4,110 matches
-
Acasa > Poezie > Cantec > NINGE PESTE CIȘMIGIU Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ninge peste Cișmigiu; Înserare - Umbre rare. La ruinele Cetății pași de vrajă sună stins. Pe ponton Zăpada-și licărește jarul neatins. Ninge peste Cișmigiu; Noapte - Albe șoapte. Felinarele se-mbracă în paiete de cleștar. Luna-și crește plină unda Peste lacul deghizat în patinoar. Ninge peste Cișmigiu; Dimineață - Flori de gheață. Pe
NINGE PESTE CIŞMIGIU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363285_a_364614]
-
Grai românesc MAGIA IERNII Pe zarea sidefie, văzduhul a nins, Magia iernii să se strecoare în vis. Iar cer de stele se oglindește-n ape, S-aprindă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase în slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
zăpadă peste urme, Te caut, umbră de desfrâuri... Coboară noaptea peste lume. Se-adună-ncet ciulini, în viață, Circumvoluții în canafuri, Sofisme-nlănțuite-n gheață, Cărți nedeschise-n mine, vrafuri. Vitrine seci, rebel, fac plajă, Se joacă șah pe sub tarabe, Orașul e cuprins de vrajă, Simt universuri, stele salbe. Caduc, privesc, plutesc spre mâine, Sub cataracte de tristețe, Diger, străin, a vieții pâine, Scârbit de false obediențe. O iarnă-și arde în candelă Fulgii placizi...Tribut de sânge Plătim spre mâine... Bagatelă E noaptea care
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică are o arhitectură aparte. În continuare zările se deschid și mai la
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
pe care numai când o faci cu mare pasiune poți reuși să simți că ai trăit irealul. Pendula ceasului de perete anunță ora doisprezece noaptea, dar nu mai era nimeni să îl audă, jocul erotic prinzându-i cu totul sub vraja lui. În schimb, pendula lui Condurache, continua să bată ore nenumărate, fără a mai ține cont de scurgerea timpului, la poarta de intrare în peștera necunoscută și necercetată de vreun speolog. Eleva se relaxă complet, pe când profesorul îi explora cu
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1350 din 11 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului DIN SCRISORI FACEM PALATE Când deschizi scrisoarea mea, Între file vei afla Dragostea; o poți vedea... Ascultă inima mea, Care tremură de dor Pentru vraja ochilor . Din scrisori facem palate Și castele minunate... Lumea-ntreagă, bogății, Clipe dulci și bucurii Și-n cuvinte fermecate, Spunem dorurile toate... În plic e sufletul meu, Și srânge-mă la pieptul tău! Cu dragoste o să-mi zâmbești.. Tu, draga mea
DIN SCRISORI FACEM PALATE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362367_a_363696]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > VRAJA IERNII Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nori nepăsători se pregătesc De sărbătoarea zăpezii, Din tâmpla cerului pornesc Fulgi exaltând clipa amiezii... Peste tot șerpuiesc pârtii, Ca-n zahăr pașii trosnesc
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
-n omăt, Urcă-albind metalica zare!- ............................................... Un gest, privire, mișcare... Priveliștea extaziază Vremea-i gătită-n sărbătoare Dar,...albul, ne-nfrigurează. Ne-ncălzim la focul din priviri, Pe val de fildeș prăvălit. Cuvintele curg închipuiri... Știu!.. Pentru mine ai venit. Referință Bibliografică: VRAJA IERNII / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
cuprinși de salbaticia atletica a unui ritm. Dar ritmul purtat de alte trăiri a întărziat anume. Si oamenii au amuțit încă o vreme în nemișcarea lor. Si totul ar fi fost altfel, dacă... Dar ce minune să nu se stingă vraja și magia timpului să rămână neîntinată. Primul tango, primul sarut, și seara aceea. Ea încă există, magia e încă aici, cu noi, în suflet și minte iar muzica aceea continuă să cânte ușor, iar spiritul binelui și bucuria încă ne
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]
-
pasiune enormă de a fi cu acea femeie. Însă la început tot acel foc nebun din interiorul său se lovi de educația sa religioasă și un timp rezistă luptând încercând să biruie, însă acea femeie îl atrăgea ca într-o vrajă simțea tot mai mult că nu va putea rezista mai ales că Silvia observase că Alexandru o place și că o urmărește insistent cu privirea și atunci își făcu în mintea ei planul de a pune mâna pe el, atrasă
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
copila și tu - tot un copil, Prin pânzele iubirii te-ai strecurat tiptil. Cu chip de Făt-Frumos ai coborât alene Citeam în ochii-ți calzi dorința printre gene Învăluită-n taină, pătrunsă de-un fior, Și-n suflet ca o vrajă te-ai cuibărit, ușor. Mi-ai dăruit o floare cu jar de catifea Petale de iubire să împletesc din ea Cu gust dulceag de fragă, primind sărutul meu Tu m-ai ales zeiță, iar eu te-am numit un zeu
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
mac de foc - copila și tu - tot un copil,Prin pânzele iubirii te-ai strecurat tiptil.Cu chip de Făt-Frumos ai coborât aleneCiteam în ochii-ți calzi dorința printre geneînvăluită-n taină, pătrunsă de-un fior,Și-n suflet ca o vrajă te-ai cuibărit, ușor.Mi-ai dăruit o floare cu jar de catifeaPetale de iubire să împletesc din eaCu gust dulceag de fragă, primind sărutul meuTu m-ai ales zeiță, iar eu te-am numit un zeu.Prin șoapte de
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
lor, împreună creând o imagine de vis. În schimb nu se aude foșnetul frunzelor, dar nici melodiosul cânt de paseri. Această liniște mormântală pe care nici măcar adierea vântului n-o deranja, îi înfioră pe călăreți. - Nu vă lăsați purtați de vraja de basm pe care o întâlniți aici. Este o capcană. Cei ce vor păși pe aceste meleaguri se vor rătăci. Vor pribegi până la pieire în ghearele necuratului... Preda nu sfârși cuvintele, că un urlet prelung tulbură liniștea pădurii până în adâncurile
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
să traducă în occidental eclectic, astfel de discurs? (de facto ghematric!): „Bună-ziua, Vidule ... !/ -Mulțumesc, Avidule ... -Bună ziua, Doamnă Zână,/ de-ai ieșit cu Vid de mână,/ pe câmpia-mi celestină,/ printre păpădii-lumină,/ pe colinele-mi de glajă,/ dintre cârlionți de vrajă,/ pe Muntele de Aramă,/ nins de stele -/ lynx în scamă ... !/ -Ce mai faci tu, Vidule ... Dialogul învidării de pe malul oximoronului Aceste prime două poeme - cheie ale volumului, sunt auto-definitoare pentru întregul intinerar parcurs; comunicarea - de tip pragmatic - este a unui
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
pe loc, s-au ivit și desigur, fiecare povestioara are parte cum altfel de o comoară.. Copii de sunteți, mari sau mici, să aveți grijă mereu de bunici, că fără ei nu se pornesc poveștile niciodată, numai ei știu ce vraja să facă; asta pentru că sunt înțelepți, firește înțelepciunea se-ascunde, după cum auzim, în fiecare poveste. Închid ochii în poala bunicii, crai și crăiese, împărați și împărătese, iepuri și vulturi și corbii croncănind, toți îi aud în poveste venind, dar nu știu cum
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
m-aș risipi Și existența-mi va fi dată uitării. De teama morții, mă plimb pe plajă Și calc cu frică pe nisipul fierbinte Și încă o dată moartea-mi vine-n minte, Dar prea frumoasă-i noaptea cu a ei vrajă. Aș putea scrie pe nisipul unde bate Luna S-ar usca și ar rămâne acolo scris; Dar sunt prea mulți ce târziu s-au decis Și n-au mai văzut vara, soarele sau Luna. E romantică o noapte de vară
O NOAPTE DE VARĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361144_a_362473]
-
văzut și pe cel nevăzut, luând cu sine sau atrăgând după sine visuri și stări de veghe, nu mai puțin tulburi decât valurile. De fapt, o metaforă a vieții însăși în toată splendoarea sau hidoșenia ei, dar care exercită o vrajă irezistibilă asupra omului. Apa - element vital - ne este, în cele din urmă - mormânt. Trimiterea la termenul tsunami - existent în titlu poate fi și metafora înfricoșătoare a unui cataclism natural care ar înghiți tot ce îi iese în cale. A asemui
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
afla de niciunde, Nici chiar în urma spovedaniei. Ei nu știau că lumea-i rea Și proști erau în inocența lor; Dar încă o speranță mai era: -ca ei să se iubeacă cu dor. Și zidul i-a ferit ușor- De vraja acelei lumi reale; Aveau soarele al lor, Și-aveau și uși cu zale. Trăiau așa restrânși, retrași! Și nu-și făcură prieteni mulți; Cei doi erau prea drăgălași! Dar nu-i iubiră mult prea mulți. Și s-au băgat cu
A FOST ODATĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361215_a_362544]
-
-i privești Așa pe ea, cum și pe el. El nu a mai crezut în ea; Și ea de el s-a lepădat; Dar s-a căit mai târziu ea- Că de lume a ascultat. Și amândoi au suferit Sub vraja lumii rele; El fusese mai smerit Iar ea pieri cu ele. (cu cele rele) O vizitase la spital Nu mai știu de câte ori! Viața fusese ca un recital, Fata se stinse până în zori. De necaz că a pierdut-o, S-a
A FOST ODATĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361215_a_362544]
-
i-a plătit și slujbe, Vroia să moară ca un martir, Dar nu putea să uite. Fără ea, între ziduri, Soarele nu pătundea; Au fost cândva atât de siguri! Dar nu știau de lumea rea. El a slăbit și-a-ncărunțit- Sub vraja morții vii, Și l-au uitat pe necăjit, S-au luat mereu de alți copii. Nu mai păreau interesați De o poveste interesantă; Urmează viața multor alți Și ruina-vor altă viață. 2013 Referință Bibliografică: A fost odată / Beatrice Lohmuller
A FOST ODATĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361215_a_362544]
-
nu mai stai de veghe să pot polen de floare s-așez într-un ierbar războaiele privirii țes aspru fir de zeghe în hainele vărgate să mă îmbrace iar când un răgaz te-ncearcă apropii necuprinsul că doar când curmă vraja iubirile se sting vâltori de ape ninse își surpă-n noi abisul și zilele de nopți doar fluturii desprind la-ncheietura mâinii brățări de curcubee par zornăite șoapte cu picuri de alean îmbrobodiri alese, cenușă și-orhidee promisiuni de-a
ÎMBROBODIRI ALESE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361231_a_362560]
-
o apă luminoasă. Unii brazdele răstoarnă în căpiți, alții le-adună, Le clădesc apoi în stoguri și cu stuh le încunună”. Ceva mai la vale, de la Dărmănești încolo, spre Pitești, lanuri întinse de grâne. Spicele coapte se leagănă ca sub vraja unui cântec. Cârduri de fete și flăcăi împânzesc deodată câmpul, secerând spicele și strângând recolta de pe toată holda în snopi. „Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade. Prepelița își ia puii și se duce; lanul scade, (...) Mai departe, lucrând
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
însă neputincios a atinge perfecțiunea, idealul suprem al creatorului de artă pentru creațiile sale. El este conștient de lipsurile din creația sa așa cum Dumnezeu, când a creat omul, a fost conștient că într-o zi minunea-om va intra în vraja, se poate spune negândită însă dorită, care a luminat dar a și umbrit viitorul: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!”. Creația unică, sporită din idee și dorință, rămâne
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
receptor, emițător, cuvinte, intonație, prozodia incantațiilor. 1. Efectul neurolingvistic al cuvântului rostit Defel, toleranța excesivă excede îngenuncherea receptorului de către emițător. Gesticulația și intonația zicerilor, care susțin într-un joc al hipnozei pe cel, ce uimit urmărește discursul, cade într-o vrajă amețitoare, stopându-i-se orice încercare de a se elibera de sub dominația logoreei emițătorului. În acel moment energiile îi sunt consumate, iar receptorul intră într-o criză a insuficienței mișcării. Cuvintele exprimate se succed, atrag creierul concentrat al partenerului și
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
inițierea spiritului prin elan vital. Îmi lăsăm încă imaginația liberă, dantelă și catifeaua încăperilor mă proiecta în trecut, discutăm analiza fără persoană, închideam canalele exterioare în regasirea Brahmei. Anesteziat sau nu, îl reciteam pe Coleridge și comentariul domului înconjurat de vrăji ne-a ridicat întunericul lunii luminoasă, în avantajul copacilor exteriori. Percepeam mestecenii gri cu umbră argintie și noduri delicate în varianta legăturii continuie cu Universul, cognito Dei experimentalis. (Toma D'Acquino) „În Xanadu did Kubla Khan/A stately pleasure-dome decree
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]