2,178 matches
-
parcă și cu mândrie asupra tânărului. Se făcu iar tăcere. Cealaltă femeie îți scoase și ea broboada cu care fusese înfofolită și își dădu jos haina neagră groasă Nu era un chip cunoscut.Toți o priveau, dar ochii lui Ionuț zăboveau asupra fiecărui detaliu din chipul fetei. Era ca o rază de soare care adusese lumină în spațiul acela închis și întunecat. Era o fată de nici douăzeci de ani, slăbuță, cu un păr bogat, auriu împletit în două cozi groase
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
pururea și în vecii vecilor, Amin! Fii binecuvântată copilă, în tot ce-ți pregătește Bunul Dumnezeu! Preotul o mirui pe Romelia și își așeză mâna pe căpușorul ei, înclinând ușor din cap către părinți, într-un semn de aprobare. Nicolae zăbovi un pic mai mult decât de obicei în fața icoanei Maicii Domnului, rostindu-i în gând rugăciunea și rugându-o să o protejeze pe Romelia. Plecară, toți trei, cu sufletele ușoare, către școală. Curtea școlii începuse să se aglomereze. Veniseră părinți
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
vecinul de peste drum, mai mică decât George cu doi ani și mai mare decât Romelia cu unul, a venit să ceară învoire pentru copii, fiind ziua ei de naștere. Nicolae nu a stat pe gânduri. Dacă altă dată ar fi zăbovit, acum era bucuros că, în acest fel, o să poată discuta în voie cu Floarea. După plecarea copiilor, a apucat-o pe Floarea de mână și a tras-o după el în casă... - Stai, bărbate! Înnebuniși? Ce mi te apucă? Fire
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai sunt un prichindel, am crescut mai măricel, de-acum toată lumea știe, sunt în grupa mijlocie. Sună ceasul, mă trezesc, în pat nu mai zăbovesc, colegii de grădiniță stau și-i aștept la portiță. Drumul, plini de voie bună, îl parcurgem împreună, trecând prin rama ușiței umplem curtea grădiniței. Ne întâmpină în prag doamna noastră, ce cu drag, dându-ne cate-un pupic ne spune
NU MAI SUNT UN PRICHINDEL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373366_a_374695]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IUBITO, VINE TOAMNA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului Sosește toamna vie a munților sihaștri, Cobor, încet, cărarea ce duce spre uitare... Am zăbovit la buza izvorului albastru, Sorbind tristețea dulce-a iubirilor fugare. Mă învelesc în frunze uscate ( fost verale ) Iubito, vine toamna, cețoasă și străină - Ai fost mereu adepta ideilor impare ( Dând de-nțeles că, faptic, doar timpul e de vină...) Femeie
IUBITO, VINE TOAMNA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373496_a_374825]
-
sălcii și mălini,/ Ne-am ridica încreștinați pe creste/ Spre Răsăritul hojma de străini.// Și zornăind cătușele comune/ Ce-au ruginit în temnițele lor/ Ne-am lumina de-o dulce rugăciune/ Cu care-abia ne-mbujorăm de dor.// Dar Dumnezeu mai zăbovește încă/ La ceasurile-acestea prea târzii./ În lume poate s-a lăsat vreo stâncă/ Mai grea, pe pieptul altei seminții.// Ci noi bolnavi de-atâta neputință,/ Privim zadarnic înăspritul drum./ Din cele ce ne-ar fi de trebuință/ Ne sunt de
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
În cupele cuvântului din cer. Cluj Napoca 18 august 2015 Spune Spune frunzei, să mai aștepte pe ram! Să nu cadă cu atâta grabă... Să mai viseze la vară, la soare La iubire, la a vieții culoare Spune florilor, să mai zăbovească! Pe câmpul ce pare de-un verde banal Vara e gata să ne părăsească Și tu taci fără niciun habar. Trec anotimpuri ne lasă în urmă Și pierdem trenul iubirii mereu Pe unii în timp așteptarea îi curmă Alții stau
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
Liturghie se termină și apoi îi șopti " Am nevoie de ajutorul tău!", povestindu-i acestuia dorul mamei ce nu putu să vină la Biserică... Oamenii pe rând plecau acasă și îngerii îi urmau. Se făcea din ce în ce mai liniște. Îngerașul nostru mai zăbovi un pic privind îndelung spre altar, după care plecă și el. Ajuns acasă, o găsi pe mama dormind aplecată peste pătuțul copilașului rugându-se cum numai o mamă știe s-o facă mai bine, pentru viața și liniștea copilului său
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină, Așteaptă pe ghiocel... " Luna, dusă- i din fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos rochia- i albastră Se foșnește cu mătasă... Flăcări joacă în sobiță, Aruncând polei de aur Peste trupul de zeiță
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
odihneau ibrice și ceainice cu siluete rafinate, adăpostind, pesemne, apa trebuitoare. Bănuiai asta doar, fiindcă nici un semn de cald nu altera atmosfera potrivit de răcoroasă în care arome delicate se întrepătrundeau... Aparate performante recondiționau aerul dozând și răcoarea, și umiditatea. Zăboveau la vedere și niște recipiente de sticlă, adevărate particule de curcubeu, care împodobeau blatul până să le descoperi încărcătura. Umplute cu flori de ceaiuri diverse, te fermecau prin broderia de forme ce le capitona... Ce mai! Simplu și cu stil
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
bine dar cu o condiție necesară: să fie toți atenți la cuvintele rugăciunii. Rugăciunea particulară este mai bună, mi se pare mie, pentru că, atunci când mă rătăcesc cu mintea, cu luarea aminte, mă pot întoarce, o repet și mă căiesc și zăbovesc asupra unei vorbe sau părți din rugăciune. Când sunt mai mulți nu pot să-i opresc pe toți și să reiau rugăciunea de unde m-am rătăcit eu cu mintea. În asemenea cazuri este mai bună rugăciunea particulară. Ce trebuie să
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
bine dar cu o condiție necesară: să fie toți atenți la cuvintele rugăciunii. Rugăciunea particulară este mai bună, mi se pare mie, pentru că, atunci când mă rătăcesc cu mintea, cu luarea aminte, mă pot întoarce, o repet și mă căiesc și zăbovesc asupra unei vorbe sau părți din rugăciune. Când sunt mai mulți nu pot să-i opresc pe toți și să reiau rugăciunea de unde m-am rătăcit eu cu mintea. În asemenea cazuri este mai bună rugăciunea particulară. Ce trebuie să
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină, Așteaptă pe ghiocel... " Luna, dusă- i din fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos rochia- i albastră Se foșnește cu mătasă... Flăcări ... Citește mai mult Faur de primăvară...Emilian Oniciuc- 02.03.2017Nori
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
roșeață coaptă, dulce...Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele,Amăgind cu amăgire,Doruri fine și rebele...Își topește ca o cearăDin ițiri de lumânare,Zâmbet dintr-o lăcrimioară,Prelinsă din resemnare...,, - La mine de- o să revină,Aș mai zăbovi nițelCum brândușa în grădină,Așteaptă pe ghiocel... "Luna, dusă- i din fereastră,Ea, pe pat, ușor se lasă...Pe jos rochia- i albastrăSe foșnește cu mătasă...Flăcări ... XIV. VRĂJI- VRĂJITE..., de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2246 din 23
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
martie și 24 aprilie a.c., la Galeria Est-Vest din Manhattan, New York, fiind vizitate de numeroși amatori de artă, români și americani. Din păcate, eu și soția mea Dorina, am fost printre ultimii vizitatori, dar am avut prilejul că am putut zăbovi mai mult timp în dreptul fiecărui exponat în parte și am putut cunoaște personal pe prolifica artistă. Deși, de când am intrat în adolescență, cochetez și eu serios cu artele plastice, fără a fi profesionist și fără a avea studii speciale, preferând
ARMONIILE MELODICE ALE METALELOR POLICROME de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371468_a_372797]
-
revine după secoli! Nici chiar așa! Doar sunt bărbat! Dar tu mai ești?! îl iscodi odrasla. -S-o luăm pe îndelete, nu te pripi! Sunt multe fapte ce cred c-ai vrea să știi, grăiește ponderat respinsul T. -Îmi ceri să zăbovesc în preajma ta? Cu bună știință să irosesc din timpul meu? Să fi uitat că il tempo è denaro? La ce-aș pleca urechea la flecăreli? Parole, parole... Și c-un râs neașteptat, sardonic plimbărețul încheie refuzul. După un scurt răgaz
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
-ntineresc aproape din nimic. Vei fi atent la saltul cu rubine, Știu că e peste brațul tău și dacă De-acum pocalele cu vin sunt pline Înseamnă că-mpărțim aceeași arcă. Eu merg spre nord, așa mi-arată harta, Tu zăbovești cam mult pentru plecare, Câmpia pasului în doi e arta De-a fi rămas captivi peste hotare. Să iei cu tine trilul din pădure, Căci fără el suntem doi orbi sărmani Care se tem de valurile sure Prin care trec
PRIN CERURI DE POEME de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371509_a_372838]
-
mâine se va fi împlinit visul nostru ciobit o furtună de cleștar se așază pe inimă împarte cărări (joc de cărți) unde să-mi arunc acum crezul dar pacea și umbrele diamantelor în ce pumn să le strâng? prin copaci zăbovesc ninsori peticite un orb mă confundă cu negustorul de greieri n-am compus decât simfonia nopților inegale o farsă și atât tu treci pe două punți în același timp cum reușești să ții echilibrul mai bine nu știu Referință Bibliografică
MAI BINE NU ŞTIU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371582_a_372911]
-
îi făcu semn cu mâna în semn de rămas bun și începu să coboare pe potecă. Omul rămase singur și vru să se întoarcă către micul grup, însă unul din legionarii aflați de pază îl alungă agitând un bici. Mai zăbovi însă pe acolo privind de la distanță locul unde Învățătorul își dăduse ultima suflare. Întors acasă târziu, el îl găsi pe Petru stând pe o bancă joasă. Își ținea capul în mâini iar fața nu i se vedea. Omul înaintă în mijlocul
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
whines with each bellow, will not "quiet boy". All weekend frantic neighs have filled the valley. When exhaustion claims the horse, he stands în the trough his hooves have made head bowed, silenced. EXISTĂ UN CUVÂNT PENTRU ASTA Cuvintele așteptau zăboveau așa că tu să poți culege unul din aer, sa il plasezi, așa sa il învârtești în gură sa il scuipi, îl mârâi, îl cânți, îl zâmbești. Trebuie să fie un cuvânt pentru asta pentru zborul învolburat ca al graurilor care
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MANDY PENTECOST în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374873_a_376202]
-
2016 Toate Articolele Autorului ÎN LOC DE PREFAȚĂ Dragii mei, Tocmai m-am întors dintr-o călătorie mirifică, făcută în cartea cu povești a Marioarei Ardelean. Umerii îmi sunt plini de litere jucăușe, de semne de punctuație și metafore. Aș mai fi zăbovit o vreme, dar m-am grăbit să vă destăinuiesc și vouă ce am văzut și simțit în acea lume fascinantă, atemporală. Vă scriu cu o pană de lebădă, înmuiată în cerneala cerului senin din basme. Gleznele îmi sunt încă înviorate
DIN TAINELE POVEȘTILOR, DE MARIOARA ARDELEAN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373844_a_375173]
-
în: Ediția nr. 1578 din 27 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mativație Când viața curge în clepsidra timpului neiertător, iar lumina din candela sufletului se poate stinge la prima adiere de vânt, te rog, cititorule grăbit, purtat de valurile vremurilor, zăbovește câteva clipe cu privirea în paginile cărții care îți amintește de jertfirea înaintașilor până la sacrificiul suprem, ca urmașii lor să poarte cu cinste și onoare, identitatea națională. Adu-ți aminte, române, de rădăcinile care ți-au dat viață, sacrificând-o
,,CINSTIRE ÎNAINTAȘILOR -O DATORIE DE ONOARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373886_a_375215]
-
în lumi secrete, de taină și alin, Ne îmbrățișează în aripi, aievea îngerești, Ademenind din umbra hotarele cerești. Eu sunt aproape, privirea mea cu tine, Eu știu că tu ești tu și dincolo de mine, Și-am să te las să zăbovești secundă, În sufletu-mi ce astfel se confundă, De netăgăduit, cu cel din pieptul tău... ... răgaz pentru minunea ce-avem cu noi a duce, Cuprins de necuprins și-aceeași Sfântă Cruce! Citește mai mult DIALOGÎn ochii tăi lumina e totdeauna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
în lumi secrete, de taină și alin,Ne îmbrățișează în aripi, aievea îngerești,Ademenind din umbra hotarele cerești.Eu sunt aproape, privirea mea cu tine,Eu știu că tu ești tu și dincolo de mine,Și-am să te las să zăbovești secundă,În sufletu-mi ce astfel se confundă,De netăgăduit, cu cel din pieptul tău...... răgaz pentru minunea ce-avem cu noi a duce,Cuprins de necuprins și-aceeașiSfântă Cruce!... XXX. CUM ÎI SCRII MAMEI?, de Camelia Petcu , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
niciuna necitită. Se aplecă totuși să mai caute și pe raftul de jos. Într-un ungher, observă coperțile lucioase. Era un album cu picturi. Cu efort, îl trase afară dintre celelalte cărți și se așeză să-l răsfoiască. Câte picturi... Zăbovea cu atenție asupra fiecăreia, minunându-se de felul în care reușeau pictorii să strunească acele culori ce laolată alcătuiau valurile mărilor, apele râurilor și norii, frunzișul și spicele bătute de vânt.... Liniștea era întreruptă doar de foșnetul paginilor. Una, încă
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]