1,689 matches
-
îi e sorocul, înainte de a da mugurii, i se usucă ramurile, îi cad frunzele și moare. Rămâne de folos doar pentru ciocănitoarea care îl găurește căutându-și hrana, precum și pentru bufnița și cucuveaua ce-și fac în el cuibul. Aici zace un trunchi de stejar, și eroul care era întemnițat în el va călări acum cu cel căruia lupul i-a mâncat mâna, cu marele rege cu un singur ochi și cu toți vitejii lui strămoși. Fie ca Heimdall să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-ți spun, nu stărui. Mulțumește-te cu ceea ce m-a luat gura pe dinainte. După câteva zile, Rotari, întorcându-se de la Gaila, s-a repezit la mine: - Așa știi tu să păstrezi un secret? De ce i-ai spus unde zace scroafa aia de Romilde? M-am apărat cât am putut, spunând că nu i-am zis altceva decât că trupul ei întreg era îngropat, fără să precizez locul, făcând asta doar ca să-i alin sufletul. - Ai pus o nouă piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și am renunțat la toate funcțiile și însemnele. După care am părăsit Pavia spre a mă întoarce la Cividale, și lacrimi sau durere pentru moartea prietenilor mei nu mi-au mai rămas ca să le-aștern pe acest pergament. Chinul meu zace alături de ei în cripta de la San Giovanni. Mai mult n-am să stărui. Când am ajuns la Cividale, am aflat că a fost ales rege Rodoald, fiul lui Rotari, iar Ansoald mi-a luat locul definitiv la palat. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
altar. Nu mai locuiesc în sihăstria de pe munte, ci aștept moartea în casa mea de la periferia orașului Cividale, o mică și modestă locuință construită anume fără risipă de ferestre, astfel că până și de-afară să se știe că aici zace un muribund în rugăciune. Aici se sfârșesc însemnările lui Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar și grefier prin meritul său, longobard prin voința sorții, demnitar al palatului din dorința regelui Rotari cel mare și acum neînsemnat preot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi explic lui Boris fascinația mea pentru limba franceză, cum am auzit-o pe Ana vorbind cu acel străin într-o limbă necunoscută mie despre mine însumi, Ai să cunoști o franțuzoaică, e singura explicație a lui Boris, acum el zace sforăind pe saltea, nici eu nu sunt mai treaz, nefiind în stare să cobor la cafeneaua de peste drum să-mi cumpăr o cafea tare, șapte seara, sper ca hârtia asta albă să aibă efectul unei cafele negre cu lămâie, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și nimic altceva, mă aplec iarăși la pământ și încep să curăț mormântul, îndepărtând cu multă grijă iarba crescută în neștire, mă străduiesc apoi din răsputeri să împlânt crucea în pământ la căpătâiul mortului și-mi imaginez că acolo jos zace fie o fată tânără răpusă de blestemul unei iubiri neconsumate, fie trupul de lumină al unui sfânt poate ce-a trăit cândva în peșteră, Stau și mă uit la tine, acesta-i glasul meu, îl recunosc după cum începe, stau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Plânge Maica Sfântă Plânge Maica Sfântă,plânge îndurerată Inima ei iarăși este sfâșiată Căci din nou pe cruce zace răstignit Fiul ei prea dulce cu trupul zdrobit Plânge Maica Sfântă,și se tânguiește Când își vede rănit Fiul cel iubește ‘O,Iisuse blând,copilașul meu Cum te lași tu mamă răstignit mereu?’ Plânge Maica Sfântă și cu foc jelește
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93440]
-
abia din acel punct să mă reapuc de scris. A fi detașat mi se părea un simplu act de autoconservare, de amânare a confruntării cu tot ceea ce Înro‑ bea omul și, prin urmare, a cuceririi miezului tare de om, care zace atât de adânc Înșurubat În noi, Încât poate fi lesne rătĂcit printre straturile de balast care se aștern zi după zi unul peste altul. — Mi se pare monstruos să fii detașat, i‑am spus eu lui Teo Haiduc. E o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Omul cel Căzut Pe Vala căutînd s-o mîngîie: nu va fi mîngîiata. Ea se ridícă de pe tronul lui și caută ale grădinii umbre Plîngînd după Luváh care-i pierdut în raze sîngerii din mincinoasa-ți dimineață; 280 Omul Căzut zace bolnav, bolnav capul său, inima să slăbită: Puternică înfăptuire a puterii tale! Ia seama la pedeapsa! Refuzînd să privească Divinul Chip pe care toți îl privesc Și trăiesc prin această, el într-un somn de moarte a căzut. Dar noi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîntă și rîd în jurul ușii noastre, si pruncii noștri ne aduc flori și fructe. Atuncea geamătul și-ndurerarea sînt pe deplin uitate, deși la moară sclavul macină, 415 Și este-n lanțuri prizonierul, și cel sărac în temnița, și-n cîmp zace soldatul Cînd osul cel zdrobit l-a doborît, gemînd, printre cei morți mai fericiți. E lesne să te veselești în corturile abundentei: Acestfel aș putea să cînt și să mă veselesc: dar nu-i asa cu mine". Auzi Vaierul Ahania
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n jurul mădularelor Șarpele Orc 505 Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde 302, Și ale sale mădulare, care la desfrînare-mbie303, Varsă afară solzoasele dihanii ale neodihnitului adînc. În rîuri se ivesc și tulbură părțile de jos A' Omului ce zace peste țărmuri, veștedul cap De stîncă cea Jilávă sprijinindu-și, înfășurat de-a' morții buruieni. 510 Ochii i se afundă-adînc în cap, carnea-i acoperită-i de noroi Și a ajuns pînă la os; vai, in ce hal ajuns-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lacom Ochi Pînă ce Omul părăsi-va-un trup ce stricăciunii e supus; ea, flămînda, cum geme îl aude, 520 Și-acuma vajnicele-i gheare și le-înfige-n stîncă ascuțită, Și-acum greul văzduh cu uriașele-i arípi îl bate. Alături zace Leul mort, și-n pîntecele sale viermi La moartea-i se-ospătează pînă ce totu-i devorat de moartea cea universală, Si calul palid e-n căutarea iazului care culcuș să-i fie și să moară, 525 Însă găsește iazurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care sînt preexistențe în rațiunea divină (că Idei), în limbajul spiritual formator (logosul-rațiunea Ideilor), din care Urizen păstrează o parte ce nu poate fi ștearsă. Milton, în Paradisul pierdut, Cartea I (p. 8), vorbeste în acest sens despre "fúria ce zace-n minereuri", sugerînd că elementele revendică libertatea infinită; de aceea ele doresc nu doar "ființarea pură", ci și mișcarea nemărginita. Redam în continuare un pasaj relevant din Heisenberg, Pași către granițe, p. 230: "Întemeietorii doctrinei atomiste, Leucip și Democrit, încercaseră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și își centrează întreaga existență, sub asediul anarhic al subconștientului, pe depistarea dovezilor. Filmul mental al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele cărții redau augmentarea ilară a acestei monomanii și converg către un final patetic-macabru: lângă catafalcul pe care îi zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a fi „probele” mult căutate. Scena are o plasticitate intensă, amintind - ca perspectivă grotescă asupra unui eveniment funciarmente tragic - pânzele expresionismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Islamul și formulele autoritariste de guvernare. În plan economic, stăm și mai rău. Toate doctrinele s-au compromis rînd pe rînd și nici un nume mare nu se vede la orizont. Se dau premii pentru subiecte banale, de nișă, în timp ce lumea zace într-o criză ce pare sistemică. După părerea mea, multe consecințe nefaste s-au adunat de la separarea politicii de religie, pentru că astfel, încet-încet, guvernarea politică și cea economică s-au dispensat de orice rămășiță de moralitate. Mai totul a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
-i pese de mine sau să întrebe ce fel de viață am dus mai demult. Nici micuța Miu nu vrea să vorbească despre lumea cea adevărată"788 789. Captiv în lumea zăpezilor, Muumin are nostalgia lumii "pierdute", o lume care zace adormită sub zăpadă și care nu va putea fi adusă la viață decât de apariția binefăcătoare a soarelui. Naufragiat pe o mare de zăpadă, Muumin caută căldura unor ființe cărora să le poată împărtăși drama prin care trece: Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
populară l-a celebrat adesea ca pe un salvator, un răzbunător, o ființă supranaturală și invincibilă. Poemul Corbea este modelul cel mai izbitor al acestor epopei animate de un suflu de revoltă și justiție socială. "Frunză verde peliniță, Zace-mi, zace în temniță, Pus de vodă Ștefăniță, Zace-mi Corbea viteazul, Zace-mi Corbea haiducul. În temniță la Opriș, Unde-mi zace Corbea-nchis, Șade-n apă până-n sapă Și-n noroi până-n țurloi, Cu lacăte pe la ușe, Cu mâini dalbe în
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai izbitor al acestor epopei animate de un suflu de revoltă și justiție socială. "Frunză verde peliniță, Zace-mi, zace în temniță, Pus de vodă Ștefăniță, Zace-mi Corbea viteazul, Zace-mi Corbea haiducul. În temniță la Opriș, Unde-mi zace Corbea-nchis, Șade-n apă până-n sapă Și-n noroi până-n țurloi, Cu lacăte pe la ușe, Cu mâini dalbe în cătușe, Iar la gât pecetluit Cu cinci litre de argint, Cum n-am văzut de când sunt. Frunzuliță trei foi late, De ce
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nu fac vro pricină? Ba să nu faci vro pricină, Ca să vezi ce e la stână: Mai aseară, pe-nnoptat, Oile-n strungă le-am dat; Mânătorul s-a sculat Lapte dulce-a tot mâncat, Frigurile l-au luat Ș-acum zace răsturnat, Pe pelcele așezat". Gheorghelaș încearcă pieile, dar distrat. Atenția îi este atrasă spre un colț întunecos al stânei, unde un necunoscut doarme pe o grămadă de piei. Se îndreaptă într-acolo, îl recunoaște pe Macovei, îl apucă de păr
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
22 și căsătorit numai de un an și jumătate, nelăsând în urmă nici semeție”. Inscripția de pe piatra mormântului (aflat„în tinda” catedralei mitropolitane din Târgoviște) îl plângea pe cel mort în floarea vârstei și, deopotrivă, matrimonial frânt „Suptu această piatră zace jupan Scarlat vel păharnic, ginerile prealuminatului Io[an] Costandin Băsarabŭ Voevod și fecioru a lui Alexandru Mavrocordat, marelui dragoman al Porții turcești, tânăr încă, d-abia vărsta-i 22 de ai ajungănd și unanși jumătate numai cu iubitulu-ș soție trăindu, cruda
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Hs. 1699, neța iulie 28”151. Faima lui de tânăr învățați a membrilor familiei răzbate și din epitafurile compuse (în grecește) mai târziu pentru alți morți. I-l propun cititorului pe cel scris, în 1726, de Iosif, mitropolitul Tîrnovei: „Aici zace Scarlat, fiul de domn, odraslă strălucită din nobili părinți, al lui Nicolae, domn al Daciei și al Moldovei stăpân preaînțelept, Mavrocordat, cela ce e din Bizanț, iar mama Casandra de neam Cantacuzină, strălucit fiu din neamul cel bun. Trăind prea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
54; și așa s-au pristăvit întru H(risto)s la octom(vrie) 29 l(ea)t 7197, 1689” (poate Doamna Maria a avizat chiar calculul greșit al anului - de la Hristos - scris cu cifre arabe). Tot acolo: „Supt această marmură zace țerăna lui Jupan Iordache Cantacuzino vel spătariu, feciorul bătrânului Costandin Cantacuzino biv vel postelnic, carele cu cinste, cu bunefaceri și cu toate céle căzute, ce unul bl(a)govodn(ic) și de mare neam ca acelui s-au cuvenit, toată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus la mănăstire, la Brâncovéni, de o au îngropat”. Inscripția funerară de la Mănăstirea Brâncoveni îi povestește - aproape ca un epitaf - viața, neuitând elogierea prin ascendenți și prin urmași: Suptu această marmură zace țărâna jupânesei Stancăi Cantacuzénii, fata lui jupan Costandin den vechiu și împărătescu rod Cantacuzino, biv vel postelnic, a Doamnii Ilincăi, featii bătrânului Io[an] Șerban Basarab Voevod, jupâneasa lui jupan Papei Brâncoveanului biv vel vornic și mumă blagocestivului Domnu Io
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neființă. Transpunerea în frescă a pildelor scripturistice - cum ar fi parabola săracului Lazăr -, prilej pentru zugrav de a reprezenta „moartea păcătosului”, o moartea „rea”, anticameră a Infernului (pictorului i se recomanda să așeze în imagine „pe un bătrân despuiat [care] zace răsturnat pe un pat, acoperit până la mijloc cu o velință de preț; el își rotește ochii cu mare spaimă, dă din picioare și își întinde mâinile în toate părțile; iar deasupra-i un diavol îi înfige în inimă o cange
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Moldova, cu toată cuviința, șapte ani în capăt. Rugați-vă voi, toate rudele și toți prietenii, ca ea să afle milă la viitoarea judecată. A răposat în această țară la 1837, luna lui martie, Duminecă, în 27. Lângă ea zace și urmașul ei Scarlat, fiul lui Alecu Callimachi” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 164; Iorga trimite și la Blanchard, Les Mavroyéni, pentru a i se vedea chipul). 594. Ed. cit., pp. 240-242. 595. Pe marginea pietrei funerare a Voievodului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]