1,029 matches
-
că le secătuiau toată vlaga, energia, tinerețea și eliberați de coșmarul clipei simțeau cum își luau zborul liberi spre viață. Deseori legau prietenii în urma acestor dansuri preludiu din recreații. Nu sunase sau nu se auzi soneria de sfârșitul pauzei era zarvă mare, chiote, veselie imensă în clasă fiind ultima oră. Se zbenguiau printre bănci, pe culoare și s-a lovit de cineva o colegă, a presupus imediat simțind corpul moale. I s-a părut o adiere de vânt mulându-se după
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
schimbării”) se lasă cu urmări dure, dureroase care, nu se mai numesc „transformări” (necesare!) doar pure „eliminări”, (exmatriculări, disponibilizări, remanieri...) Iarna, poate, n-ar fi atât de frumoasă dacă pe albul ei n-ar fi atât de mult freamăt și zarvă în așteptarea primăverii... Norocul care dă peste câte unii, scot din ei la iveală nu omul (cu „O” mare!) doar fiara, bestia, neomul! Adesea „clipa cea repede ce ni s-a dat” trăită frumos, în respectul lucrurilor sfinte, este cu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pentru Partida albilor. Ce știa turma aceea de repudiați despre viitorul Florenței, ori chiar despre destinul lui? Simți din nou cum pământul Îi fuge de sub picioare și suportă o Înțepătură În ochiul stâng. Se uită iar spre poartă. Deodată, auzi zarvă undeva În spate. Un al doilea cerșetor se apropiase de primul și părea că Între cei doi izbucnise o ceartă. Parcă recunoștea glasul lui Giannetto care Îl insulta pe celălalt pentru că Îi cotropise teritoriul. Apoi cei doi se apucară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Conn. Și iată-l și pe Lee alături de Joe Louis, cu care ar fi putut lupta dacă ar fi mușcat momeala lui Benny Siegel. Bleichert și Blanchard. Două speranțe albe spulberate. M-am uitat fix la afișe multă vreme, până când zarva din jurul meu a încetat și am evadat din cocioaba capitonată înapoi în timp, în anii ’40 și ’41, când câștigam meci după meci și eram combinat cu admiratoare care semănau cu Betty Short, iar Lee obținea victorii prin K.O.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am sinucis? Ce emoție ar zgudui orașul și nu numai orașul: „Celebrul sculptor Daniel Petric s-a sinucis. Poliția investighează cazul cu febrilitate ca să afle motivele. Se prevede că scandalul va lua proporții. Presa e în fierbere”. Nu, e zarva prea mare. Parcă e mai practic să-mi citesc corespondența. 25 Dinu mi-a zis că ne aflam în septembrie. Mie, însă, de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
armele și sacii, iar scribii făceau socoteala prăzii luată pentru rege și preoți, hotărând câte vite, câți robi și câtă lână să încarce în fiecare dintre corăbiile de povară. De când se iviseră corăbiile în zare, Auta se făcu mai tăcut. Zarva oștească nu-l răscolea. Și nu știa nici el dacă tristețea așezată în sufletul lui are ca pricină părăsirea acestor locuri sau apropierea întoarcerii în Atlantida... Cu asemenea stare sufletească se duse la Tefnaht, când acesta în sfârșit îl chemă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Lot ieși în fața lor și le spuse: - Vă rog, fraților, nu săvârșiți vreo urgie! Cineva de-afară a strigat însă: - Acesta singur care s-a aciuat la noi ca venetic, vrea să ne fie judecător! După câteva clipe se simți zarvă în fața ușii. Cei doi au sărit în picioare și, deschizând ușa puțin, l-au tras pe Lot înăuntru, iar Auta s-a repezit la fereastră și a îndreptat arma spre ochii celor de-afară. Fără știrea lui, arma era potrivită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era ultimul descendent supraviețuitor pe linie bărbătească din familie, care, altfel, ar fi urmat să se stingă. Decise să plaseze acțiunea piesei În Anglia sfârșitului de secol XVIII, Într-una dintre enclavele vechii nobilimi catolice, care Își practica religia fără zarvă În zilele acelea dinaintea emancipării, și o făcu cu gândul la Edward Compton ca producător și interpret al rolului principal. Rolul de compoziție istorică, pentru care avea nevoie de perucă, ar fi trebuit să Îl atragă mult mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
braț și Împiedicându-l În efortul de a aplauda. — Nu știu... ba știu... dar e nedrept și crud, spuse el. Sunt o gașcă de terchea-berchea. Bietul James! — E Îngrozitor! spuse tare Florence Bell către Elizabeth Robins, ridicând glasul ca să acopere zarva. Ce e cu Alexander? De ce nu-l scoate pe Henry din scenă? Alexander stătea imediat În spatele și puțin În lateral față de autor, cu o expresie stânjenită, vinovată, pe față, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. — Nu știu, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vreme“. Începu să se Întrebe dacă nu cumva piesa va deveni totuși, până la urmă, un succes, până când Alexander Îl opri cu un avertisment. Cred că mulți au venit astă-seară pentru că erau curioși să vadă pentru ce s-a făcut atâta zarvă sâmbătă, spuse el. Nu putem conta pe un asemenea gen de interes să umple multă vreme sălile. — Dar ce au văzut a părut să le placă, spuse el. — Într-adevăr, și dacă Își trimit și prietenii să o vadă, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
devenit, măcar pentru această victimă În mod particular, izvor de mâhnire și aducător de vești rele, Întunecându-i orizontul cu enormitatea și vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă la iveală dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
expresivă și inteligentă că nu vrei... Atunci, de ce, paștele păștișorului mă-tii, ai pornit răhățoiul circului ăsta? - Vorbești cu el ca și c-un infractor. Îți va răspunde ca un infractor. Trebuie să-l lămurim întîi deslușit care-a fost zarva. Și care sânt stricăciunile pe care le-a stârnit. - Albule! Lasă-mă să-i trag, încet, o copită. Că-l deslușesc eu. Trag o copită și el om de treabă se face! - Nu-i trage nici o copită. - Comprim eu? - Lasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fost spulberate de o larmă teribilă, de un duduit puternic ce se auzea prin peretele sufrageriei. Era ca și când o armată întreagă de oale, tigăi și alte obiecte goale pe dinăuntru ar fi fost azvârlite pe podea, toate în același timp. Zarva oribilă a fost urmată de sunetul unei voci subțirele, care se lansase într-o incantație - poate chiar un cântec -, în acompaniamentul insistent și zgomotos al unui gong bătut ritmic. Vocea spunea: SVO - BO - DA! SVO - BO - DA! — Moonshy, spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am chef de plimbare. Du-te tu. Mai am câteva lucruri de făcut pe aici. A lăsat-o întinsă pe șezlong, cu muzica cântându-i în surdină. PATRUZECI ȘI ȘAPTE Când moartea a ajuns pe insula Calf, a sosit fără zarvă, pe neașteptate, în vârful picioarelor. A fost mai degrabă un început decât un sfârșit. S-a întâmplat ca un fapt normal, banal, ca și când ar fi fost acolo dintotdeauna și doar se hotărâse să-și facă simțită prezența. Dar consternarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
al unuia dintre ei l-a dezmeticit. Dar era prea târziu. L-au Împins hohotind peste gardul din bețe putrezite, care se rupse cu pârâituri. A căzut speriat și rușinat În același timp. Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați. Pe mâini și pe față Îi apărură nenumărate umflături roșii, semn că se urzicase rău În cădere. Lacrimile Îi brăzdau fața, dar el continua să stea nemișcat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-un capot vișiniu cu buline roșii, În papuci de casă, prefăcându-se că se uită pe jos, după ceva anume, ignorându-mă complet. Și ieri am avut aceeași impresie, dar mi-am zis că poate nu am auzit (era zarvă mare, de copii gălăgioși În jurul meu). Abia când mi-a apărut Înainte Scoancsa, am Înțeles că nu mă Înșelam. A trecut pe lângă mine cu trena ei de transpirație Înțepăcioasă și, când a ajuns În dreptul meu, m-a privit scurt și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
făcând câte trei pași pentru unul de-al lui. Restaurantul Sweetings este o adevărată instituție a centrului financiar londonez. Un loc unde se servește pește care vrea să semene cu o piață de pește, cu o sumedenie de strigăte Însuflețite, zarvă, mese de marmură - un fel de Bilingsgate pentru cei Înstăriți. La intrare există tejghele unde te poți așeza pe scaune Înalte și să-ți alegi crabul, iar În capăt se află o sală cu mese lungi, ca de cantină studențească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu ar fi itervenit gura-lumii atât de des și dacă Victor n-ar fi făcut caz de demnitatea-i recunoscută, nu-i așa? În timp ce fetele mai mici ale Ochenoaiei Își puneau, reciproc, Întrebarea (tâmpă ca și ele): Ce-i atâta zarvă, că doar nu s-a ntâmplat Între străini nimic, ci În familie? Biata profesoară de franceză se răsucea În mormânt de durere, așa cum odată spusese Babaia -mama Ochenoaiei, oarbă, ducându-și cu greu cei nouăzecișicinci de ani și aflată În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sutienele costumelor de baie și se dădeau cu ulei de plajă, lăsîndu-și glossul de pe buze pe tivul rece și sărat al paharelor de marguerita. Un Întreg zăcămînt aurifer În bijuterii se lăfăia printre sînii cu pielea lucioasă. Aveai senzația că zarva cancanurilor cresta suprafața apei din piscină; indiscreția era cuvîntul de ordine printre membrii clubului, care se informau reciproc cu Încîntare despre satinatele delicte ale nopții. Am comentat cu voce tare, pentru urechile lui David Hennessy, care se tot foia În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aveam să navigăm de-a lungul coastei, adăpostiți În lumea noastră privată, În clinchetul etravei tăind apa și cu sticlele de vin alb de Burgundia puse la rece... Un jet stropi umbrarul barului În aer liber de lîngă piscină. Izbucnise zarvă pe terasă, zgomote de mobilier răsturnat și voci mînioase, urmate de țipetele isterice ale unei femei, undeva Între rîs și suferință. Atrași de vociferări, cîțiva turiști traversau parcarea, lansînd serpentine din spray-uri În direcția piscinei. Încurajîndu-se unii pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era fata, dar ce reținuse erau sânii îndrăzneți care i se rotunjeau pe sub bluză. În aceeași după-amiază îi ajunse în urechi vestea că vor pregăti toată noaptea mâncăruri pentru o pomenire a răposatei neveste a lui Godun. „Așadar, va fi zarvă“, își zise și se gândi cum s-ajungă cu fata în așternut, fără ca toată lumea care trebăluia la bucătărie să îi vadă în mansarda fără perdele. Hotărî s-o aștepte în întuneric. „Dar nu va veni. Nu se poate ca totul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mijloc, într-un câmp, despărțind cele două laturi de parcele aliniate de măsurătorii primăriei. Spre capul acestei lungi căi de piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-a lungul noului drum comercial. O zarvă veselă se auzea de departe. Tramvaiul scrâșnea pe șinele-i de fier, uneori caii se speriau, se aduna lumea grămadă, chip de-l mai pornește! Camioanele pline cu cărămizi hurducăiau prin gropile pavajului. Deasupra străzii pluteau nori de praf. Pretutindeni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceilalți. Înfulecau lacomi și de acolo tocmai la piață, la Chibrit se opreau, la ciordeală de pepeni, într-o jumătate de ceas, zăreau dughenele de lemn și șoproanele acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței, trăgeau cu ochiul la țăranii veniți de la Turnu. Aceștia păzeau grămezile de boșari. Buni de gură, negustorii spintecau bostanii cu cuțitele și-și lăudau marfa: - Ia pepenii, pepenii ca mura! Nu e dulce, nu-l plătești! Cincizeci de bani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în aer și cădea amețit. Din cartiere se ridicau zmeie portocalii, cu cozi lungi, și se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate și-l băgau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negru de fum și își simțea cerul gurii uscat. - Parcă nu se vede! Ce-oi mai întreba! A luat foc pricopsită asta a noastră de mahala! Că la omu sărac nici boii nu trag! Împrejur mirosea a lemn ars și zarva nu încetase. Femeile se băteau cu pumnii în cap și strigau cât puteau: - Aooolică, maica mea, aooolică... unde mai punem noi capul, maicăăă, aooolică... Închiseră poarta. - Nu vrei să te speli? o întrebă studentul. - Ba da. Aduse o cană plină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]