1,862 matches
-
de protecție a litoralului, care e În mâna ecologiștilor. Bieții oameni nu făceau nimic rău, doar niște orgii galante; se pare Însă că deranjau rândunicile de mare. Rândunicile de mare sunt un soi de vrăbii. Futu-le-n cur de vrăbii! se Însufleți Bruno. Vor să ne interzică sexul În grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt complicii lor. Sunt Împotriva oilor pentru că oile sunt de dreapta, În timp ce lupii sunt de stânga; totuși, lupii seamănă cu ciobăneștii germani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât să mă audă: - Unu, doi, trei, patru, cinci. Le-am simțit mirarea - mirarea lor era alcătuită din cuvinte ușoare care le zburătăceau prin minte precum un stol de vrăbii stârnite de un copil. Ticăloșii! Rămăseseră neclintiți Însă, așa că m-am apropiat agale de ei. Unu, doi, trei, patru, cinci... - Sunt Krog, frate de sânge cu Moru. Sunt prinsul vostru, le-am spus. Iar ei clătinară din cap, foarte siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alergând către Miazănoapte. Pisici din cele mari alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu capetele În culcușurile noastre pentru a se târî degrabă mai departe, spre Miazănoapte, prin ierburile Înghețate. Ne-am ridicat din culcușuri și am privit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
putrezi. Pe grinzile transversale sau pe multiplele lor brațe purtau o droaie de sârme sau cabluri, Într‑o nesfârșită Încâlcitură de relee care se lăsau În jos și se Înălțau, iar cădeau, iar se Înălțau. Pe portativele sârmelor fixe poposeau vrăbiile, care ba Își luau zborul, ba se Întorceau să se odihnească. De‑a lungul trotuarelor, tencuiala coșcovită lăsa la vedere, În lumina asfințitului, roșul originar al cărămizilor. Rareori trecea câte un automobil În zilele acelea. Ce vedeai erau trăsuri, camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu știi că eu nu pot să mă cațăr? Fii cuminte, vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu-l bate, nici chiar atunci când cățelul se întoarce cu o vrabie în bot și începe s-o jumulească. ─ Piu, piu! face vrabia. Iliuță îi smulge pasărea din bot și i-o flutură pe dinainte, țipând. ─ Cum! Tu, ditamai dulău, să te pui c-o vrăbiușcă! Să piei din ochii mei! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu-l bate, nici chiar atunci când cățelul se întoarce cu o vrabie în bot și începe s-o jumulească. ─ Piu, piu! face vrabia. Iliuță îi smulge pasărea din bot și i-o flutură pe dinainte, țipând. ─ Cum! Tu, ditamai dulău, să te pui c-o vrăbiușcă! Să piei din ochii mei! Nu mai vorbesc cu tine niciodată! Niciodată! Nici nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
oribilă! Ilie a auzit odată în tramvai o doamnă care-și certa astfel pechinezul prost crescut. Păstrase cuvintele acestea ca pe niște pietricele frumos colorate și e bucuros acum să le găsească întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de așa ceva? Niciodată, băiete. Niciodată. Ce cuvânt greu! Trebuie să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un salt. ─ Mămăligă, își amărăști inima degeaba. Niciodată nu vei putea înhăța văduva paradis. Niciodată nu vei putea înhăța nici măcar o vrabie obișnuită. Ești mult prea gras. Ești mult prea leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să prindem. Înțelegi? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Fărmăcata, mama fetei, observă cum deasupra farfuriei cu piftie a Mantinelei se face dintr-o dată o lumină rozulie. Ca și cum răsărea soarele și o rază ajunsese pe farfuria fetei. Din rază, apoi, se iți o pasăre albă, mai mică decât o vrabie. Bătu de câteva ori din aripi pasărea aceea și o zbughi drept spre icoana Sfintei Parascheva, de deasupra televizorului. „Pardalian! Pardalian! Pardalian!“, ciripi de trei ori pasărea aceea albă, dădu iar de câteva ori din aripi și dispăru, trăgând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aliorului 29 bis. Avea agățat de ea și un steag albastru cu stelele roată, al Uniunii Europene. Pompierii de la descarcerare, care veniseră să dea jos mașina, povesteau uimiți cum, în tot timpul operațiunii, o pasăre albă, mai mică decât o vrabie, zbura în jurul lor. Părea atârnată de o rază de soare sângerie. Dănțuia în jurul mașinii și ciripea într-una „Pardalian! Pardalian!“ Aurel Trocaru a fost scos, pe la prânz, bucată cu bucată, de vidanjorul Toma Preda, zis Biluță, din toaletele ecologice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fel. Nu le am cu analogiile, orice aș zice ar fi prea general. Sunt pur și simplu singur. Acesta e un lucru foarte trist. Uneori, rar de tot, dacă cineva ca Sgsdgff îmi trece prin pat, devin și mai deprimat. Vrăbiile încep să ciripească drăgăstos în copacul din spatele blocului, iar cântecul lor intră pe geamul crăpat, înduioșând unele femei și făcându-le să-mi lase ceva bani pe noptieră. Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vântul cântă-n orga țurțurilor De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii - printre ramuri lunecâd cascada de nea Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara Urme de vrăbii filigran pe zăpadă - drumurile noastre Trosnesc arinii zborul lebedelor sculptat în ghețuri Ajun de Crăciun - din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
parcă-i vecina Pe roba neagră petecul de blană alb - rest de la-mpărțit Petic de iarbă abțibild cu oi lângă bloc - ciobanul pe chat Grav bolnav aștept leacul la-ce-bun-itei - posmagul muiat. Bărbat sentimental CV extraterestru - caut...cu casă Pe plajă vrăbii țopăind printre resturi - all inclusive Pescăruș pe mal privind nemișcat marea - discipolul zen Croncănit de ciori și pocnet de castane - jihad indigen Coadă la loto - degeaba risipesc bani de aur salcâmii De dimineață sfadă mare între ciori - nuca-i sub
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
se ridică În picioare. — Cred c-am să merg la o plimbare. Mă Întorc la prânz. O strânse de braț. Am nevoie de-o plimbare, doar atât. Se uită În depărtare peste acoperișurile orașului. Ce ciudat; frumusețea zilei era neștirbită. Vrăbiile zburau În picaj și jucau leapșa aproape la lungimea unui braț, ciripind de bucuria zborului. Și-n ziare, aurul ce acoperea aripile Îngerului din vârful clopotniței bisericii San Marco scăpăra În bătaia soarelui, Îmbăind tot orașul În binecuvântarea lui scânteietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
razele blânde, tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir sunt ca niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile se întâlnesc în ele. Zburătoarele, oaspeții de vară, s-au călătorit rămânând lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că plantele se pregătesc de moarte... unele uscate, altele despuiate de podoaba frunzelor, așteaptă somnul de iarnă... toate, toate se desfășoară după înțeleapta orânduială a Marei Creații. Tristețea lor răspândește melancolie... vrajă, asupra întregului pământ
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
către altul, el, vrând să o pupe În obraz. Ea, nu, s-a sucit, și i-a apăsat, boticul, pe botoiul său, mai bine zis, buzele ei, și le-a Înșurubat, Între buzele lui, ca atunci, când, un pui de vrabie capătă mâncare de la mămica sa dragă! Și, apăsat, pe bietul Valucă! Și dă-i, apăsat, și el, din ceea parte! Era gata-gata să-l doboare. Să-l dea jos din picioare. El s-a sprijinit, cu mâinile, de mijlocul ei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
așa socotise autorul, scăpa cine putea, dacă mai era posibil așa ceva, pentru că, disperat, un dictator mondial ar fi pornit - pe la pagina două sute, detalia Berg - un război nuclear, o sinucidere, de fapt; tiranul luînd cu el toată suflarea lumii, nici măcar o vrabie nu ar fi scăpat, nici o musculiță. Romanul povestit avea și nu avea ceva din obsesiile Antoniei; aceasta spunea că Dumnezeu, cu mîna lui, avea să aducă sfîrșitul, nu ar fi lăsat El ca oamenii să tot Întindă povestea pînă ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe cale să-mi curăț un măr. mărul s-a rostogolit în mijlocul mesei, iar cuțitul a căzut pe jos. între timp porumbeii au ciugulit integral mărul, dar, dintr-un motiv ciudat, de mine nu s-au atins. Probabil că porumbeii și vrăbiile nu devoră corpuri umane inerte sau moarte, doar corbii și vulturii se dedau la astfel de plăceri. Porumbeii intră prin fereastra pe care am lăsat-o deschisă în sala de baie. Practic, de trei ani și-au transformat întregul meu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pervazul ferestrei, chiuvetă și paravan. abia apoi a avut curajul să intre și în cameră. o singură clipă nu a uitat traseul parcurs, nu s-a izbit în niciun caz de ferestre cum au făcut la un moment dat cîteva vrăbii proaste. operațiunea de recunoaștere a porumbelului voiajor le-a servit apoi tuturor camarazilor săi. De altfel acestui prim porumbel i-am dat și un nume, i-am spus, vă dați seama de ce, Curiosul. îmi place acest nume, Curiosul, și cred
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că porumbeii s-au declarat de la bun început stăpîni pe locuința mea și i-au triat cu grijă întotdeauna pe ceilalți vizitatori. Ciorile și corbii, de exemplu, n-au fost lăsați să intre. în schimb au primit această permisiune specială vrăbiile (dar nu mai multe de cinci sau șase în același timp), cîteva rîndunici, cîteva gaițe, grauri și coțofene, precum și cîțiva cuci și mierle. Cred că am mai identificat în acești ani mai mulți pitpalaci și cîțiva sticleți scăpați probabil dintr-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mâna pe insecta de culoarea paiului putred, rămase numai cu un picior minuscul între degete. Când brișca trecea printre semănăturile de porumb, zarea era astupată cu desăvârșire. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte și de stoluri de vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, în care valurile prea înalte împiedicau ochii să tragă linia orizontului. La încetarea porumbiștilor, reapăreau miriștile sau lanurile, tot atât de lungi, de ovăz, cu paiul scurt și aproape alb de uscăciune. Atunci, din cauza inundării întregului șes
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tine. Dacă zici că mă iubești,atunci tu îmi vei spune ce să fac. Dacă nu... - Ai dreptate! Te iubesc, nu te îndoi. Voi decide eu ce e de făcut. Afară era primăvară timpurie, și zăpezile se topiseră inundând totul. Vrăbiile se lăsau în bandă să culeagă ceea ce găseau după moină. Un fior de energie trecea prin trupul lui Felix. Într-o seară de la începutul lui martie, Felix stătu până târziu, citind. Auzea alături pași în odaie, zgomot de lucruri mișcate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
păpușesc, cu mișcări țăcănitoare și nevrotice de figurină mecanică, în poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și micile izbânzi ale Cenaclului de Luni se regăseau îngroșate. Cel de-al doilea, fonf, masiv, calamburgiu, tenisman, prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]