1,218 matches
-
Marty era întotdeauna singur. Nu se întâlnea niciodată cu băieții în afara clubului. Danny înghiți în sec. — E Goines homosexual? — Ce zici? — Curlangiu, poponar, homo! Îi plăceau naibii băiețeii? Brown termină sticla de Listerine și își șterse buzele. Nu trebuie să zbieri. Și-i foarte urât să spui ce spui acu’ despre cineva care nu ți-a făcut nici un rău. Danny zise: — Atunci răspunde la ce te-am întrebat. Contrabasistul deschise cutia instrumentului. Înăuntru nu avea decât sticle de apă de gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spitalul Queen of Angels. Supraviețuitorii l-au descris pe criminal ca fiind un «bărbat alb, posibil italian, trecut de treizeci de ani, înalt de un metru optzeci și cinci și de aproximativ nouăzeci de kilograme». Vinnie, ăsta ești tu! Scoppettone zbieră: — Nu-s eu! Mal își întinse gâtul, încercând să vadă mai bine ziarul din mâna lui Upshaw, care prezenta pe o pagină întreagă rezultatele la box de săptămâna trecută, de la Olympic. Se gândi: nu te opri, joacă teatru în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând cât putea de tare, până când rămase fără nici un glonț. Continuă să zbiere și încă mai zbiera atunci când pe coridor năvăliră o mulțime de polițiști, ce încercau să-l ia pe Mal Considine de lângă el. PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PARTEA A PATRA Melancolia vânătorului de comuniști PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL PATRUZECI ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând cât putea de tare, până când rămase fără nici un glonț. Continuă să zbiere și încă mai zbiera atunci când pe coridor năvăliră o mulțime de polițiști, ce încercau să-l ia pe Mal Considine de lângă el. PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PARTEA A PATRA Melancolia vânătorului de comuniști PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL PATRUZECI ȘI UNU Trecură zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și tari, iar apoi, în tigaie, se înmuiau și aproape se topeau. Bamele erau asezonate cu tamarin și coriandru. Puiul se fierbea cu trifoi și nucșoară. Se gândea la tocat, fiert în clocot, prăjit, feliat, amestecat și ras. — Ce naiba face? zbiera domnul Chawla, privindu-și soția cum dispărea iar și iar pe strada dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu ce m-ai măritat, Amma? își apostrofa plin de cruzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se transformă într-o boare care-i făcu pielea de găină pe brațe. — Uite, strigă Kulfi, vine ploaia! Auzea zvon de bucurie dinspre bazar. Privi copiii de pe stradă sărind ca broaștele, incapabili să stea liniștiți din pricina încântării. — Se face frig, zbierau ei și se prefăceau că tremură. O să plouă. Se luptau și se trânteau unii pe alții într-o stare de veselie nestăpânită, în timp ce adulții se grăbeau prin lumina schimbătoare să ajungă până la piață și-napoi, să aducă în casă rufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
musonului. În timp ce făcea asta, îl simți pe Sampath lovind-o în burtă. Inima îi tresări, prinzând ritmul. O lovea din ce în ce mai tare. Prunul din curte să clătina și trosnea. Ploaia se scurgea prin părul lui Kulfi, spălându-i fața. Soțul ei zbieră: — Pleacă de lângă fereastra deschisă. Nu-i dădu nici o atenție. O înfășură într-o bucată de plastic, dar ea o scutură jos. Ploaia cădea în rafale puternice, măturând totul. Vecinii se retrăseseră cu mișcări iuți, bruște, trântiseră ferestrele, baricadaseră ușile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nivel al fântânii și, cu o mișcare iute, își dădu jos pantalonii și chiloții. Cu spatele la mulțime, ridică în aer fundul maroniu și-l scutură frenetic, apreciind extaziat distracția acelei seri pe care el însuși o oferise. — Vaiiii, ce-ai făcut? zbieră familia când Sampath se întoarse acasă fără slujbă, liniștit și ud până la piele. — Te rog să dispari, îi spusese cu atâta răceală domnul D.P.S, că lui Sampath îi înghețase inima. Nu mai e nevoie să te prezinți la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
conspirat să țeasă în jurul lui o plasă de țipete și urlete, ca să-l prindă și să-l lege pentru totdeauna. Întrebările mușcau din el. Îl durea capul, la fel și inima. Îi părea îngrozitor de rău pentru el. — Ce-am făcut? zbieră el. N-am făcut nimic. Nu mai urlați la mine. Nu mai vorbiți. Faceți liniște. Faceți liniște. Faceți liniște. Ieși pe balcon și trânti ușa în urma sa. Dar ei continuară. Chiar și așa îi putea auzi prin ușa închisă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un sul de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se poate să fie un pic nebun, poate e un pic nătâng, dar, de fapt, nu e deloc interesat de lumea materială. Odată i-am dat cinci rupii să-l plătească pe lăptar și imediat l-am auzit pe lăptar zbierând: — Vai, vai. Uite, vai, uite ce-a făcut nepotu-tău. În ziua aceea briza era puternică și, în timp ce lăptarul măsura laptele, își făcuse o bărcuță din bancnotă și-i dăduse drumul să plutească în bidon. Și, vai-vai, prin ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
noul lui șef mult mai mult decât nesuferitul domn D.P.S. de la oficiul poștal. brigadierul se așeză în fața Colectorului Districtual și a domnului Gupta. Așteptase cu nerăbdare să le prezinte planul său inteligent. Dar de îndată ce deschise gura, că mulțimea începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui Goethe și cea a lui Dante se împleteau. Ce-i de făcut? Nevasta și copilul în mașina care nu mai trebuia pornită, prietenii noștri cu vreo 20 de kilometri în față, telefonul din benzinărie pârâind și întrerupându-se, italianul zbierând, și, colac peste pupăză, o voce amabilă de la Intervenții explicându-mi că, nefiind membru al Automobil Clubul Român (?), trebuie să aștept până luni dimineața, când se deschide service-ul. Acest episod halucinant desfășurându-se sâmbătă seara, pe la orele 19.00
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
asfixiase complet, dar trebuise ca însuși doctorul Rim, cuprins de panica unei văduvii neașteptate, să ajute babei s-o aducă în fire. Sia dispăruse și se întorsese abia seara, târziu, pe furiș iar. Când a doua zi Lina cercase să zbiere la ea, nu avusese putere și nici nu vrea să moară pentru o "strigoaică", cum îi zicea acum. îi spusese numai să plece din casa ei, uitând chiar pe Lică. Intervenise însă Rim ca pacificator, cu demne cuvinte de milă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
printre pivnițele celor trei etaje, cu ușurința cu care se scărpina În cap. Odată ajunși pe platoul neted de jos, cu toate că mai era mult pînă la gîrlă, țipa la noi să frînăm 2ca nu cumva să lunece el În apă. Zbiera atunci că nimic nu e pe lume mai primejdios ca apa, că focul e o joacă față de ce poate să facă Valea Măriei și ne Înjura gros dacă simțea că nu frînăm cum se cuvine. Nu ne supăram, mai degrabă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și dîndu-și seama că cineva din sat Îl vîn duse, gîndindu-se că iar Își va pierde agoniseala, Gheorghe a apucat un topor care stătea din Întîmplare uitat pe jos. L-a ridicat deasupra capului. Noroc de la Dumnezeu că Trușcă a zbierat cît l-au ținut plămînii. Pomean a azvîrlit unealta cît colo și s-a luat cu mîinile de cap. La proces, a avut atîta minte Încît să declare că, văzînd ce neghiobie făcuse ascunzînd o mînă de tutun, a vrut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
duce la nimic, se consumă în sine, ca bolboroseala unui ins mahmur, nemulțumit de agitația celor din jur, amețitoare pentru el. Limbajul folosit de Ioan Voaideș este strident și imprecis: „Omul hrănit produce, voluntar, răcnete, așa-zise, muzicale. / Flămândul își zbiară foamea. Tonul vine dinspre bale. Cândva muncitorul își vedea de șaibă / și toți ceilalți - nefiind ajutoare - trudeau să aibă...“ (De-ale artei) „Sărmana săpătoare n-a înțeles că acești ronțăitori, / ascunși sub moace de imbecili, / țin morțiș să demonstreze cât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai bună caracterizare a geniului victimizării la români. O blondă intră într-o casă de schimb valutar. „Vreau să-mi schimbați 100 de euro!“ Angajatul se uită lung și spune: „Banii ăștia-s falși“! După un moment de uluială, blonda zbiară: „Vai, am fost violată!“ DAMELE GAZETIERE Știrile de la ora cinci, în variantă netelevizată Emilia CHISCOP Preocuparea gazetelor pentru senzațional nu este de ieri sau de azi, ci este la fel de veche ca presa însăși. Găsim articole din categoria intitulată azi a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
singure de puțină trăncăneală la masa din bucătărie, tăcerea amenințătoare și certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frică, m-a tratat cu autoritate: „Ce stai, soldat. Adunarea. Adună-i pe toți oamenii apți de luptă, imediat. Reocupăm poziția. Mișcă-mișcă! Gata de contraatac...“ Îl văd îndepărtându-se agitat peste corpuri zdrențuite, peste morți, peste oameni care încă trăiau. Zbiară, dă din brațe, e caraghios, nu mai e un erou de carte ilustrată, așa că vreau să-i fiu recunoscător retroactiv, fiindcă apariția lui în mijlocul unității făcute zob - doar două Panther-e și câteva care blindate par să mai fie apte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici despre suferințele lui altfel decât ceremonios, în stretto-uri, și parcă așezat între lumânări, fiii gemeni Franz și Raoul ne-au transformat în părinți, așadar în ceva ce nici la Berlin, nici la Paris nu învățaserăm încă să fim. Gemenii zbierau individual sau simultan, la care cel de acum înainte tată și-a lăsat după cea de-a treizecea sa zi de naștere o mustață pe oală, ceea ce în decursul anilor a avut drept urmare multe autoportrete, desenate în creion, gravate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nuțu se prăbuși cu tot cu vîrf în bahnă. Ce-a fost răgetul leului? Fleac pe lîngă urletul lui Nuțu! Se cufundă în noroi pînă la brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din nămol și reuși, după eforturi supraomenești, să se urce într-o răchită. Așa mînjit de noroi cum era pe tot corpul și chiar pe față, părea un monstru mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră și primele știri zbierate de o instalație publică de amplificare: ― Atențiune, urmează un comunicat important transmis de la palatul prezidențial! O altă voce mai dură, continuă: ― Am trista îndatorire de a vă aduce la cunoștință că președintele Michael Hardie a fost asasinat în această seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]