7,506 matches
-
confuzia exaltată a mărimilor, ci de folosința corpului de-a valma, deopotrivă cu restul recuzitei. O mînă de păpușar capricios și leneș se servește fără metodă de cîte-o piesă din fiecare raion, într-o lume ca un bazar nu cu zări și firmamente, ci mai curînd cu cvasi-obiecte, cu lucruri pe cale să. Totul fuge, totul alunecă, în această poezie mișcătoare ca o coadă de salamandră. Sclipind a inutilitate, a înnoire spre lepădare. Imaginea abandonului delicat din Cîntecul a murit, a unei
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
și te schimbă: Încerci cu piciorul cristalul unei ape/ Și scoicile se-adună sub talpă ca un roi/ Din care se împrăștie ca notele pe clape/ Un cîntec de mătasă ce crește din noroi// Și te înalți o clipă pe zare să asculți/ Cum sarea se topește ca un metal în cîntec/ Și peștii pe nisipuri cum se tîrăsc desculți/ Cu solzii cuirase de argint pe pîntec// Și-ți tragi piciorul apoi din apa de cristal/ Privindu-te în unda rămasă
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
e religia salvării din orice situație oricît de grea ar fi ea. E atîta potențial consolator în creștinism încît destinul tragic devine o imposibilitate. Fie că este în închisoare, pe patul de moarte sau sub oprobriu colectiv, creștinul are deschisă zarea izbăvirii. Oricît l-ai încuia, poate scăpa din capcană. În schimb, creștinul poate fi tragic pe episoade mici. De pildă, dacă judecăm răstignirea ca secvență de sine stătătoare, făcînd așadar abstracție de finalitatea ei, atunci tragismul ei este de netăgăduit
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
Badea Gheo stătea pe bancă și privea în zare. Ion se apropie de el: - Salut, măi Gheo ! Care mai e treaba, noutăți, ceva ? - Cătrănit tare, Ioane ! Am aflat că nevastă-mea mă înșeală.... - Apoi, io te-am întrebat de noutați.... Știi, o relație este ca o partidă de cărți
BANCUL ZILEI: Asemănarea dintre o relaţie şi o partidă de cărţi () [Corola-journal/Journalistic/68627_a_69952]
-
două personaje arhetipale, relațiile își pierd aici orice referent extern. Lăsându-și mama să adoarmă somn care o transportă blând în moarte, fiul rătăcește singur pe văi, prin pădure, pe drum, pe albia unui mic pârâu, privește un tren în zare, un leitmotiv al filmului, și se întoarce pe cărări pe care le știe din copilărie. Aceasta este lumea lui, de o prospețime și frumusețe sălbatică, lumea în care-și face loc singurătatea, pentru că regizorul intuiește sentimentul de alienare pe care
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
socotit polonez, având în vedere finanțarea. Oricum, în epoca globalizării industriei cinematografice, uneori este cum nu se poate mai dificil să stabilești sub ce pavilion navighează peliculele. Nimeni nu se supără, însă, dacă ele lasă la țărm staruri din patru zări ale lumii. Anunțați sunt Leonardo DiCaprio, Benicio del Toro, Michael Douglas, Bérénice Béjo, Matt Demon, Marion Cotillard, Joaquim Phoenix, iar din generația de aur a anilor trecuți Alain Delon și Robert Redford. P.S. Criticul de film, Magda Mihăilescu, va transmite
Festivalul de Film de la Cannes, ediția a 66-a: Pericol de ameţeală. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79463_a_80788]
-
refuză caricaturii, dacă în clipa zămislirii le-a străbătut fiorul tainic al creațiunei." (p. 57) Rîndurile "fugare, sincere și inutile" (p. 99) se opresc și asupra unor buni oameni uitați, din aceia pe care, după ce și-au risipit prietenia în zări pe care se lasă ceața, găsesc puterea unei amintiri de la vreunii cu care s-au intersectat întîmplător. Axinte Frunză, un profesor de latină absorbit de lumea pe care o propovăduia unor discipoli mult prea puțin solemni, are parte de un
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
transport strucții întreținerea utilajelor pentru con- industriale grele și mijloacelor de strucții București transport din dotare. Pitești 5. Întreprinde- munici- Bihor Centrala Executarea mecanizata a II rea de utilaj piul de mecani- a lucrărilor de construc- ------- greu și de Oradea zare pentru ții-montaj, exploatarea IV transport construcții și întreținerea utilajelor pentru con- industriale și mijloacelor de transport strucții București din dotare. Oradea ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Ministerul Energiei Electrice ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1. Întreprinde- munici- - Centrala Executarea lucrărilor de I rea-antre- piul industriala reparații capitale la ------- priza de
DECRET nr. 92 din 16 martie 1984 privind îmbunătăţirea organizării unităţilor de construcţii-montaj, în vederea preluării execuţiei lucrărilor în antrepriza. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106645_a_107974]
-
Minelor rală de lucrări miniere montaje miniere București speciale și construcții- București montaj București ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Ministerul Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții 1. Trustul de con- munici- Brașov Ministerul Trustul-antrepriza gene- strucții pentru piul Industriali- rală de construcții- economia fores- Brașov zării Lemnului montaj și reparații tieră și mate- și Materiale- Brașov riale de con- lor de Con- strucții Brașov strucții 2. Trustul de con- munici- Buzău Ministerul In- Trustul-antrepriza gene- strucții pentru piul dustrializa- rală de construcții- economia fores- Buzău rii
DECRET nr. 92 din 16 martie 1984 privind îmbunătăţirea organizării unităţilor de construcţii-montaj, în vederea preluării execuţiei lucrărilor în antrepriza. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106645_a_107974]
-
României se produce, în anii de după 1980, prin intervenția oportună a buldozerelor și echipelor profesioniste de demolări. Noul centru civic, Casa Poporului, canalul sunt semnele vizibile ale ethosului prometeic. Pierderile colaterale sunt nesemnificative, de la cartierul Uranus până la Mănăstirea Văcărești. În zare se întrevede fantasma României armonice și echilibrate la care visează primul comunist al țării. Departe de a fi o mutilare a tradiției, sistematizarea capitalei și a orașelor răspunde unei exigențe organice. Viitorul comunist nu se mai poate servi de improvizații
Autopsia propagandei comuniste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7826_a_9151]
-
Ce să fie, gîndesc eu, să fie crocodil, prin bălțile noastre? Am înlemnit lîngă stuf. Dacă aș fi avut un ŤBrenekeť aș fi tras cu orice risc, pe viață ori pe moarte. Cînd a ajuns arătarea ceea pe linie, în zare, am văzut că era un miriapod. A încălecat linia și deodată s-a desfăcut în șapte bucăți. Fiecare bucată a prins a se scutura și apoi toate șapte s-au făcut nevăzute de cealaltă parte a liniei ferate. Ce crezi
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
hai,/ muzici și oștiri.// - într-un lung alai/ printre prăbușiți - Printre trandafiri,/ vântul mână cai./" (Printre trandafiri). O filosofie a trecerii se alcătuiește în muzicalul susur al verbului: "Depărtările cu îngeri/ nopțile nu ne dau pace/ Caii fug, pădurea tace,/ zarea s-a umplut de sânge// Ce se face, se desface,/ ce s-a risipit se strânge, Marea pe nisip își frânge/ vânturile-ncolo-ncoace" (Caii fug, pădurea tace). Născute ca spre a fi recitate, versurile au facondă, titlul fiecărei piese
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
zădărniciei poate fi cântat în stanțe grațioase, precum și acela al despărțirii de viață: "Nu mai visez! A început plecarea,/ câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ Și cum se-n-dreaptă către iarnă zarea// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez!/ A început plecarea/ Câte-un popas din când în când mai fac". ("Nu mai visez! A început plecarea"). Anotimpurile trec, sonurile se
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
și murim. O revanșă a omului simțitor în fața cerurilor nepăsătoare, ca în acest lamento pentru o stea: "Despre steaua ce murise nu știa nimeni,/ orice știință era dată uitării,/ parabola rugului n'o știa nimeni,/ cum luminase tâmpla și arcadele zării.// Și noapte nouă veni. Sau poate/ s'a întors dispăruta, noaptea cea veche,/ dacă e să ascultăm unele sacre înțelepciuni/ cari spun că multul e Una, fără pereche.// O noapte veni. Din înaltele candeli/ cădea pietatea decât miedul mai dulce
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
colorează viața, ca în această frumoasă închinare iluziei, tot atît de fără corp și cînd e sprijinită de te miri ce hocus-pocus al instrumentelor: "O lupă înălțată de un bard/ și ale cărei mici imagini ard;/ O prismă care descompune zarea/ și'n bande colorate o desprinde;/ Mordantul care ia încet culoarea/ pe care stofa nu o poate prinde.../ Și fără ea, e viața liniștită,/ dar sarbădă ca bara înegrită/ eșind dintr'un magnet ce-ar fi în cer/ și care
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
noroi/ El fuge 'nvins și besna pădurilor l-nghite;/ Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,/ Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.// ș...ț Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,/ Privește plin de turbă spre zarea 'nflăcărată,/ Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,/ Și-amenințând văzduhul, cu pala'n mâna dreaptă,/ Se'ntoarce Voevodul mânat de-un aprig chin/ În valea unde lupta și moartea îl așteaptă." (Noapte roșie) Mai omenesc, mult mai omenesc
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
se duce în piețele noastre, prin piețele din Franța, Spania, Italia, fermierii (varianta occidentală a țăranilor de aici) își vînd brînza și toate ale lor fără "vid", pe (dez)gustate, fără directivele pe care mai-marii lor le lansează spre alte zări: să-i înțelegem, ei fac piața (și vor "eco") la mama lor acasă, nu în Obor sau în Piața Nicolina. Și, în general, nu ne mai asomați atît cu asomoarul directivelor care emană, de la mare distanță, miros de brînză și
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
cărări spre luna moartă,/ dincolo de scări de apă,/ unde gândul ca o grapă/ neființa mai desgroapă,/ s-a oprit. Dar nu e toartă/ căci acolo și crisparea/ e-o cădere, o săgeată/ ce se-ntoarce parcă beată/ fără să pătrundă zarea." (Cercul). Ce delicată, sunînd romantic și rostuin-du-se ermetic, e această mărturisire a unei neputințe, neputința liniei de-a se-ntrece cu cercul. Dragul de geometrii deraiate după toanele unei intuiții de poet al celui de-al doilea modernism pare că
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
disperatele deznădejdi ale celui pe cale să se-nece. Ale celui neputincios să despartă apele: "Trimite-ți gândul galben să aleagă/ din praf, bob de nisip și bob de mei./ Trimite-ți gândul înainte dacă vrei,/ și dacă poți, acolo unde zarea se încheagă/ din aer, întuneric și din gol/ la începutul nesfârșitului ocol." Un gînd lutos, trăgînd spre pămînt, dar neștiutor de rosturile lui, regăsind în lume iureșul din jocul ielelor. "Să poți vedea deodată moneda'n două fețe,/ să fii
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
India!) nu sunt nici ele chiar... întâmplătoare. Dacă ar fi rămas acasă, Columb n-ar fi descoperit nimic. A fost necesar să pornească la drum pentru a întâlni un teritoriu necunoscut și oameni necunoscuți, un alt cer și o altă zare. Există, desigur, o lungă listă de legi și formule care sunt, mai mult sau mai puțin, rodul întâmplării. Dar și în acest caz e vorba de conștientizarea noutății - ceea ce exclude ideea simplei "descoperiri", de parcă lucrurile s-ar fi aflat acolo
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
ne mîngîie și poartă spaima, / Ale curcubeului în gîtlej de copii - / Îmi dă mugurii ce-mi sunt unică haină" (Înaltul gînd din început...). Apogeul aparține departelui indicibil, numai proximitatea se textualizează: "O, jubilează tot ce e departe, / Tot ceea ce apropiat (zare) intră-n carte" (Am urmat cărările cu urme halucinatorii...). Ca și următoarea aproximare a belșugului biblic, a paradoxalei fecundități virginale: În ziua întîia am rîs către toate, / Era o jubilație de țară unde curgea lapte și miere, / Era la capătul
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
a evada în... singurătatea care a devenit un fel de a doua natură: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea.// Păgân uneori, o pun icoană/ alături de Preacurata." Desigur nu lipsesc sintagmele discursive, prozaice, unele prețiozități de exprimare tip "mulțime degringolată", "zarea indefinită" etc. Secțiunea de "Elegii negre" aduc ca noutate dezamăgirea politică a poetului, în ciuda democrației și a libertății instaurate odată cu dispariția insului ce îl "obseda": "Oamenii, gurile rele spun că / a fost ucis de aplauze". De vreme ce idealurile Revoluției din Decembrie
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
plasează pe Dorel Zaica într-un spațiu neexplorat al artei noastre de astăzi. El refuză orice retorică eclezială previzibilă, nu comentează motive și nici nu exploatează iconografii mai mult sau mai puțin canonice, ci scrutează, mai degrabă cu privirea lăuntrică, zările luminoase ale construcției de sine pe care omul o posedă în mod legitim, dar a cărei conștiință riscă să o piardă, dacă nu cumva a și pierdut-o. Fără coloratură confesională, fără tezisme cu iz de tămîie și cu vanități
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
în jur, spațiul vital se arată tot mai meschin, copiii se nasc bătrîni, bătrînii nu se-ndură să mai moară: "căzuse-n genunchi în noroi și-acum se tîra / nesfîrșite stoluri de păsări necunoscute treceau/ în zbor jos dintr-o zare în altă zare / își ținea capul deasupra mlaștinilor dospinde / ar fi vrut să se ridice dar era atît de obosit / rupsese toate nodurile și-acum se tîra eliberat / înlăuntrul celei mai crunte singurătăți / și de-acum încolo va tăcea pînă
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
vital se arată tot mai meschin, copiii se nasc bătrîni, bătrînii nu se-ndură să mai moară: "căzuse-n genunchi în noroi și-acum se tîra / nesfîrșite stoluri de păsări necunoscute treceau/ în zbor jos dintr-o zare în altă zare / își ținea capul deasupra mlaștinilor dospinde / ar fi vrut să se ridice dar era atît de obosit / rupsese toate nodurile și-acum se tîra eliberat / înlăuntrul celei mai crunte singurătăți / și de-acum încolo va tăcea pînă la capăt / apoi
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]