1,491 matches
-
mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și femeile și cotizanții-model și informatorii-model nu au altă petrecere decât bârfirea-model, fie și fără motiv.. dar încă având motiv... și ce motiv! Ce motiv primordial... falus amantissime... punctul de foc și sursă a toate... doar știi, doctore, doar știi. Vuiet! Scandal! Cronica infernală... că bine zice frate-miu mai în etate... — Gata, gata, gata clovneria! Mergem la masă, e târziu. Te invit, Jeny a gătit ceva minunat. — Încă o dată, ultima dată, îți spui, Bombonel... din două una: ori tu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se la nimic, pregătit pentru o dezamăgire - și a înțeles că ceea ce vedea era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman atât de profund, de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria, și disperarea. Pânzele nu semănau cu nimic din ce mai văzuse Harry vreodată, iar efectul asupra lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sè-mi recapèt puterea, aplecându-se cu capul peste piciorul meu, îmbrèțișându-l și acoperindu-l cu trupul ei, Știai! îmi rèsunè în mine că un avertisment teribil, Da, știam! când degetele ei urcè încet deasupra gleznei mele, atingându-mi pielea, un vuiet puternic, prelung, despicè ceață de afarè, tèind-o în felii transparente, lèsând sè se vadè cum, din direcție opusè un tren trece în mare vitezè pe lângè noi, Tresar, ca și cum vuietul acela m-ar fi trezit dintr-un somn greu, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ei urcè încet deasupra gleznei mele, atingându-mi pielea, un vuiet puternic, prelung, despicè ceață de afarè, tèind-o în felii transparente, lèsând sè se vadè cum, din direcție opusè un tren trece în mare vitezè pe lângè noi, Tresar, ca și cum vuietul acela m-ar fi trezit dintr-un somn greu, exact în momentul în care urma sè rèspund chemèrii imperioase și intolerabile a unor duhuri rele, Instinctiv, îmi întorc capul înspre geam, urmèrind prin ceațè umbrele mișcètoare ale trenului care trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în volum, dobândind o consistențè amenințètoare, provocând declanșarea unei avalanșe totale, fècând că blocuri uriașe de imense cantitèți de zèpadè și de gheațè sè se desprindè de pe sufletul meu, dezgolindu-l și, desprinzându-se de mine, se prèbușesc într-un vuiet asurzitor, Oare de ce cuvintele lui Ilarie, deși nu au o legèturè directè cu mine însumi, m-au tulburat în asemenea mèsurè? Dintr-un compartiment uitat și izolat al sufletului meu, covorul colorat al copilèriei mele îmi rèsare, din nou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
naturè tehnicè, cè în lumea noastrè, gèlègioasè și brutalè, plinè de paraziți audio, e tot mai greu sè prinzi postul potrivit, cè în acest vacarm informațional dens e tot mai greu sè te conectezi la adevèrata chemare și cè, în vuietul zgomotos și vesel al consumismului, indiferent cèrei chemèri i-ai urma, ești obligat sè plètești pentru fiecare pas pe care-l faci, Eu trebuie sè plec la Medjugorje! mè anunțè el, insensibil la meteforele mele tehnice, cu ochii sticlind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și au Început să se foiască pe canapeaua de vinilin albastru. Dar Victor luase deja startul cu florile În mână. -- Loc! Loc! Loc! Vă rog, faceți loc! Așa că și ele au Început să se consulte cu voce tare, ca să acopere vuietul trepidant, ultramodern al aeroportului nostru, În care un avion pleacă/vine la două-trei ore. — Dă-te puțin Într-o parte, să-l văd și eu! Deci așa arată? — Care dintre ei spui că e? — Cu costum sport și ochelari! — Lentile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise. De ce se oprise norul? Acolo, în miezul lui, se petrecea totuși ceva neobișnuit. Vuietul, vibrația ca de cutremur nimicitor, cavalcada încetaseră. Răzbeau, însă, cu totul alte sunete. Tropăituri ușoare, răsuflări potolite, câte un nechezat pașnic. Călărețul nu mai înțelegea nimic. Se așteptase la tot ce putea fi mai rău. Cărnuri, oase, creiere zdrobite risipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru prima oară înaintea E.s. Mehmet Ali, pașă din Egipt. Priciurile locuriloru. Fauteluri, trei taleri. Chaizuri, doi taleri. Bănci, un taler. FINAL PASAJ RETRAS Poate că feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea. Era instalat într-un fautel de trei taleri și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă, dar feerică. Și acea făptură joue, mime, chante et danse tout à la fois
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici o carte din lume nu putea înlocui bucata aceea de pământ românesc. Umblă toată ziua pe toate ulițele, de zeci de ori pe aceleași ulițe, pentru că nu avea voie să părăsească localitatea. Spre seară, undeva, se stârni mult praf și vuiet. Se pornise Geamala. Mai mulți flăcăi purtau o păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor învecinate și răsună o comandă fermă. Undeva, la o răspântie, apăru un călăreț. ― Predați-vă! Sunteți înconjurați. În numele împăratului, eu, ministrul de război, vă ordon să vă predați! Un vuiet, o mișcare purtă mulțimea în mai multe direcții. Era o derută generală. ― Soldați, predați-vă! Ați fost induși în eroare. Împăratul trăiește! Nu-l ascultați pe acel evadat de la închisoare. Nu există nici un decret al Senatului. Generalul Malet apăru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
auzit eu): - Da viniț’ s’ cinstim, măi!! Mai repede, mai repede - să cinstim venirea. A ieșit la vedere, la ei și Moș Andrei. În izmene. Cu mâna streașină la ochi, Își sucește, răsucește capul Într-o parte, În alta, după vuietele apropiindu-se, Îndepărtându-se - printre păpădii de fum. Și zice Moș Andrei - Încet, Încetișor, dar Îl aud: - Măi băieț’, măi... Aț’ vinit păn-la urmă... Alături, baba lui Moș Andrei: cu o mână pe umărul bătrânului, cu cealaltă flutură Înspre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de tot - Își arată dinapoiurile dezgolite; alb-alb, geamăn. Mama coboară scările școlii, vine Încoace: - Doar ți-am spus să intri-n casă! Doar mi-a spus. Dar nu intru - doar. Dealtfel, mama se oprește În mijlocul curții și Înalță capul. Crește vuiet. Ridică și mama o mână, dar numai până În dreptul umerilor, acolo Își mișcă degetele a bun venit - În clipa următoare Își dă seama că e numai În cămașă de noapte și desculță, așa că aleargă spre casă, cu mâinile rușin’-crucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prudent să facă imediat cale întoarsă și să încerce din nou a doua zi. Se întoarse pe unde venise, dar problema era la fel de complicată atât la dus, cât și la întors și rătăci multă vreme, până ce ajunse la urechile lui vuietul mării, dădu de largul bulevard și se trezi, în sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în întunecosul și întortocheatul univers al cartierului indigen. Negresa Khaltoum avusese dreptate și prezicerile ei se adeveriseră încă o dată; avea să moară acolo, într-un ungher murdar, în ruinele distruse ale unui templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând vuietul mării, atât de departe cum nici nu se poate imagina de singurătatea deschisă a unui deșert pe ale cărui întinderi vântul alerga în libertate. încercă să-și astupe rana, cele două găuri curate, în față și în spate, își bandajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În Mazandaran, el, pe care oricare cetate dorește să-l primească Între zidurile sale, pe care orice principe speră să-l atragă la curtea sa, a fost atacat, ieri, pe străzile din Samarkand! Se ridică exclamații indignate, urmate de un vuiet pe care cadiul Îl lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță. O răzmeriță, În ajunul vizitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe malul mării și puteam găsi întotdeauna un loc confortabil pentru odihnă. Nisipul era plăcut ca așternut. Apoi adunam lemne care pluteau pe apă și făceam focul la care prăjeam peștele cumpărat de la pescărie. Beam niște whisky și în timp ce ascultam vuietul valurilor, mă gândeam la Naoko. Mi se părea cumplit de ciudat că ea a murit și că nu mai face parte din lumea aceasta. Nu puteam pur și simplu să accept această realitate. Nu-mi venea să cred. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de făcut este să luăm lucrurile ca atare, până la capăt, și să încercăm să învățăm ceva, chiar dacă știm că ceea ce învățăm nu ne va fi de nici un folos atunci când va trebui să ne confruntăm cu un nou eveniment neașteptat. Cu vuietul valurilor și cu șuieratul vântului în urechi, apăsat de asemenea gânduri, zilele treceau pe nesimțite. Supraviețuind doar cu whisky, apă și pâine, cu părul plin de nisip, cu rucsacul în spinare, la acel început de toamnă, am luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Am încercat să-l opresc, dar dus a fost în bezna nopții. Văzându-mă singur, nu-mi rămânea decât să beau sake. Țărmul era murdar de la artificiile care se consumaseră pe nisip, iar valurile, supărate parcă, loveau malul cu un vuiet asurzitor. Un câine costeliv se îndreptă, dând din coadă, spre focul pe care-l aprinsesem, în căutare de mâncare, probabil, dar văzând că nu e nimic, se îndepărtă resemnat. Tânărul pescar s-a întors după vreo treizeci de minute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi în pijamale crem-vertical care-și smulge clondirul din buzunar și ne aruncă privirea în față: E toamnă și mă vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon Guju zvârlind. Îngrozit și buimăcit, întoarse repede capul și strânse umerii, așteptând lovitura. Apoi cu cât depărtarea potolea uruitul automobilului, cu atât se îngroșa și se umfla vuietul îngrămădirii de țărani în mijlocul uliței din care se ridică întocmai ca o poruncă un glas răgușit: ― Mama voastră de ciocoi! Capitolul VIII FLĂCĂRI 1 Ziua următoare, miercuri, înainte de amiazi, Platamonu sosi la Lespezi cu cabrioleta, aducând și pe avocatul Olimp
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țipau strident, sfărîmîndu-se. Mulțimea, frământată ca o baltă răscolită de o furtună năprasnică, se îndoia când încoace, când încolo, căutând parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung, care înăbușea strigătele desperate ale celor câteva slujitoare de la curte... În izbucnirea de furie, descătușată într-o singură clipire, ca un trăsnet clocit mult între nori și căzut fără obișnuitele tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întinse spre frații voștri cei oropsiți! Întoarceți armele asupra diavolului care v-a trimis să ucideți nevinovați și să... Cuvintele se revărsau ca o vâltoare de scântei gata să aprindă tot ce întîlnește în cale. Glasul se ridica stăpânitor peste vuietul mulțimii, parc-ar fi fost al unui cântăreț extraordinar acompaniat de un uriaș cor barbar. În fața gloatelor gălăgioase soldații, de o parte și alta a șoselei, stăteau neclintiți, negri și reci ca niște mașini în formă de oameni. Numai ochii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]