1,547 matches
-
o dezagregare, cred, anarhetipală. Ștefan Borbély: Mai există un aspect aici: după mine, exemplul invocat de domnul profesor Muthu aduce apa la moara lui Corin. Întâmplător, știu istoria respectivei reclame Marlboro. Acolo este un stereotip cultural precis, un construct persuasiv, zămislit În perimetrul unei legislații interdictive. Reclama s-a născut așa și nu altfel pentru a răspunde interdicțiilor din societatea americană privind fumatul: există acolo legi foarte serioase, publice, privind modalitatea de a face reclamă fumatului, și aceste legi au interzis
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pref. Theodora Ioachimescu, București, 1960; N.E. Virta, Stepă cât vezi cu ochii, pref. Maria Arvinte, București, 1961 (în colaborare cu I. Jurist); Erwin Strittmatter, Poneiul Pedro, București, 1963; Robert Merle, Insula, pref. Șerban Cioculescu, București, 1964; Jean Villain, Și astfel zămisli Dumnezeu apartheidul. Șase mii de kilometri prin Africa de Sud, pref. Cristian Popișteanu, București, 1964. Repere bibliografice: Mihaela Bulgărea, Robert Merle, „Insula”, IL, 1965, 3; Al. Rosetti, Cartea albă, București, 1968, 73-77; Piru, Panorama, 367-369; Călinescu, Literatura, 44-47; Popa, Spații, 164-183; Dan
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra căruia întrebarea poetei („Ființa cui e însăși Poezia?”) se suspendă („Poesis între cifre tace greu”). Rămâne intuiția genezei metonimice a lumii („norii-n glie zămislesc o rimă”), în care cele mici și obișnuite sunt iscate sus. Alegorii largi (ciclul Mater dulcissima și Tablou de gen) exprimă cu ardoare discretă evenimente ale maternității („după legea/ naturii”), investite cu o aură mitică. E o condiție asumată ca
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
2,7), Ieronim face apel nu la legenda lui Nero rediuiuus, ci la figura istorică a acestuia, pe care o consideră o schiță a Anticristului viitor: „Relele nenumărate și păcatele cu care Nero, cel mai nedemn dintre cezari, covârșește lumea zămislesc venirea Anticristului, iar ceea ce trebuie să se întâmple mai târziu este deja în parte împlinit prin acest tiran” (ibidem). În ultimele pasaje ale epistolei, mânia lui Ieronim se dezlănțuie împotriva iudeilor, care nu au fost capabili să‑l recunoască pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fie omorâți. Chipul lor va fi ca cel al bătrânilor: deși abia veniți pe lume, perii capului lor vor fi albi. Mai apoi, unele femei vor naște copii cu patru picioare, altele vor naște numai duhuri [fără trup], altele vor zămisli prunci din împreunarea cu duhurile necurate” (cap. 7). Intenția autorului este de a arăta, prin acest fragment în care este descrisă o serie de nașteri monstruoase, că însăși ideea procreației este denaturată în apropierea sfârșitului lumii: într‑adevăr, copiii se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de cavalerii hrănite de necuviință./ Să dobândească pacea într‑o zi, ar fi fost mai presus de înțelegerea lor!/ Aceste triburi au fost alungate pentru ca toate tainele lui Cristos/ Să fie săvârșite de ele, până la sfârșitul lumii./ Celelalte au fost zămislite de ticăloșia a doi frați,/ Sub auspiciile lor, ele au luat calea uciderilor./ Oare nu au fost risipite cu dreptate aceste făpturi pătate de sânge?/ Dar ele se vor aduna din nou în tabără din pricina tainelor./ Atunci cele spuse de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sadoveniană cu basmul eroicomic, exuberanța rabelaisiană cu fabulosul arghezian. Jucăria (1989), roman despre dictatură, lipsit de determinări spațio-temporale concrete, reconstituie o atmosferă halucinantă, cu origini în proza lui Franz Kafka și în aceea sud-americană. Printr-un experiment textualist, lumea se zămislește din jocul întâmplător al cuvintelor, iar dinamica stilului care înregistrează destrămarea universului absurd și grotesc contrabalansează în parte imobilismul oamenilor incapabili de evoluție. Cele unsprezece proze scurte din Centrul schimbător al atenției (1990), mai degrabă descriptive decât narative, acumulează percepții
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
facă un prestigiu și să-l mențină”. Volumele Cronici rimate (1963) și Versuri (1967) adună colaborările lui S. din periodice - unele apărute și în Rime sprintene (1920) -, grupate pe cicluri. Primul, Campanii (1911-1916), cuprinde textele militantului socialist din tinerețe („sunt zămislit din ură și durere,/ Și răzvrătirea-mi gâlgâie-n artere”). Solidar cu „cei în lanțuri”, ale căror gânduri și aspirații „se lovesc de boltă și se frâng de zid”, poetul atacă diferite realități sociale, critică dur tare nocive. Când e
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
vrăji de bunăvoia ei, aceaea întru toate zilele vieții ei să aibă pocaanii” - Pravila de la Govora), le sancționau legiuirile civile (în îndreptarea legii [Tălcuire la glava 21] un paragraf se cheamă „Carele vor lua erbi ca să strice rânza unde se zămislesc coconii ...”) -, după cum nelegiuit era și actul femeilor ce nu voiau să fie date în vileag. Nu de puține ori aceste intervenții provocau moartea femeilor. „Văzându [...] aciastă boală de la Dumnezeu trimeasă asupra norodului” Pedeapsa divină evocată de Safta Cantacuzino în diata
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alternării sau a amalgamării ezitante de formule lirice clasice și moderne. Datini, lucrarea câmpului, tradiții, rituri de trecere, obiceiuri magice, toate transpuse în sugestii metafizice, participă la alcătuirea ființei, ca într-un descântec de ursită al celei care se închipuie „zămislită din balade”. Mereu în consonanță cu natura („Eu noaptea nu dorm, ca roua să poată-nflori”), îngăduindu-și numai bucuriile simple, care precum în descântecul magic sporesc lumea, poeta vădește o anume pudoare, vrând parcă să disimuleze sentimentele care pot
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
eu o cunosc și păcatul meu înainte mea este pururea. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta eu am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m‐ am zămislit și în păcate m‐ a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‐ ai arătat mie. Stropi‐mă‐vei cu isop și mă voi curăți, spăla‐mă‐vei și mai vârtos
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua/ Singurătății”) potențează asemenea viziuni. Apar și noi simboluri, liliale și serafice. Ofelia a căzut „în lumea industrială”, îngerii (figură frecventă, tematică) se căznesc „să dezgroape ancora sădită în nămol”, lumina lunii zămislește o „noapte, noapte fără de hotare”, „nicăieri vreo stea, pretutindeni întuneric, pustiu”, pescarii își aruncă „năvodul după stele” peste „ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele izvoarelor,/peste fructe necoapte,/ neputincioasă ca o mână”, focul
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
de sine,/ o contopire continuă cu floarea/ de măr, cu izvorul, cu fuga/ mieilor în luncă, cu zumzetul/ dulce al țărânii fecunde...”( Et in Arcadia fui). Poetul dă asigurări că ar fi vorba despre un jurnal de călătorie „absolut autentic”, „zămislit într-un efort de a rezista repaosului, [...] civilizației crepusculare, experienței umane bântuite de tenebrele angoasei și disperării, viziunilor escatologice, violenței anarhice a sângelui-vitriol”. Cartea, o construcție labirintică, plină de capcane semantice, propune înțelesuri ce se concentrează într-un discurs fragmentar
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
văzut-o că e însărcinată, Cu pietre-ar fi ucis-o, pentru această faptă! Așa că dreptul Iosif, luă la casa lui Fecioara, împlinind voința Domnului, Și-aici veni arhanghelul Gavriil, care-i vesti Mariei, că pe Fiul Celui Preaînalt va zămisli!
Sofia Timofe. In: Biblia pentru copii by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/444_a_872]
-
Ce altceva vizează curricula „transdisciplinare”, „holiste”, „integrate”, „totale” etc. dacă nu idealul Kalokagathiei și al „omului desăvârșit” sub porunca socratică meléte thanatou? Este curios că gândirea postmodernă nu și-a „înfipt” rădăcinile în această rodnică glie din care s-a zămislit întreaga civilizație euroatlantică. Probabil că au existat două cauze. Prima a fost raționalismul funciar al vechilor eleni, repudiat de gândirea postmodernă. Apoi, aspirația acestora către erudiție, care, odată cu multiplicarea explozivă a cunoașterii în secolul XX, nu mai părea realistă. 1
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
2. Primele curricula ale umanitățiitc "2.2. Primele curricula ale umanității" Chiar de la primele civilizații ale Antichității putem vorbi despre ceea ce numim astăzi curriculum formal. Ne vom restrânge la școlile antice din spațiul geografic și cultural în care s-a zămislit civilizația euroatlantică. 2.2.1. Curriculumul e-dubbatc " 2.2.1. Curriculumul e‑dubba" E-dubba sumeriană este, foarte probabil, cea mai veche școală a civilizației umane. A apărut în urmă cu circa șapte milenii, pe lângă templu, ca „școală de scribi”. Era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al tuturor lucrurilor, unul, cel ce ființează în veci, Dumnezeu, statornic, nemișcat, mereu identic și egal cu sine» ș...ț. Din cauza aceasta filosofii compară hebdomada cu «Nike fără de mamă» și cu «Fecioara» care, precum povestește legenda, se ivi dintr-odată, zămislindu-se din creierul lui Zeus; iar pitagoreii o compară cu hegemonul tuturor lucrurilor ș...ț, hegemon a cărui icoană, pe bună dreptate, s-ar putea numi hebdomada” (Filosofia greacă până la Platon, ediție îngrijită de I. Banu și A. Piatkowski, Editura
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe nedrept considerată „întunecată”. De fapt, Evul Mediu a fost „luminos” din multe puncte de vedere, inclusiv din cele care vor fi prezentate în continuare. Dar înainte de a le elogia pe acestea, se cuvine să menționăm hiba culturală a Europei, zămislită în acele vremuri de glorie tulbure. Este vorba despre pierderea unității culturale care se obținea prin enkyklios paideia pitagoreică și elenistică. „Creștinarea” celor septem artes liberales s-a realizat nu din nevoi spirituale înalte, precum cea de formare a „omului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și admis ca atare de Constituția „țării tuturor posibilităților”. Era vorba de o ciudată convertire a paradisului în infern. Edenul negru taylorian se baza pe două erori logice care înlocuiau aspirații umane profunde cu eufemisme îngrozitoare. Prima dintre ele fusese zămislită de Stuart Mill. Aceasta asimilase Binele cu Utilitatea. Esența utilitarismului putea fi redusă la câteva sofisme ce păreau să conțină adevăruri indubitabile („Tot ce este folositor este bun și moral. Banii sunt folositori. Banii constituie bunul suprem” etc.). La fel de indubitabile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
grupuri, ci de actori-cetățeni, integrați instituțional, poziționați etic, angajați într-un proiect colectiv, furnizând un discurs care-i definește. Hotărât lucru, cetățeanul gânditor este produsul „cetățeanului gândit” (Rouquette, 2001) - el e dependent de o putere, de contextul care l-a zămislit. Toți cei care au scris apoi despre R.S. au încercat să împace „socialul” cu „cognitivul”, formula „construcție sociocognitivă” exprimând interacțiunea celor două componente. Ceea ce rezultă clar din examinarea tuturor definițiilor date reprezentărilor sociale este faptul că, deși sunt elaborări cognitive
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Iată interpretarea unui cunoscut psiholog, Paul Popescu-Neveanu,privind „înțelegerea esenței umane ca rezultând din ansamblul relațiilor sociale”: primatul socioistoricului asupra individului constă în „transplantarea” esenței contextului în individ, acesta „nu este prin sine însuși generator, ci doar purtător al esenței «zămislite» într-un cadru sociocultural”. În consecință, schemele mentale, structura gândirii, orientările valorice ale individului sunt subordonate „transformărilor istorice” specifice unei societăți date. Organizarea și funcționarea socialului se „reflecta” în dezvoltarea personalității, în stilul de organizare a reprezentărilor. Pentru a crea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
produs o redacție cu mai multă fluență, au corectat și - cum ei înșiși afirmă în epilog - au lucrat în căutarea limpezirii, a „deslușirii” („și mai mult deslușindu-se pre limba rumânească”). Astfel „s-a născut” Biblia de la București, o carte zămislită în bună măsură de cărturarii laici, o carte profund îndatorată „înainte-mergătorului” M., o carte ai cărei „părinți” s-au adunat din toate marile secvențe de cugetare, fie ele profund atașate tradiției spirituale a locului, fie deschise impulsurilor extraortodoxe, din spațiul
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
de „Illustration”, la 1 decembrie 1928, o anamneza pioasa a „tainei obârșiilor” în „țară aurita, cuminte, plină de candoare”, care îi va fi imprimat cel dintâi vis - un „cânt să fie, de pastori”, și ale cărei palate, biserici, morminte au „zămislit neștiutoru-mi suflet”. În țara are un public fidel, „mii de gingașe lectrițe române” (Paul Zarifopol), iar critică o indică drept reper pentru fizionomii literare autohtone că Hortensia Papadat-Bengescu sau Lucian Blaga. Considerată mesager al spiritului românesc, un titlu de glorie
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
importante decât întâmplările care le-au generat. În plăcerea rafinată a comunicării discrete, colocviale, se cristalizează o neistovită - și dramatică - sete de armonie și bun gust. Nu în ficțiunea literară poate fi întâlnit O. cel adevărat, imaginația lui nu poate zămisli sub astfel de stele, ci în paginile izvodite cu o desăvârșită libertate a spiritului, în acea „stare de reverie a inteligenței” (Vladimir Streinu), condiție într-adevăr fericită, așteptată, întâmpinată, cultivată și fixată în scris. Desigur, proiectele literare i-au fost
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Lothario încă se mai perpelește prin apropiere. Dacă întrezăresc și alte balene, vînătorii îi lasă de obicei în pace pe acești Mari Turci, care-și cheltuiesc prea mult energia ca să mai aibă destulă grăsime. Cît despre odraslele pe care le zămislesc, ele trebuie să-și poarte singure de grijă sau, în cel mai bun caz, să se bizuie doar pe ajutorul matern. Căci, aidoma altor amanți omnivori și vagabonzi, domnul Cașalot nu se dă în vînt după leagănele de prunci, oricît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]