956 matches
-
pentru bisericile din Băicoi și mănăstirea Căldărușani. În 1856 realizează compoziția istorică "Mihai scăpând stindardul", pe care o prezintă domnitorului Barbu Știrbei, împreună cu o petiție prin care solicită ajutor financiar pentru studii. În anii 1856-1857 pictează biserica nouă a mănăstirii Zamfira (județul Prahova), apoi, până în anul 1859 biserica mănăstirii Agapia, iar între 1859-1861 biserica parohială din Puchenii Mari, Prahova (cu excepția tamburului turlei mari, pe care nu apucă să îl mai picteze datorită plecării la Paris). La intervenția lui Mihail Kogălniceanu, care
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
Conacul „”, vizitat adeseori de Aleksandr Pușkin, aflat în exil în Basarabia, între anii 1820-1823. Aici, el cunoaște mai aproape cultura și tradițiile localnicilor și se împrietenește cu familia Ralli-Arbore. Se spune că tânărul Pușkin anume aici se îndrăgostește de țiganca Zamfira, căreia îi dedică câteva poezii. La conacul familiei Ralli-Arbore, în mijlocul unui parc mic, se pot vedea bustul poetului rus, izvorul Zamfirei și alte locuri pușkiniene.
Zamfir Ralli-Arbore () [Corola-website/Science/307703_a_309032]
-
tradițiile localnicilor și se împrietenește cu familia Ralli-Arbore. Se spune că tânărul Pușkin anume aici se îndrăgostește de țiganca Zamfira, căreia îi dedică câteva poezii. La conacul familiei Ralli-Arbore, în mijlocul unui parc mic, se pot vedea bustul poetului rus, izvorul Zamfirei și alte locuri pușkiniene.
Zamfir Ralli-Arbore () [Corola-website/Science/307703_a_309032]
-
13. Pohilă, Vlad. Ochi de șoim : [arta fotografică a lui Vasile Șoimaru, dr. în economie, conf. univ. la ASEM, publicist] / Vlad Pohilă // Limba Română. - 2003. - Nr 1. - P. 106-109; fotogr. Pohilă, Vlad. O jertfă tulburătoare. În numele tatălui... : [prof. univ. dr. Zamfira Mihail, lingvistă, etnolog de la București] / Vlad Pohilă // Născut în Cornova: omagiu lui Paul Mihail. - Chișinău, 2006. - P. 107-114. Pohilă, Vlad. O lumină ce vine din Banatul Sârbesc : [starea limbii, literaturii și a presei de lb. română din Voievodina] / Vlad Pohilă
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
vestimentare. Are doar o dantelă, o broșă și pieptănătura aduce nota simplității într-o compoziție în care expresivitatea ochilor face tot jocul. Pe aceeași linie se înscriu și portretele lui Ion Făgărășanu, Racottă și soția, preotul Teodosie Zăgănescu și soția, Zamfira, Doctor necunoscut, Ecaterina Manu și Portret de femeie. Toate tablourile lui Constantin Lecca au fost risipite de-a lungul timpului în mai toate muzeele din România precum și în colecții private. Astfel, ele pot fi văzute la Arad, București, Cluj, Brașov
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
1949. Grigore D. Cojocaru (n. 1888), Zinovia I. Cojocaru, soția (n. 1895), Irina F. Spânu, fiica (n. 1925). Deportați în 1949, în regiunea Kurgan.Motivul reprimării: famiglie de “chiaburi”.Reabilitați în 1989. Atanasie N. Cojocaru(fost primar de Baraboi), Zinaida (Zamfira) I. Cojocaru, soția (n. 1880). Acuzați de colaboraționism și deportați în 1949, în regiunea Kurgan.Reabilitați în 1991. Vasile A. Cojocaru (feciorul lui Atanasie și al Zinaidei) (n. 1912),șef de post(polițist), tata a trei copii,care nu-l
Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi () [Corola-website/Science/311442_a_312771]
-
din 1848, s-au redeschis în anul 1851. În anul 1852 a înființat o tipografie, în care a editat aproape toate cărțile de slujbă (mai târziu a luat-o statul). A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcașuri de închinare (Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea) și a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă. Mitropolitul Nifon a îndeplinit funcția de președinte al Divanului Ad-hoc din București la 29 septembrie 1857 și al Adunării elective care a ales domn pe Alexandru
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
pastorală, patriarhul Iustin își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii. A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericești, reluându-și la București vechea osteneală de la Iași, din Moldova și Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeș, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigănești, Caldărușani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe și însăși Catedrala patriarhală, și altele. A decedat la data de 31 iulie 1986, în București, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală. Iustin a colaborat cu fosta poliție politică, Securitatea
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Pe la jumătatea secolului XVI, ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Probabil că în secolul al XVII-lea
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și Nicodim de la Tismana. Pe la jumătatea secolului XVI, Mănăstirea Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Zamfira a acționat sigur la o mănăstire
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Zamfira a acționat sigur la o mănăstire preexistentă, pentru că ea, ca femeie, nu avea drept la ctitorire de mănăstire de bărbați. Îngrijorată de salvarea sufletului ei, după a patra căsătorie cu nobili transilvani care nu erau de religie ortodoxă, ea a
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
salvarea sufletului ei, după a patra căsătorie cu nobili transilvani care nu erau de religie ortodoxă, ea a înzestrat lăcașul cu odoare scumpe și moaște. Dintre ele, pe cât se pare, doar o icoană a ajuns până astăzi. Piatra funerară a Zamfirei, sfărâmată în mai multe bucăți, se găsește la Prislop. Ea conținea inscripții latine și chirilice. Doi egumeni, Ioan și Teofil, sunt pomeniți în documente. Nu se cunoaște absolut nimic despre rolul lor în administrarea mănăstirii. Probabil că în secolul al
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea și rudă cu acesta. Fratele bunicului lui Avram Iancu a fost Horea. Gheorghe Iancu (decedat înainte de 1812) a avut șapte copii, patru fete - Sântioana, Maria, Zamfira și Ana - si trei băieți - ALISANDRU tatăl viitorului erou, Avram și Ioan. Tatăl lui Avram Iancu, Alisandru (1787-1855), a fost pădurar, apoi jude domenial. El a urmat școala primară în sat și probabil pe cea din Câmpeni. Mama lui Avram
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
de la Bârzeiu, ctitorie a familiei. Popa Ion, fratele mai mic al vistiernicului Șerban, moare de tânăr, după aprilie 1808. În urma căsătoriei cu o anume Bălașa, despre care nu se știe mai nimic, au rezultat 8 copii: Ion, Gheorghe (celebrul general), Zamfira (măritată cu boiernașul gorjan Nicolae Gârbea din Vladimiri), Ilinca (măritată cu pitarul Avram Negreanu), Bălașa (măritată cu postelnicul Alexandru Roșianu), Smaranda (măritată cu preotul Radu Aluneanu), Maria (măritată cu Gheorghe Geamănu) și Stana (necăsătorită). Dacă primii doi sunt reprezentanții cei
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
comisia pentru traducerea cântărilor bisericești din grecește în românește, folosindu-se de noua semiologie hrisantică, dovadă că devenise un nume cunoscut în viața muzicii bisericești a epocii. Tot în 1820, Anton Pann se căsătorește cu o fată săracă, pe nume Zamfira Agurezan. Din această căsătorie va avea un fiu, Lazăr, ajuns destul de târziu preot la Biserica Sfântul Visarion din București. În timpul anului 1821 Anton Pann se refugiază la Brașov, după modelul boierilor, adăpostindu-se pe lângă biserica Sf. Nicolae din Schei, unde
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
În străinătate a condus Comitetul Național Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit în străinătate, fiind reînhumat în țară cu onoruri, în anul 2000. Fiu al unei familii de mici moșieri (Radu și Zamfira), Nicolae Rădescu s-a născut la 30 martie 1874 în Călimănești (jud. Vâlcea). A urmat cariera militară, fiind absolvent al Școlii Militare de Ofițeri, cu gradul de sublocotenent (1 iul. 1898), și al Școlii Speciale de Cavalerie (iun. 1900): „E
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
zidită de familia Cantacuzino la 1797 și refăcută de Grigore Filipescu la 1840. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Boldești cu 3160 de locuitori, în vreme ce comuna Scăeni avea 1260 de locuitori. În 1931, se oficializează apariția satelor Satu Nou și Zamfira în comuna Boldești. După desființarea județului în 1950, ele au trecut în raionul Ploiești al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești. În 1968, datorită industrializării prezente prin extracția petrolului și prezența fabricii de hârtie, s-a luat hotărârea înființării
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
zonă a unui oraș. Astfel, satele Boldești, Scăeni și Balaca au fost comasate într-o singură localitate urbană, care a devenit centrul noului oraș Boldești-Scăeni, iar Seciu a rămas localitate separată, administrată de oraș. Satele Lipănești, Șipotu, Satu Nou și Zamfira ale comunei Boldești au devenit nucleul noii comune Lipănești. Lista monumentelor istorice din orașul Boldești-Scăeni cuprinde 6 monumente istorice, 3 în localitatea Seciu și 3 în orașul propriu-zis. Unul singur dintre ele este clasificat ca monument de importanță națională, acela
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
Dacoromânia, de-aproape șapte milenii, mai exact, din orizontul anului 4950 î. Hr.), "Soarele și Luna", "Toma Alimoș" ," Corbea", "Iancu Jianu", "Radu Calomfirescu", "Pintea Viteazul", "Constantin Brâncoveanu", "Ghiță Cătănuță" etc. -, cât și în sfera cultă - "Andrii Popa" de Vasile Alecsandri, "Nunta Zamfirei" de George Coșbuc, "Pintea" de Șt O. Iosif, "Rică" de Miron Radu Paraschivescu, "Balada trupului care s-a frânt pe roată" de Radu Gyr, " Mistrețul cu colți de argint" de Ștefan Augustin Doinaș, "Moartea căprioarei" de Nicolae Labiș, "Balada neîncolțită
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
sa. Munca în redacția "Tribunei", alături de I. Slavici, I. Bechnitz, de Septimiu Albini, toți oameni cu o serioasă cultură înaintată, a însemnat o adevărată școală literară. Anii petrecuți în redacția "Tribunei" sibiene (1887 - 1889) vor culmina cu apariția poemului "Nunta Zamfirei", un poem - spectacol admirabil, care a impresionat chiar și pe olimpianul Titu Maiorescu. Cu "Nunta Zamfirei" George Coșbuc s-a impus definitiv în atenția cititorilor și a criticilor de peste munți, fapt care i-a creat aureola de mare poet. Și
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
o serioasă cultură înaintată, a însemnat o adevărată școală literară. Anii petrecuți în redacția "Tribunei" sibiene (1887 - 1889) vor culmina cu apariția poemului "Nunta Zamfirei", un poem - spectacol admirabil, care a impresionat chiar și pe olimpianul Titu Maiorescu. Cu "Nunta Zamfirei" George Coșbuc s-a impus definitiv în atenția cititorilor și a criticilor de peste munți, fapt care i-a creat aureola de mare poet. Și tot cu ea s-a impus mai întâi și la București, după ce fusese publicată în "Convorbiri
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
de peste munți, fapt care i-a creat aureola de mare poet. Și tot cu ea s-a impus mai întâi și la București, după ce fusese publicată în "Convorbiri literare", în martie 1890. Înainte de a fi publicată în "Convorbiri literare", "Nunta Zamfirei" fusese citită de Coșbuc, la 4 februarie 1890, la ședința Junimii, în București. În jurnalul său Maiorescu va nota: "„Coșbuc, cu eminenta sa poezie Nunta Zamfirei”". Până la apariția poeziei "Noi vrem pământ!" (1894), "Nunta Zamfirei" avea să rămână cea mai
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
în "Convorbiri literare", în martie 1890. Înainte de a fi publicată în "Convorbiri literare", "Nunta Zamfirei" fusese citită de Coșbuc, la 4 februarie 1890, la ședința Junimii, în București. În jurnalul său Maiorescu va nota: "„Coșbuc, cu eminenta sa poezie Nunta Zamfirei”". Până la apariția poeziei "Noi vrem pământ!" (1894), "Nunta Zamfirei" avea să rămână cea mai cunoscută și mai apreciată scriere a lui George Coșbuc. Poemul a fost elaborat în decursul a 5 ani. Prima versiune, datând din 1884, ultima perioadă a
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
publicată în "Convorbiri literare", "Nunta Zamfirei" fusese citită de Coșbuc, la 4 februarie 1890, la ședința Junimii, în București. În jurnalul său Maiorescu va nota: "„Coșbuc, cu eminenta sa poezie Nunta Zamfirei”". Până la apariția poeziei "Noi vrem pământ!" (1894), "Nunta Zamfirei" avea să rămână cea mai cunoscută și mai apreciată scriere a lui George Coșbuc. Poemul a fost elaborat în decursul a 5 ani. Prima versiune, datând din 1884, ultima perioadă a studiilor gimnaziale din Năsăud, a fost publicată pentru prima
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Acum își orientează scrisul spre idilă și trece treptat de la simple versificări pe teme folclorice la creații originale. În paginile "Tribunei" i se tipăresc numeroase poezii, semnate sau nesemnate, printre care unele dintre cele mai izbutite creații ale sale: "Nunta Zamfirei", "Mânioasă", "Numai una", "Fata morarului", "Crăiasa zânelor" , o parte din "Anacreonticele sale", publicate cu mici modificări în ciclul "Cântece" la sfârșitul volumului "Balade și idile" din 1893. Spre anul 1889, "Tribuna" începe să lucreze în pierdere, situația ducând la desființarea
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]