989 matches
-
proprietar ungur din Râu Bărbat, care avea acolo o moară, „cu ciutură" (zisă și râșniță), era de fapt o roată mare de lemn învârtită de apă. Moara amplasata pe acest iaz, devenit dupa mutarea satului „văiugă", se afla in zona zăvoaielor, a fânețelor, apa folosindu-se si la stingerea incendiilor. Acest canal a fost acoperit cu pământ după colectivizare, încât astăzi nu i se mai văd urmele. Așa cum a fost prezentat anterior, casele erau construite din lemn de brad, adus din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
după următorul program: - lunile aprilie-mai pe deal, sub pădure unde erau fânețe, - lunile iunie-iulie se duceau la munte, unde erau pășunile bogate, - luna august (sau sfârșitul lunii iulie), animalele erau coborâte de la munte, pășunând terenurile după culesul cerealelor sau prin zăvoaiele cosite. Animalele erau păzite la munte de sătenii, care reprezentau fiecare familie și locuiau în stâni încăpătoare. În preajma stânelor erau amplasate staulele pentru oi, care erau îngrijite de păzitori și plimbate pentru păscut de-a-lungul muntelui. Bovinele și caii se deplasau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
specii lemnoase și ierboase. Vegetația din lunca văii Borod și a principalilor afluenți este prezentă de la partea inferioara a etajului montan până în zona de câmpie, sporind în diversitate odată cu reducerea altitudinii. Vegetația de luncă cuprinde două tipuri principale de asociații: zăvoaiele sau pădurile de luncă și pajiștile de luncă. Speciile care compun pajiștile de luncă se identifică sub forma mai multor asociații vegetale. În luncă , suprafețele plane sau cu microdepresiuni, care primăvara posedă o umiditate excesivă pentru ca vara să fie uscate
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
amenajări piscicole din care 640 ha luciu de apă. Din analiza factorilor de mediu rezultă că teritoriul de astăzi al localității Cefa a constituit întotdeauna un cadru deosebit de favorabil vieții și activității oamenilor. Relieful neted dar ușor fragmentat și împădurit, zăvoaiele și mlaștinile din câmpia joasă precum și absența stepei au făcut să existe condiții propice unui mod de viață axat pe îndeletniciri agricole, caracteristic populațiilor sedentare.
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
de suprafață din apropierea Islazului sunt Dunărea, Oltul și Sâiul (fostă albie a Oltului, alimentată din pânza freatică). Solul este parțial din cernoziom, parțial aluvial (în lunca Oltului și la Dunăre). Vegetația cuprinde culturi, pajiști secundare și, la Dunăre și Olt, zăvoaie și vegetație de luncă. Temperaturi: Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Islaz se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,76%). Pentru 5,23% din populație
Comuna Islaz, Teleorman () [Corola-website/Science/301805_a_303134]
-
sat în comuna Beuca din județul Teleorman, Muntenia, România. Se află în partea de nord a județului, în Câmpia Găvanu-Burdea, pe malul stâng al pârâului Zâmbreasca. La recensământul din 2002 avea o populație de 282 locuitori. Numele satului provine de la zăvoaiele de plopi de la marginea așezării, din lunca pârâului. Plopii au fost defrișați în anii '70. Cel mai apropiat oraș, Roșiorii de Vede, este situat la c. 30 de km (rutier) și 18 km (feroviar, prin intermediul stației de cale ferată Beuca
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
familia Ursescu de asemenea pe partea dreaptă a pârâului bisericii din islaz până la Cerna ,biserica de lemn pe Valea Bisericii încă există și de asemenea se află o moară la confluenta pârâului bisericii cu Cerna încă se poate observa în zăvoiul din marginea Cernii canalul ce aducea apă la stăvilar...conacul Dragu încă nu există erau construcții acolo unde este casa lui Jean Drăgulescu Boalda și Glod aveau doar câteva construcții destul de rare în schimb cătunul Măgura era destul de bine conturat
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
Partea nordică a Platoului Tatomireștean - cea dinspre Meteu - are și câteva notabile depozite de marmură. "Argilele" - galbenă și vânătă - sunt bune pentru cărămidă / teracotă. Solul - atât cel dinspre pădurea de foioase de pe culmea din nordul satului, cât și cel dintre zăvoaiele din câmpia / lunca Jiului - a permis - și mai poate îngădui - bogate / diversificate "ramuri agro-zootehnice" (preponderente fiind: "cultivarea grâului, porumbului, florii soarelui, soiei" etc., "pomicultura, viticultura, albinăritul, creșterea bovinelor, porcinelor, ovinelor" etc.). "Îndiguirea" și, puțin mai târziu, "mutarea albiei Jiului" mai
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
puțin mai târziu, "mutarea albiei Jiului" mai încolo cu un kilometru, între anii 1953 - 1956 / 1966 - 1968, spre a nu mai fi amenințat terasamentul căii ferate cu surparea, au sporit pitorescul tatomireștean cu flora și fauna unor mirabile bălți, păpurișuri, zăvoaie, cu bogăție piscicolă, de la crapi, mrene, la somni, știuci etc., cu scoici, rațe / gâște sălbatice etc., ori cu gușteri și șerpi, cu mistreți și lupi, cu căprioare, iepuri, fazani etc. Pentru "inconfundabilul" univers tatomireștean, a ni se îngădui să cităm
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
ale lumii, atât în ceea ce privește cadrul geografic (interferență de dealuri subcarpatice cu câmpia, pitoresc abundent, cu munții - străjeri de zare la nord, cu marea deschidere în câmpie a văii Jiului, spre sud, de-o parte; cu păduri de foioase coborând, cu zăvoaie urcând, până-n marginea satului, pe de altă parte), cât și în ceea ce privește orizontul spiritual bipolar, generator al unei bogate „culturi minore“, cum ar zice Blaga, cu oameni echilibrați, coborâtori parcă din mit...» (PPerS, p. 294). În "Marele dicționar geografic al României
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
numit așa întrucât în trecut culturile de vii ereau pe deal, în prezent culturile de vii de pe deal au fost părăsite. Peste Dealul Viilor se află valea Horga, care separă Dealul Viilor de Dealul Logreștilor. În Valea Horga se găsesc zăvoaie și păduri bătrâne de stejar și fag. La est de Piscoiu, peste două dealuri, se află Dealul Muierii, care face legătura cu Peștera Muierii. Locuitorii satului se ocupă cu agricultura (cultivă grâu, porumb, fasole, cartofi, legume) și cu creșterea animalelor
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]
-
lumea largă, în concediu ilimitat. În timpul acelui concediu au ieșit ca din pământ o serie de schițe, ce ar putea forma un nou volum. Acestea sunt: "Amintiri din copilărie", "... și la lume iarăși date", "Cine fuse și se duse", " Prin Zăvoi", un basm în stil cotcodăcesc și altele, după cum spui Dumneata, pe vine..." Un aspect îngrijorător al acestei situații este că multe din schițele menționate sunt însoțite de niște desenuri în creion, cam 30 la număr, care provoacă multă neliniște celor
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
locuitor. Peisajul natural al orașului este reprezentat de pădurile de pe Dealul Harbuzului, de la Poiana Ursului și de pe Dealul Siliștea. Vegetația azonală se găsește în luncile Siretului și Sucevei unde apar suprafețe de păduri de salcie, plop, răchită și arin negru (zăvoaie de luncă) și o vegetație ierboasă alcătuită din stuf, papură, pir, iarba câmpului, coada vulpii, firuță etc. În flora spontană se întâlnesc arbuști fructiferi cu pondere economică mică: soc negru, porumbar, alun, păducel, cireș sălbatic. Efectivele de vânat (existent și
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
se mai făcea câte ceva în anii secetoși, așa cum a fost cazul în tristul an 1946. Vărul meu, Mihai Costeanu, mă aștepta cu drag și cu vin bun, rece. Cum să te poți abține de la câteva pahare? Seara, am mers la zăvoi, unde era, ca de obicei, spectacol mare. Cântăreți renumiți din zonă, precum Petrică Mâțu Stoian și Haiducii de Amărăști, au cântat cu talent cântece oltenești, sau jucat hore cum se jucau când eram eu copil - a fost frumos. Primarul Costel
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
regosoluri și soluri aluvionare. Flora și fauna comunei este caracteristică zonei de stepă, pădure și luncă. Ca formațiune vegetală, pădurea ocupă o suprafață relativ mică, alcătuită din: stejar, frasin, carpen, arțar, etc. Pe malul Oltului întâlnim pădurile de luncă și zăvoaiele. Varietatea reliefului și a vegetației a determinat existența unui însemnat număr de animale și pasari ca: mistrețul, căprioara, vulpea, iepurele, hârciogul, șoarecele de câmp, popândăul, dihorul, viezurele etc. Pe lângă animale, o mare varietate de păsări încântă văzul și auzul călătorului
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
au construit locuințe pădurile au fost defrișate. În acest moment pe valea Cernei și a Oltețului se întâlnește o vegetație de lunca formată din specii de esență alba-sălcii plopi, arini și rachița. Pădurile de lunca sunt cunoscute sub denumirea de zăvoaie. Pe panțele dealurile se găsesc pădurile de stejar, garnița, gorun, jugastru, ulm. Că specii de arbuști: porumbarul, păducelul, sângerul, alunul, măceșul. Dintre plantele cultivate în această zonă predomina: grâul, porumbul, orzul, ovăzul, cartoful și fasolea. Păsări întâlnite: fazanul, prepelița, potârnichea
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
accentuează pînă la asfixie. Ex.: A. moldavicum Hacq. (cu flori albastre), A. anthora L., A. tauricum (cu flori galbene), A variegatum L. etc. Caltha palustris L. (calcea calului). Specie perenă, cu flori galbene, mari, actinomorfe, frecventă în pajiști înmlăștinate, șanțuri, zăvoaie, din cîmpie pînă în etajul subalpin. Conține principii active cu efect diuretic, laxativ și sedativ. Genul Consolida (Delphinium), cu florile zigomorfe, pintenate, divers colorate. Consolida regalis (nemțișor de cîmp) este o buruiană frecventă în culturi, pajiști. Floarea conține o singură
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
avînd și un perigon mic, neregulat lobat. Ovarul este inferior, iar fructul este o achenă (nuculă), fiiod însoțită de un involucru provenit din concreșterea bracteelor cu bracteolole, Corylus avellana L. (alun) este un arbust frecvent în pădurile de foioase, prin zăvoaie, pe soluri reavăne. Are frunze mari, cu baza cordată și marginea neregulat dublu-serată. Înflorește înainte de înfrunzire. Fructele sunt grupate (1-4), fiecare avînd la bază un involucru fructifer sub formă de cupă. Semințele sunt comestibile, iar frunzele au utilizări medicinale, ca
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
de păduri. Genul Rubus are un număr mare de specii (cca. 250) de arbuști și subarbuști, cu frunze penat- sau palmat-compuse. Receptaculul este plan sau convex, iar fructele sunt polidrupe comestibile. R. caesius L. (murul de miriște) este comun prin zăvoaie, dar și ca buruiană prin culturi, iar R. idaeus L. (zmeurul) se întîlnește mai ales prin tăieturile de pădure din zona montană. Frunzele de zmeur sunt utilizate empiric ca depurativ și astringent, iar extem pentru gargară, în afecțiuni faringiene. Intră
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
1986. Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din cartierul Crângași (de pe strada Cpt. Grozeanu nr. 9) fusese construită după tradiție în 1564, pe unul din pereți fiind pictat, potrivit legendei, domnitorul Mircea Ciobanul (1545-1552, 1553-1554 și 1558-1559). Edificiul fusese construit inițial în zăvoaiele din lunca Dâm-bo-viței, aici adăpostindu-se domnitorii români în timpul invaziilor otomane. După alte surse, biserica ar data de prin preaj-ma anului 1700, fiind ctitorită de locuitorii că-tu-nului Crângași. Edificiul a fost reconstruit de-a lungul timpului, fiind restaurat și repictat
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
acestor ape în pârâul Dâmbovnic, proiectând derivația de ape uzate și pluviale care a fost executată conform proiectului, cu recomandarea alimentării centralizate cu apă a satelor din lungul pârâului Dâmbovnic. Pentru protecția împotriva inundațiilor provocate în vecinătatea municipiului Pitești (cartierul Zăvoi) de Râul Doamnei, studiile elaborate de Paul Solacolu preconizau realizarea unui lac de acumulare nepermanent, pentru atenuarea undelor de viitură, în zona Mărăcineni cu un volum de cca 40 milioane m³. Lucrarea a fost executată în perioada 1979 - 1984. În
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
El devine astfel unul dintre cei mai bogați oameni din România. De asemenea, Ioan Mocsony Stârcea avea ca avere de la tatăl său natural terenuri numeroase în comuna Văleni din județul Neamț: 739 de hectare de pădure, 264 de hectare de zăvoi, o plantație de nuci de 12 hectare, 50 de hectare de teren arabil, trei hectare de vie, dar și un parc dendrologic, precum și mai multe clădiri, printre care școala din comună, Primăria, dispensarul și postul de poliție. De asemenea, avea
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
zone de nisipuri fine care este posibil să aparțină unor formațiuni de vârstă precuaternară . Ca aspect și caracteristici, sunt asemănătoare cu argilele lenticulare din complexul superior aluvionar. La suprafața terenului, în albia majoră și în zona de câmpie din apropierea barajului Zăvoiul Orbului stratul superficial de acoperire este constituit din prafuri nisipoase cu grosimi de 1 m. până la 2 m. Stratificația neuniformă a complexului din suprafață poate fi explicată ca fiind urmare a diferitelor faze de evoluție a albiei râului Argeș în
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
15 km pînă la Dubasari, 50 km pînă la Chișinău. Satul se află printre dealuri cu panțe domoale, cu podișuri și culmi întinse, cu vai și vâlcele coborând cătinel spre lunca Nistrului, cu rănii și ranisuri pe malul Rîului. Budăiul, Zăvoiul, Lanul, Colacul, Holmul, Stîncă, Costișa, Ibrineasa, Obrocul, Solonețul, Baltă, Ceairul, Rărișul, Chistelnița-sunt cuvinte vechi, denumiri semnificative ce evocă particularitățile fizico-geografice și naturale ale terenurilor din preajma satului. Odată cu construirea barajului de la Dubăsari în 1954 s-a format o mare artificială, care
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
decembrie 1996, iar cele mai înalte (37C - 40C) - în lunile iulie-august 2000 și iulie 2002, izolat depășind maximele istorice. În zona de pe malul Prutului, pe o fâșie restrânsă s-a conservat, datorită gardului de sârmă ghimpată,o vegetație de tip zăvoi. Dintre arbori și arbuști se întâlnesc: plopul alb, plopul tremurător, sălcia albă, cireșul sălbatic, mărul pădureț, salcâmul, sângerul, malinul, porumbarul, șocul, lemnul câinesc, cătina. În această zonă poți întâlni mistrețul, iepurele sălbatic, vulpea, bursucul, căprioare, țistarul, vipera comună; dintre păsări
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]