1,106 matches
-
fost un adevărat miracol. —OK, am cedat. M-am târât în sus, pe scări, și m-am băgat în pat încă îmbrăcată cu hainele acelea minunate cu care fusesem împopoțonată de dimineață. Deși nu mai găseai nici urmă din femeia zâmbitoare, frumos machiată și atrăgătoare care fusesem de dimineață. În locul ei, aveai la dispoziție o epavă cu fața roșie, cu ochii umflați și cu fața plină de pete. Pe la mijlocul după-amiezii, mama m-a trezit zguduindu-mă cu blândețe de umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am spus. — A, ăăă, bine atunci, mi-a răspuns. Am mers în sufragerie, unde era și Kate. James a gâdilat-o destul de ezitant. Eu m-am dus în bucătărie să fac cafeaua. Am reapărut cu cafeaua și m-am întors zâmbitoare spre James. —Așa, am zis cu amabilitate. Începem? I-am indicat cu mâna documentele care erau întinse pe masă. Amândoi ne-am așezat pe scaune. M-am gândit că ar fi cel mai bine să începem cu actele apartamentului, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi fost un film, nu o carte, acum vi s-ar prezenta o serie de imagini cu autobuze roșii și taxiuri negre trecând pe lângă Parlament și Big Ben, polițiști cu caschete caraghioase dirijând traficul din fața palatului Buckingham și fete zâmbitoare cu fuste foarte scurte stând sub un indicator cu „Bine ați venit pe Carnaby Street“. Dar asta e o carte, așa că va trebui să vă folosiți imaginația. Heathrow era, ei bine... Heathrow era aglomerat. Ceea ce e un fel de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în dormitor și am deschis șifonierul. Văd că ți-ai adus și hainele înapoi. Foarte intim. —Claire, ce faci aici? a reușit el să mă întrebe. Nu te bucuri să mă vezi? l-am întrebat la rândul meu, cochetă și zâmbitoare. —Ba da! a exclamat el. Sigur că da, doar că... vreau să spun că nu te așteptam... înțelegi... am crezut c-o să suni. Știu exact ce-ai crezut, James, i-am declarat fixându-l cu o privire critică. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un punct, acaparat de liniștea foșnitoare din jur și gândind: cum trebuie să fie să zaci într-un asemenea spital-sanatoriu, departe de vuietul lumii, unde nu răzbat nici măcar zgomotele avioanelor aeroportului din apropiere, cu extraordinară curățenie și surori pricepute și zâmbitoare? aproape nedrept, nu pentru femeia aceasta, ci nedrept în general, femeia asta are pur și simplu noroc, dar alții, atât de mulți, cine știe cum... - și ea: și, chiar dacă ar reuși să-și ducă brațul sub cearceaf, n-ar mai avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acel bărbat. Dar sentimentul putea veni de oriunde - poate era cineva pe lângă care trecusem pe stradă de câteva ori - și în curând am uitat de el când am simțit o bătaie ușoară pe umeri și m-am pomenit privind fața zâmbitoare infirmierei în timp ce spunea: — Domnule Owen, am o veste bună pentru dumneavoastră. N-am înțeles la început, dar pe măsură ce mintea mea își revenea, gândindu-mă la Fiona și la sarcina urgentă de a-i găsi un pat, i-am răspuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
realizase că biroul Mirandei fusese părăsit au făcut-o să mă privească astfel. Dar nu aveam timp să aflu. Liftul a venit, Într-un sfârșit, și am reușit să mă arunc În el exact În clipa În care un ins zâmbitor, emaciat ca un morfinoman, cu păr țepos și Îmbrăcat În niște pantaloni Puma de culoarea lămâiei verzi, a apăsat butonul de Închidere. Nimeni nu s-a mișcat să-mi facă loc, deși liftul era suficient de Încăpător. Deși În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o analizez Înainte de a mă apuca să trec prin cele două duzini de invitații pe care le primea zilnic Miranda era scrisă cu o caligrafie specific adolescentină, ba chiar cu inimioare În loc de puncte pe „i“ și cu desene cu chipuri zâmbitoare. Am avut de gând să o citesc În treacăt, dar ea nu s‑a lăsat citită În treacăt: era prea tristă și prea onestă - sângera, cerea Îndurare și suferea cât era pagina de lungă. Cele patru secunde obișnuite au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Sunt bine. Debra e cea care Închide, dar nu Înainte de a mai stabili Încă o dată să luăm prânzul Împreună Într-o zi, Întâlnire pe care n-o vom respecta. O trec În agendă oricum, iar În jurul numelui ei desenez fața zâmbitoare și prostuță pe care o desena mereu Deb pe marginea foii de câte ori era menționat Iosif Stalin, În notițele noastre comune de istorie europeană din 1983. (Una din noi trebuia să se ducă la cursuri, iar cealaltă lenevea.) Cât te costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aibă în permanență un comportament principial și corect, atât față de beneficiar, cât și față de publicul cu care intră în contact în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, să acorde salutul, să se prezinte ca agent al firmei respective, să fie amabil zâmbitor, dispus a da orice relație și a interveni oricând să trateze în mod egal și cu aceeași condescendență profesională pe toți cu care intră în legătură în îndeplinirea misiunilor sale. De asemenea, agentul de pază și protecție nu trebuie să
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
foarte clară. îmi place mintea ta. Clara minte din această noapte! îl privesc concentrată, încercând să înțeleg dacă se joacă, amu zat, cu cuvintele. Dar pare foarte serios. Oare vorbește despre mine? — Aș vrea să te mai văd, rostește Eduard zâmbitor (habar nu am de ce mi-a displăcut zâmbetul lui la început). Mâine... Ce faci mâine? înghit în sec, să-mi alung stupefacția care mi a încleștat gât lejul. Trebuie să-mi revin. Mă duc la olimpiada de română, cu clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei, ca să-l imortalizeze într-o fotografie. Drept urmare, se trezise într-un pat de spital, cu fotografia imortalității lui aparente zăcând pe o noptieră jerpelită lângă el. Nici măcar nu se vedea bine silueta de pe stâncă. Nu i se vedea privirea zâmbitoare și încrezătoare în sine. Putea fi oricine altcineva acolo sus. încercase să ia totul în glumă. Să râdă singur de aspectul de mumie pe care îl avea, bandajat de sus până jos și înțepenit în pat. Vorbise pe un ton
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dată cu o atenție nedisimulată și netrucată - dese nele. Erau multe, zeci de desene, și fiecare dintre ele era extrem de viu. Le privea și se pierdea în ele, îi venea să vorbească întruna cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele și le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o rochiță ușoară de vară la culoarea mierii de salcâm. Admirăpentru a câta oară? frumusețea tulburătoare a fetei. Arată parcă un pic mai plinuță. Sau e doar o simplă impresie? Oricum, o prinde foarte bine, seamănă puțin cu acei copii zâmbitori de pe reclamele la săpun. Îi sărută foarte reverențios mâna. Ținând politicos cascheta la piept, masivul portar galonat le deschide ușa, zâmbind profesional. Ca de obicei, localul este plin. Sub globurile mișcătoare de cristal, masa compactă a dansatorilor se agită frenetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
salutaseră. Brusca destăinuire a prietenului meu nu avea însă în ea ceva acut, părea ceva cronic, n-aș fi zis că desvăluia o ceartă recentă care ar fi putut explica o astfel de înstrăinare. În același timp ea se arătase zâmbitoare, parcă fericită sub ninsoarea care cădea peste noi și peste oraș. Da, avea pe chip un surâs parcă de beatitudine și în ochi o sclipire enigmatică. Pe atunci însă nu știam nimic despre viața cuplurilor și in clipa aceea am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mulțime, că nimeni nu-ți bagă în seamă greșelile (cu-atât mai puțin reușitele), că propria ta existență, lucidă, corectă și detașată, devine un act de curaj suficient pentru a te trezi dimineața și a-i arăta oglinzii o mutră zâmbitoare. Fără lama boantă „Wilkinson“, rămasă de la bunici din anii ’70, care ar fi secționat venele cu eficacitatea unui bisturiu, și fără tubul de „Fenobarbital“, care, bine dizolvat într-un pahar de apă, ar fi ajutat până și-o turmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dădeau pe-afară, ca mâncarea de bame a bunicii Aneta. Le găseam în manuale (mâzgălite și ele, alături de mutrele domnitorilor și-ale scriitorilor), le ascultam la televizor (în cele două ore de program alb-negru), le citeam în ziare (sub pozele zâmbitoare, dar întotdeauna severe, ale Tovarășilor). Într-o dimineață, m-am hotărât să trec la fapte. Am pus mâna pe cravașa bunicului Vitalian și-am luat la rând borcanele din bucătărie. Loveam repede, ordonat, cu furie. Dulcețurile zburau în toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noi. „Hai noroc, Robane. Vă propun să mergem de-aici.“ Era să cad peste scaun. Maria a rămas cu gura deschisă, tânărul Lupu a strâns mai bine sacoșa în mână. Meritam cu toții o poză. În fața noastră stătea Mihnea: întreg, bărbos, zâmbitor. Nu-mi venea să cred. Mihnea apăruse de nicăieri, ca un copil nevinovat. Mi-a sărit instantaneu basca: „Îți bați joc de noi?“ Aproape strigasem. Ospătarii s-au apropiat mai mult, lumea a început să arate cu degetul spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l luase imediat în altă cameră pe Ptițân), Nina Alexandrovna îi spuse prințului câteva cuvinte amabile și îi porunci lui Kolea, care își băgase capul pe ușă, să-l conducă în camera din mijloc. Kolea era un băiat cu fața zâmbitoare și destul de simpatică, cu o fire încrezătoare și naivă. — Dar unde vă e bagajul? întrebă el, introducându-l pe prinț în cameră. Am o boccea, am lăsat-o în antreu. — V-o aduc imediat. N-avem alți servitori decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dimineață se învioră cât de cât când, după ora șapte, bătu în ușa prințului și-i spuse că trenul de Petersburg pleacă peste un sfert de oră; i se păru că, atunci când îi deschisese, era vioi cu desăvârșire și chiar zâmbitor. Prințul dormise aproape îmbrăcat, dar dormise totuși. După părerea lui, era posibil să se întoarcă în aceeași zi. Așadar, Vera a fost singura persoană pe care prințul a găsit de cuviință că poate și trebuie s-o înștiințeze atunci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asemenea proiect e vorba de-a se alege o comisie mixtă, compusă din senatori și deputați, ai cărei membri (ceea ce e mai important) să fie remunerați cu una mie franci pe lună. Ceea ce e atingător în lumea acesta e partea zâmbitoare a patriotismului. E prea adevărat că Constituția prevede anume cazurile în cari Adunările sau membrii amânduror Adunărilor se pot întruni și că un proiect de lege privitor la organizarea magistraturii nu intră de loc în cadrul cazurilor prevăzute de ea. Dar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Cuplul mamă-copil, o realitate biologică și socială “Viața naște viață, viața cere viață; este eternul adevăr pe lângă care toate celelalte realități nu sunt decât simple artificii”. Nimic nu pare mai emoționant decât atunci când privești un cuplu format dintr-o mamă zâmbitoare și un copil fericit. Imagine Încărcată de simboluri și emoție, de speranță și puritate, de Încredere și curaj. Imagine simbol, În primul rând pentru că semnifică eternitatea vieții, perenitatea ei În trecerea din generație În generație, prin tot ce are omul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
recunoaștere semnificativă la nivel național. Unul dintre atu-urile sale, pe vremea în care ecourile scandalului Watergate erau încă foarte puternice, îl constituia faptul că era un om nou, un outsider al coridoarelor puterii federale de la Washington, D.C., cu aparență zâmbitoare și onestă, dar ferm hotărât să reorganizeze aparatul de stat începând de la vârf. Percepția de om cumsecade, dar conștiincios și muncitor, un baptist respectabil din Bible Belt (vezi), este rampa care l-a propulsat în alegerile din 1976; aceeași percepție
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de spiritul limbii și de o convenție ce ține de viziune („arătarea cea însuflețită a istoriei”), ca și de etic. O față prelungă și cam palidă, cu fruntea lată, un nas drept și regulat, cu nările foarte largi, o gură zâmbitoare, pe ale cărei buze voluptoase abia le ascunde o mustață subțire, ochi căprui cu o căutătură plină de dulceață și de fineță, în sfârșit o barbă castanie rară și transparentă, ce-i fâlfâie ușor pe piept: iată trăsurile acelei figuri
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
chiar așa de ușor! Și nu-I mai pomeni numele! Din cauza Lui am ajuns în situația asta de renegat și izgonit din Rai! Pentru că voia să ne transforme pe toți în supușii Săi! În timp ce el deținea toată puterea, fiind atotștiutor! (Zâmbitor și iscoditor se îndreaptă spre Faust, spunând, gesticulând gânditor cu degetele spre cap) Dar ce ai spune dacă teaș face cel mai bogat om din lume? FAUST (distrat și neatent la ce spune Mefisto, se analizează în oglindă): Am mai
SCENETA „SENSUL VIEȚII”. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]