice sunt performate pentru atingerea unui anumit țel), dinamica socială a vrăjitoriei se Întemeiază pe o mișcare retroactivă - un eveniment intervine pe neașteptate, iar comunitatea Îi identifică sursa Într-un act anterior de vrăjitorie, efectuat de o persoană din mediul social apropiat. Fenomenul de identificare a vrăjitorului sau vrăjitoarei poate conduce fie la acceptarea „normalității” vrăjitoriei, fie la puseuri de negare: atât În societățile simple, cât și În cele complexe au loc periodic mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o mișcare retroactivă - un eveniment intervine pe neașteptate, iar comunitatea Îi identifică sursa Într-un act anterior de vrăjitorie, efectuat de o persoană din mediul social apropiat. Fenomenul de identificare a vrăjitorului sau vrăjitoarei poate conduce fie la acceptarea „normalității” vrăjitoriei, fie la puseuri de negare: atât În societățile simple, cât și În cele complexe au loc periodic mișcări Împotriva unor indivizi sau grupuri: Cele mai multe forme de acuzare se integrează Într-una dintre următoarele categorii: a) acuzatorii și acuzații sunt persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale violenței care pot duce la eliminarea fizică. Astfel, procesul de punere sub acuzare poate să se oprească la nivelul unor remedieri materiale și/sau simbolice (rituri de confesiune publică, rituri de expiere, acoperirea daunelor produse de presupusul act de vrăjitorie). Alteori, el implică excluderea din anumite structuri ale comunității (pierderea unor drepturi legate de distribuția bunurilor, la accesul la anumite funcții sau la integrarea În anumite structuri de rudenie), excomunicarea (scoaterea În afara comunității religioase și anularea identității culturale) sau exilul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau la integrarea În anumite structuri de rudenie), excomunicarea (scoaterea În afara comunității religioase și anularea identității culturale) sau exilul (alungarea definitivă din comunitate - J. Preston, 1987, vol. V, p. 234). Un exemplu complex de negociere a relației comunității cu actul vrăjitoriei, pe de o parte, și a relației politice și economice dintre grupurile implicate În acest proces, pe de alta, este oferit de următorul caz african: Liderii celor două comunități Igamba și Ibala (din cadrul populațiilor Safwa din Tanzania - n. M.C.) aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
elitei politice” și o sumă de acte de consacrare simbolică a Înțelegerii (economice și politice), Înțelegere mediată de o comuniune de rudenie. Între acestea găsim alte acțiuni pe care gândirea modernă le etichetează drept magice: interpretarea morții, acuzațiile reciproce de vrăjitorie, credința În existența unor puteri mistice și a unor Înfruntări nocturne oculte, actele de divinație magică: Aceștia din urmă au Încetat să mai lucreze acele pământuri, dar mai multe persoane au murit atât din Igamba, cât și din Ibala. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu spectrul autodistrugerii comunității lor, cei din Igamba au anunțat solemn că Încetează cultivarea pământurilor din Ibala, iar cei doi lideri au organizat o ceremonie În onoarea strămoșului lor comun pentru a confirma această Împăcare (A. Harwood, 1995, p. 76). Vrăjitoria apare ca un liant Între evenimente disparate: ea le asociază În lanțuri de tip cauză-efect, care fac obiectul a numeroase discuții intrași intercomunitare, a unor interpretări diverse care, după un timp se coagulează Într-o versiune coerentă, general acceptată. De Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obiectul a numeroase discuții intrași intercomunitare, a unor interpretări diverse care, după un timp se coagulează Într-o versiune coerentă, general acceptată. De Îndată ce această versiune se impune, comunitatea identifică actele politice și riturile care consacră noua configurație sociopolitică. Evident că vrăjitoria funcționează, Între altele, și ca un sistem care atribuie vinovăție pentru răul produs. În acest caz Însă, vinovăția vrăjitorească este egal distribuită. Dezechilibrul este produs prin escaladarea actelor vrăjitorești, iar deciziile liderilor și ceremoniile instituite au ca scop oprirea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vinovăția vrăjitorească este egal distribuită. Dezechilibrul este produs prin escaladarea actelor vrăjitorești, iar deciziile liderilor și ceremoniile instituite au ca scop oprirea acestei spirale a violenței magice, considerată periculoasă pentru binele comun și consacrarea noului echilibru social. Escaladarea acuzațiilor de vrăjitorie și utilizarea pedepselor capitale pentru rezolvarea crizei reprezintă un fenomen specific Europei postmedievale și relației dintre autoritățile ecleziastice și grupurile acuzate de vrăjitorie, dintre imaginarul colectiv modelat de aceste procese interminabile și vechile concepții medievale populare, acum deformate și demonizate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spirale a violenței magice, considerată periculoasă pentru binele comun și consacrarea noului echilibru social. Escaladarea acuzațiilor de vrăjitorie și utilizarea pedepselor capitale pentru rezolvarea crizei reprezintă un fenomen specific Europei postmedievale și relației dintre autoritățile ecleziastice și grupurile acuzate de vrăjitorie, dintre imaginarul colectiv modelat de aceste procese interminabile și vechile concepții medievale populare, acum deformate și demonizate. Cazul de mai sus nu trebuie Însă generalizat sub forma ideii că În societățile simple acuzațiile de vrăjitorie nu pot conduce la fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ecleziastice și grupurile acuzate de vrăjitorie, dintre imaginarul colectiv modelat de aceste procese interminabile și vechile concepții medievale populare, acum deformate și demonizate. Cazul de mai sus nu trebuie Însă generalizat sub forma ideii că În societățile simple acuzațiile de vrăjitorie nu pot conduce la fenomene violente: textele etnografice oferă numeroase exemple În care o nenorocire ce afectează comunitatea este atribuită unei persoane bănuite de vrăjitorie, iar această „certitudine” conduce nu numai la forme de pedepsire corporală sau de deposedare materială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai sus nu trebuie Însă generalizat sub forma ideii că În societățile simple acuzațiile de vrăjitorie nu pot conduce la fenomene violente: textele etnografice oferă numeroase exemple În care o nenorocire ce afectează comunitatea este atribuită unei persoane bănuite de vrăjitorie, iar această „certitudine” conduce nu numai la forme de pedepsire corporală sau de deposedare materială, ci și la exilări sau la execuții rituale. O vastă bibliografie (Barry et alii, 1996; J. Delumeau, 1986, vol. II; C. Ginzburg, 1996; M. Harris
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deposedare materială, ci și la exilări sau la execuții rituale. O vastă bibliografie (Barry et alii, 1996; J. Delumeau, 1986, vol. II; C. Ginzburg, 1996; M. Harris, 1974; R. Muchembled, 1978; J.B. Russell, 1981; K. Thomas, 1973) este consacrată fenomenului vrăjitoriei diabolice europene și proceselor declanșate de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
II; C. Ginzburg, 1996; M. Harris, 1974; R. Muchembled, 1978; J.B. Russell, 1981; K. Thomas, 1973) este consacrată fenomenului vrăjitoriei diabolice europene și proceselor declanșate de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă o judecată instituțională, aceea a bisericii. Ea se referă atât la practicile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consacrată fenomenului vrăjitoriei diabolice europene și proceselor declanșate de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă o judecată instituțională, aceea a bisericii. Ea se referă atât la practicile minore de vrăjitorie (malefice sau benefice), cât și la un ansamblu articulat de practici, cunoscute sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă o judecată instituțională, aceea a bisericii. Ea se referă atât la practicile minore de vrăjitorie (malefice sau benefice), cât și la un ansamblu articulat de practici, cunoscute sub numele de sabat. După C. Ginzburg (1996, p. 77), schema sa canonică cuprinde următoarele acte rituale și constructe mitologice: „omagiul adus diavolului, abjurarea lui Hristos și a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de fertilitate (M. Eliade, 1992, 1997), iar pentru alții este vorba despre călătoria extatică, poate de tip șamanic, a celor vii către tărâmul morților (C. Ginzburg, 1996). Cercetările consacrate „vânătorii de vrăjitoare”, adică generalizării pe scară largă a acuzațiilor de vrăjitorie, au arătat că Între secolele al XV-lea și al XVII-lea, În Europa, au fost judecate În procese de vrăjitorie peste două milioane de persoane, dintre care un sfert au fost executate. Pe lângă acest fenomen de anvergură socială și istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către tărâmul morților (C. Ginzburg, 1996). Cercetările consacrate „vânătorii de vrăjitoare”, adică generalizării pe scară largă a acuzațiilor de vrăjitorie, au arătat că Între secolele al XV-lea și al XVII-lea, În Europa, au fost judecate În procese de vrăjitorie peste două milioane de persoane, dintre care un sfert au fost executate. Pe lângă acest fenomen de anvergură socială și istorică, mediatizatul proces de la sfârșitul secolului al XVII-lea al vrăjitoarelor din Salem (un sat din Massachussets), cu cele 19 victime din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de anvergură socială și istorică, mediatizatul proces de la sfârșitul secolului al XVII-lea al vrăjitoarelor din Salem (un sat din Massachussets), cu cele 19 victime din aproape 100 de persoane acuzate, pare un mărunt caz izolat. Specificul atitudinii europene față de vrăjitorie provine din faptul că „În Europa medievală a Început un proces de Încorporare treptată a vrăjitoriei În sistemul religiei - În contrast cu statutul vrăjitoriei În alte societăți. Ideea de vrăjitorie a fost asociată cu ideea creștină a Răului. Vrăjitoria a fost transformată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Salem (un sat din Massachussets), cu cele 19 victime din aproape 100 de persoane acuzate, pare un mărunt caz izolat. Specificul atitudinii europene față de vrăjitorie provine din faptul că „În Europa medievală a Început un proces de Încorporare treptată a vrăjitoriei În sistemul religiei - În contrast cu statutul vrăjitoriei În alte societăți. Ideea de vrăjitorie a fost asociată cu ideea creștină a Răului. Vrăjitoria a fost transformată În unealta Dracului...” (A. Saunders, 1995, p. 149). Conform modelului consacrat de autoritățile ecleziastice ale Europei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cele 19 victime din aproape 100 de persoane acuzate, pare un mărunt caz izolat. Specificul atitudinii europene față de vrăjitorie provine din faptul că „În Europa medievală a Început un proces de Încorporare treptată a vrăjitoriei În sistemul religiei - În contrast cu statutul vrăjitoriei În alte societăți. Ideea de vrăjitorie a fost asociată cu ideea creștină a Răului. Vrăjitoria a fost transformată În unealta Dracului...” (A. Saunders, 1995, p. 149). Conform modelului consacrat de autoritățile ecleziastice ale Europei secolului al XV-lea ( În special
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de persoane acuzate, pare un mărunt caz izolat. Specificul atitudinii europene față de vrăjitorie provine din faptul că „În Europa medievală a Început un proces de Încorporare treptată a vrăjitoriei În sistemul religiei - În contrast cu statutul vrăjitoriei În alte societăți. Ideea de vrăjitorie a fost asociată cu ideea creștină a Răului. Vrăjitoria a fost transformată În unealta Dracului...” (A. Saunders, 1995, p. 149). Conform modelului consacrat de autoritățile ecleziastice ale Europei secolului al XV-lea ( În special prin celebrul manual Malleus maleficarum, publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atitudinii europene față de vrăjitorie provine din faptul că „În Europa medievală a Început un proces de Încorporare treptată a vrăjitoriei În sistemul religiei - În contrast cu statutul vrăjitoriei În alte societăți. Ideea de vrăjitorie a fost asociată cu ideea creștină a Răului. Vrăjitoria a fost transformată În unealta Dracului...” (A. Saunders, 1995, p. 149). Conform modelului consacrat de autoritățile ecleziastice ale Europei secolului al XV-lea ( În special prin celebrul manual Malleus maleficarum, publicat În 1486), vrăjitoria diabolică s-ar individualiza prin câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asociată cu ideea creștină a Răului. Vrăjitoria a fost transformată În unealta Dracului...” (A. Saunders, 1995, p. 149). Conform modelului consacrat de autoritățile ecleziastice ale Europei secolului al XV-lea ( În special prin celebrul manual Malleus maleficarum, publicat În 1486), vrăjitoria diabolică s-ar individualiza prin câteva note specifice: a) pactul cu Diavolul; b) repudierea lui Isus; c) Întâlniri nocturne secrete; d) curse (de obicei, În zbor) nocturne; e) orgii nocturne, sacrificii, de obicei infanticid și acte de canibalism; f) profanarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]