1,530 matches
-
cu brînză și altele cu măsline. Mai trăsese și vin în zece damigene mari și i le-a prezentat pe toate lui Scipion, salutînd militărește. Maiorul le-a repartizat pe vagoane, apoi i-a trecut comanda colonelului. Se aude un vuiet în trupă. Scipione îl acoperă: "Regiment, drepți!" apoi strigă îndrăcit, ca la instrucție: "Vin și eu cu voi, cu aprobarea dlui colonel!" De fapt, cum s-a aflat după aceea, Scipion s-a urcat în tren de capul lui. A
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
o hartă a existenței/ cu ecouri pustiitoare", i se opune chiar figura lirică a condiției d-sale. Capabilă a capta cu finețe ecourile fabuloase ale trecutului ("Cînd înțelegi că nu e totul/ pierdut/ și calci pe ruinele Mării Sarmatice/ auzi vuietul unei povești/ de demult" (Epica magna), această figură se compune din chiar semnele dezagregării, ale eșecului, ale "pierderii" astfel cum o biserică ar fi construită din materialele unui templu păgîn. încredințarea vine pe o cale ocolită. Cuvintele de ordine ale
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
de ce încap în el/ atîtea piramide/ de ce «pisica verde/ proaspătă ca iarba»/ vine la el să-l întrebe despre perși// Eustache - așa-l cheamă/ o urăște pe Frida/ stă adesea pe un scăunel/ suflă într-o trompetă/ și scoate un vuiet monoton/ și cîlțos ca lîna de oaie/ rămasă toamna pe cîmp/ în scaieți”. Pandant ironic al scriitorului, motanul face uz de un text abscons: „cînd își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă/ sar niște litere mici/ ca puricii/ și de
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
o calofilie a transcrierii neprihănitelor făpturi: “îngeri străduiți uitării/ prin văzduhul umbriei/ văzuți pînă-n oasele lor muzicale// ei răsună cîntarea vestirilor:/ îngeri de leagăn îngeri de farmece/ îngeri de înalte prohoduri/ nu-și curmă nici o veșnicie lucrarea/ în bătaia netimpului vuietul sorții/ le zmulge trei pene de aripi sonore// îngerii-și urmează cîntarea/ trei pene se fac nouri subțiri// trei nouri izbesc/ cu umbre ușoare/ fruntea-mi ce se evaporă/ laolaltă cu tainele” (Perugia). Dar acești mesageri ai cerului au o
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
interioritatea sa inaparentă. Poetul preferă plenitudinea lăuntrică a universului celei exterioare: "cine ar mai putea spune că tu adîncită acolo/ de sute de mii de ori mai adînc/ în flora intestinală a mortului/ trăiești în ignoranță și în întuneric/ înafara vuietului asurzitor al istoriei?/ materia trece în egală măsură și prin bucătăria ta/ cît prin revelația pavor nocturnus a geniului/ și poate că înăuntrul fiecăruia dintre noi/ în miofibrile osteoplaste și hematii/ există mai mult univers decît înafară" (Imn către Escherichia
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
îngropa toată Geologia în litere/ pîn' la țîțișoare/ pîn' la mezosferă/ și chiar mai adînc/ ca Basarab la Posada cînd l-a dus de nas pe Karol Robert/ iar mai tîrziu Țepeș pe turci îmbrăcîndu-se în șalvari și Ștefan/ cu vuiet de tobe și trîmbițe în ceață și mlaștină/ sau Mihai la Călugăreni/ semănînd spaimă de moarte între bacterofagi/ "au căzut virusul Q de pe tine/ ca Sinan Pașa de pe pod în apă"/ o, Escherichia coli, o, Escherichia coli/ prin pădurea Albiori
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
într-o sotto voce grav-cavernoasă, responsabilă, asigurînd masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte, să nu mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești: vigilența lor de insomniaci responsabili e curată garanție; iar dacă fidelul electorat aude, cumva, noaptea vuiet de bombardiere (americane? engleze?), să fie convins că ei, și numai ei, le-au permis zborul pe cerul înstelat de deasupra patriei. Ce tot ai, domnule, cu Iliescu? sînt întrebat, jumătate glumă, jumătate serios. Și ca întrebarea să aibă și-
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
pare mie? Da. Dar ele fac loc, în mod curent, și observațiilor cu tentă politică. Încerc să nu am aerul analistului politic - tagmă proliferantă azi - nici nu mi-ar sta bine, nici nu mi-ar plăcea, receptor acut însă ai vuietului de dincolo de ferestre, al malversațiunilor morale la care ne supune încă acest comunism remanent, da, îmi asum așa ceva. Simt că-s mai viu în randevuul acesta. Apropo de randevu, îți mai amintești de-o perioadă, cea de dinaintea plecării lui Mihai
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
totul pentru-a mă rezema pe mine, cel de acum, de un posibil viitor. De a-mi pipăi adevărata ființă, nenumitul destin. Am aruncat peste bord tot ce mă-ngreuna, funia ce mă spânzura, ca să revin cu viteză uluitoare în vuiet eteric de spin. IX Pentru a mă regăsi, am căzut din boltă în boltă. Am rătăcit din miez în miez și din coajă în coajă, cu genunchii la gură, chircit, rostogolit de roată, întins de arc, eliberat în idee, zvârlit
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
și mai tare spiritele instigând galeria să cânte și puternic. Rezultatul se vede imediat pentru că până și cei de la Tribuna 1 se ridică în picioare și cântă. Jocul nu merge deloc. Nicio ocazie, ba mai mult polonezii sunt peste noi. Vuietul se mai liniștește. Două pase cu câlcâiul și un șut sănătos. Apără Coman. Galeria îl răsplătește cu aplauze, dar nu îi scandează numele. Încă îl pedepsesc pentru trădarea de a pleca la Brașov. Au trecut vremurile când Coman era să
Poveste din galeria Rapidului la meciul cu Legia Varşovia: "Bă nu joacă nimic, dar uite ce galerie mişto avem!" () [Corola-journal/Journalistic/76460_a_77785]
-
modelate cu scopul de a place și a convinge, a stârni pasiuni și adeziuni, a determina la acți une...” O salbă întreagă de forme ale limbajului politic sunt descrise cu precizia specialistului în comunicare (precum: cele hortative - de identificat în vuietul campaniilor electorale, în apelurile de susținere lansate către publicul larg ș.a.; cele juridice - cuprinse în prevederi constituționale, legi etc.; cele admi nistrative - specifice documentelor din această categorie, reglementărilor etc.; și cele de negociere - din cadrul diverselor convenții, alianțe și înțelegeri conjuncturale
Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa nu rămîne în sine, ci se transpune altminteri în obiect. Bach, la clavecin, apare „lovind, ca și cum ar dansa / cu bîta orgii, / să spargă în sclipitoare țăndări / vuietul din adînc - / încît aproape că nu ne dăm seama / că stropește cu sînge-mprejur, / încăpățînat să ajungă / pînă la os. Asta / îl interesează, de fapt, / cînd cioplește așchii, / aruncînd și din mine / o mie de cioburi colorate. Să ne transforme-n
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
din cuvînt-materie. E ceea ce anunță însuși titlul Plumb, cuvînt a cărui structură sonoră, și ea monosilabică, reproduce zgomotul unui corp greu ce cade. Construcția fonetică are o configurație simetrică, nucleul sonor este vocala "u" (care reproduce un zgomot înfundat, un vuiet interior) flancată imediat de două consoane mai puțin "dure" (lichida "l" și nazala "m") iar la cele două capete, de consoanele bilabiale "p" și "b", care au o sonoritate explozivă". Plumbul răspunde și conceptului de element greu, de element mort
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
te țin curelele! Stătea mai departe cu picioarele desfăcute, ca un blestem încarnat în trup de femeie. El se îndreptă spre ieșirea buncărului, acoperind cu spatele masiv lumina soarelui. De afară intra un aer umed și sărat de mare și vuietul valurilor ce se loveau de țărm sub un cer fumuriu, acoperit de nori. Ea simți că i se face frig și încetul cu încetul își recăpătă luciditatea și înțelese drama prin care trecuse, ca și victoria pe care o obținuse
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
tot bățoasă pe piept, în lănțișoare de gumă,/ în șnururi de plastic,/ brațele înțepate cu seringi./ în patul de platină mă pot ridica în coate/ acum,/ unde viața speriată se zgâiește la viața de ieri/ să mă recupereze,/ s-asculte vuietul gingaș de semeni tămăduiți/ cum își mișcă undele de cositor/ în fluctuanta oglindă împrejmuită cu sânge". Mereu surprinzător în privința logodnei cuvintelor tip "Lyra de nicotină", autorul își bazează arta poetică pe propriul aforism, conform căruia "între cine a trăit cu
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
din familie: vărul meu, ploieștean, ieșind pe treptele casei, în ziua faimosului bombardament, când două bombe i-au căzut pe locuință, îmi relata cum, în puzderia de praf a molozului de pretutindeni, pe când ferestre și uși săreau cât colo, cu vuiet și limbi de flăcări, intrase la bănuială. Asemeni lui, luând cunoștință cum se prăbușește admirabila noastră creștere economică, cum se frânge spectaculosul salt al PIB-ului național, cum își trage sufletul mai întâi la jumătate din ce-a fost, apoi
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
-o placă la gramofon Cântecul ăsta a trecut pe lângă mine, plutind pe ape' Și-n lungul Strand-ului, în sus pe Queen Victoria Street O, cetate, City, câteodat-aud Pe lâng-o crâșmă-n Lower Thames Street Vaiet plăcut de mandolină Și vuiet și vorbă dinăuntru Unde pescarii lenevesc la pranz: unde zidurile De la Magnus Martyr păstrează Splendori de nedescris în alb și aur Ionic. Râul asudă Petrol și smoală Barjele-alunecă-n derivă Cu fluxul în schimbare Pânze roșii Larg Se leagănă în vânt
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
oameni umili ce n-așteaptă Nimic" la la La Cartagina-am ajuns apoi Arzând arzând arzând arzând O Doamne Tu culege-mă O Doamne Tu culege Arzând IV. Moarte în apă Phlebas Fenicianul, de două săptămâni mort Uită țipătul pescărușilor, și vuietul mării în larg Câștigul și pierderea Un curent submarin Îi curăță oasele-n șoapte. În timp ce se ridica și cădea Trecu etapele vârstei și tinereții lui Intrând în vârtej. Păgân sau evreu O, tu ce stai la cârmă și privești în
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
ce-i îngăduie a se conecta nemijlocit cu lucrurile, o umilință pe care n-o mai permite "centrul" raționalizant, excesiv generalizator, artificios prin redundanță. E o periferie fertilă a contactelor primare, a naturaleții transcrierii lor, cu o alură de naivitate: "vuiet al minții blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului tău/ o părere de trup/ întinsă și bătută în patru țăruși// școlerii bat toba anunțînd evenimentele de peste an". }elul actului poetic e cel de restaurare a unui arhetip sufletesc, a
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
pe care am avut-o noi între Armaghedonul lui Ticu și blestemele Mamei șuvoiul ăsta de sânge ce duce cu el morții noștri tineri și ne ia până la urmă pe toți”. Marta Petreu a scris o carte cutremurătoare, sumbră ca vuietul Apocalipsei, cu puternice și minunate descărcări de electricitate stilistică, stenică, totuși, prin luminozitatea iubirii, întrevăzută pe cerul tulbure al romanului, înroșit de sângele morților evocați și negru de smoala câinoșeniei. A omului și a destinului.
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
începînd cu răutăciosul Heliade și continuînd cu binevoitorul Bolintineanu, observaseră acest lucru). Dar impresia poetică globală rămîne covîrșitoare. Explicația acestei situații neobișnuite rezidă în resortul infinit mai adînc decît prozodia în care plasează Alexandrescu propria sa armonie poetică; la el, vuietul tenebros și lent al versului aproape că își detașează melodia de sens: Dar a nopței neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie întunerecul domnește : Tot e
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
noaptea călduță și parfumată de primăvară cînd silueta fină a șiretului fanariot se lăsa purtată de subțiori prin lungul coridor așternut cu covoare scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina Cișmigiu, și ceea ce ochiul lui Carl Friedrich Wilhelm Meyer, arhitect peisagist vienez, a făcut din ea, a stîrnit admirația lui Filimon, a lui Ghica. Destinul a vrut ca talentatul
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe care le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat, iarăși, prin ființele noastre. Prin sala care îi poartă respirația, amprenta zbuciumului, împlinirilor, neîmplinirilor, a vuietului aplauzelor. Spectatorii care l-au adorat pe Toma Caragiu, care îi știu pe dinafară rolurile, replicile, intrările, costumele, locul unde stătea pe scenă își amestecau plînsul cu rîsul. În absență, Tomiță este atît de prezent. Imaginea lui din Revizorul. În
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
dintr-un amurg veșnic. Li s-ar potrivi ceea ce a spus G. Călinescu despre poezia lui Ion Pillat: impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Este o înlănțuire de amintiri ale unor spații neatinse de geometriile și de vuietul continuu al urbelor și ale unor evenimente periodice ale naturii, totul pătruns de nuanțele nostalgiei; o hoinăreală neîntreruptă în spații suprapuse legate între ele prin prezența permanentă a graurilor argintii și a ciurdelor care își mută jocul de șah pe
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
loc femeii tinere îndrăgite, în Coran, în ceașca de cafea, în ghioc, cum se nimerea. Acum, privind atent, desluși ghiocul. Vorbea în el, ca-ntr-un microfon. Sisi, după ce ascultase amuzată, probabil că i-l ceruse, nu se auzea de vuietul mării, fiindcă acum ea dusese la ureche instrumentul turcoaicei, ascultând ceva cu o atenție mărită, ca orice ins, complet înstrăinat de tot ce se vede în jur, când se lasă să cadă în vidul vrăjit al auzului sau poveștilor... (Fragmente
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]