1,162 matches
-
și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă voi arunca oare vreodată, cu liniște necăutată, pe mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-mi caută palmele renasc vârtos sub umbra mângâierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ți-ai dat seama? repetă el cu un șuier astmatic. - Că de fapt ținta ta este circul? spuse Rhyme, privind-o pe Sachs. Aceasta spuse: - Nu erau prea multe dovezi, dar sugerau... - „Sugerau”, Sachs? Eu chiar aș spune chiar că zbierau. - Sugerau, continuă ea deloc afectată de întreruperea lui, ce ai de gând să faci de fapt. În dulap, în cel din subsolul clădirii tribunalului penal, am găsit punga cu hainele tale de schimb, rana falsă. - Ați găsit sacoșa? Ea continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
emotiv. Denisha zice că-s rece ca un sloi de gheață, da’ nu prea a avut ea niciodată creier, cred io. Da-i drept că mă jenez un pic când mă uit la Jerry și la toate femeile alea care zbiară la el la emisiune: adică, îmi place să le văd, că-s așa ciudate, da’ nu m-aș vedea în veci dându-mi drumu’ în halu’ ăla, ca să nu mai zic de pocnit vreun tip în fața la vreo douășpe milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ghișeu până am impresia că prind rădăcini, înainte să se deranjeze să-și miște fundu’ și să vină în față. Și după aia se apucă să completeze formulare înainte să se uite la mine. Vor să mă-nfurii și să zbier la ele cum am făcut atunci, acum mulți ani, când mama era bolnavă și ele nu-mi dădeau atenție. Atuncea pot să facă plângere despre mine și să plec din fața lor. Da’ n-am să fac așa ceva. N-o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atâta greutate câtă susține, și-așa mai departe. Măcar nu și-a mai scos pixu’ de data asta; când începe să-mi deseneze diagramele-alea cu articulații și prostii chiar îmi ies din sărite. Nu-s proastă, îmi vine să zbier, nu-mi place să fiu așa, vreau doar să-mi opriți durerea. Nu-mi mai țineți nenorocita aia de prelegere - n-am nevoie de ea. În fine, am reușit să mă urc pe masa lui, cu un pic de chin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să vorbesc cu Sally, lucru pe care s-ar putea crede că l-aș fi făcut. Chiar și la telefon auzeam cât era de supărată, după tremurul din glas: suna gâtuit și foarte agitat, fie pentru că se abținea să nu zbiere la mine, fie pentru că faptul de a vorbi cu mine o emoționase foarte tare - nu-mi dădeam seama. Sau poate, desigur, din cauza faptului că descoperise că mama ei, la fel ca tatăl ei, cedase (deși, din ce-mi spune, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
japonezi, care Însă, În mod surprinzător, Îl Întîmpinară cu strigăte mînioase. CÎnd, ajunse la terasă văzu că erau membrii altei patrule. Caporalul Îi dădu niște ghionturi și Îl Împinse spre straturile de flori, punîndu-l să curețe crengile de lîngă piscină. Zbierînd ceva În germană, Îl aruncă pe Jim pe alee și Închise poarta de fier forjat În urma lui. Casele din jur, luminate de soare, erau acum niște lumi Închise, În care se Întorsese pentru scurt timp la copilărie. CÎnd o porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la intrare. Purtau un fel de cămăși albe cu mîneci largi, care le fluturau În jurul brațelor. Jim era sigur că mama sa venise acasă și-l saluta pe unul dintre musafirii ei. — Basie! SÎnt japonezi... Jim Îl auzi pe Frank zbierînd și văzu că siluetele erau doi soldați japonezi ieșiți din schimb, În chimonourile lor militare. Soldații Îi văzuseră și strigau către ușa deschisă. Un sergent În uniformă ieși din lumina lămpii cu petrol care umplea holul. Se opri pe treapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
decît Jim, cu fețe copilărești și nas fără oase. Stăteau lîngă avioanele lor În lumina fierbinte a soarelui, gonindu-și nervoși muștele de la gură, cu chipurile Încordate, În timp ce șeful escadrilei Îi saluta. Chiar și atunci cînd Îl ovaționară pe Împărat, zbierînd răgușiți la auditoriul de muște, nici unul dintre tunarii de la antiaeriană nu-i remarcase, iar soldatul Kimura, traversînd peste straturile de roșii ca să-l cheme pe Jim de la gard, părea uimit de preocuparea lui. Jim deschise manualul de latină și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acoperită cu viță sălbatică, cu băiețelul și tatăl lui. Toată viața și-a dorit să cânte la pian. În copilărie visase să devină cântăreț celebru, pianist și cosmonaut. Pe scara de lemn se auzeau tropăituri și gălăgie mare, o bătrână zbiera ca o apucată, parcă ar fi blestemat: „Maică! A zburat un om În cer! Îl cheamă Gagarin! Da, cum stă maică, acolo sus În cutia aia?” Și vecinii se uitau la ea cu ochi holbați și ziceau: „E tralala!” Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În stradă din ateliere, strigă tot huo. Hingherii l-au prins pe Gerilă, câinele doamnei Lulu, muncitoare la METALOGLOBUS, unde s-a angajat după ce au dat-o afară de la APACA. Doamna Lulu, cu ochii holbați, aleargă de la unul la altul zbierând că se va duce până la Gheorghiu-Dej ca să i se facă dreptate. Gerilă nu este câine vagabond, Gerilă este câine de casă, are și coteț, Îl cunoaște toată lumea și n-a mușcat pe nimeni, iar ca să-l ia hingherii asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Guiță sinistru a moarte și Îndurare. Măcelarul Mardare Îi Înfige cuțitul lung În gât și apasă adânc, În jos, spre inimă. Sângele curge șiroaie Într-un lighean. Lenuța tebecista vine iute cu o cană de tinichea. O umple cu sânge. Zbiară că este bun la T.B.C. și Îi dă și fetiței ei care a avut paralizie infantilă. Pe fetiță o cheamă Carolina. Nu vrea să bea. Lenuța tebecista Îi trage o pereche de palme. Două perechi. Carolina bea cu greață, plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
moartă cu dric la poartă și cai mascați! Caii nesătulului ăla de Țăpăligă. Că nu murea bine omul, că se și Înființa. Două zeci și cinci de lei până la Bălăneanu, cincizeci de lei până la Bellu. Avea tarif, tâlharul!” Începu să zbiere și mai tare, ca și cum ar fi vrut să se adune lume: „Nu permit, nu permit, da. Da! Noi am suferit toată viața, da, da, am suferit, degeaba am suferit. Toți au acum case, toți au bani, toți au fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fost tentată să spună cât de păcat era că sentimentele ei referitoare la ceea ce Îi datora copilului se schimbaseră În asemenea măsură, dar Își ținu gura. În timp ce Claudia Își așeză paharul pe tejgheaua magazinului, mobilul Îi sună din nou. —Marta, zbieră Claudia, doar descurcă-te și gata, OK? Toți copiii fac febră și vomită. Nu vin acasă pentru că copilul meu are stomacul nițel deranjat. Ruby se lupta cu lacrimile de-acum. Era posibil ca Claudia să aiba o zi liberă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În portbagaj! Phil o rupse la fugă și ieși din magazin; se Întoarse În mai puțin de un minut. Asistenta aproape că-i smulse aparatul din mână și a Început să citească rapid instrucțiunile. Cum adică te simți Înșelat? Îi zbiera mătușa Sylvia lui Nigel. —La o parte vă rog! strigă asistenta. Puse cele două dispozitive pe pieptul lui Ivan și apăsă pe butonul de șoc. Partea de sus a corpului lui se ridică În aer. — Tot n-are puls! Repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
singure de puțină trăncăneală la masa din bucătărie, tăcerea amenințătoare și certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frică, m-a tratat cu autoritate: „Ce stai, soldat. Adunarea. Adună-i pe toți oamenii apți de luptă, imediat. Reocupăm poziția. Mișcă-mișcă! Gata de contraatac...“ Îl văd îndepărtându-se agitat peste corpuri zdrențuite, peste morți, peste oameni care încă trăiau. Zbiară, dă din brațe, e caraghios, nu mai e un erou de carte ilustrată, așa că vreau să-i fiu recunoscător retroactiv, fiindcă apariția lui în mijlocul unității făcute zob - doar două Panther-e și câteva care blindate par să mai fie apte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici despre suferințele lui altfel decât ceremonios, în stretto-uri, și parcă așezat între lumânări, fiii gemeni Franz și Raoul ne-au transformat în părinți, așadar în ceva ce nici la Berlin, nici la Paris nu învățaserăm încă să fim. Gemenii zbierau individual sau simultan, la care cel de acum înainte tată și-a lăsat după cea de-a treizecea sa zi de naștere o mustață pe oală, ceea ce în decursul anilor a avut drept urmare multe autoportrete, desenate în creion, gravate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Întotdeauna când erau intervievați pacienții violenți. Whittier se apropiase de Norman. Acesta avusese un moment de panică Îngrozitoare până când auzise ușa descuindu-se și trei asistenți uriași năvăliseră Înăuntru, Îl Înhățaseră și-l traseră de o parte pe Whittier, care zbiera și Înjura. Norman se dusese Întins la Îndrumătorul său, cerând să i se spună de ce fusese „lucrat“ În felul acesta. Îndrumătorul Îl Întrebase: — Lucrat? — Da, lucrat. — Dar nu ți s-a comunicat În prealabil numele pacientului? Numele lui nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
plecat lăsînd urme de cărbune pe covoare văzînd c-au greșit adresa, nu aici era sediul Cuvîntului cum aveau ei scris pe o listă, că tocmai văzuseră firma pe care nu scria nimic. Îngrămădindu-se În camioane, s-au Îndepărtat zbierînd În zgomot de motoare cîntecul Pieței Universității: „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, pînă nu ne-om cîștiga, libertatea noastră”. Cer frumos. Ora douăsprezece. Sonor: Ofranda muzicală, de Bach. Tăiat la: Cadru interior: O sufragerie de bloc. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
justițiari mirosind a fitil, gaz, picioare nespălate și excremente cinstite, obținute prin muncă, au Înconjurat două femei, mamă și fiică, călduros denunțate de-un om onest, că ar deține valută. Alți cetățeni onești, isterici, iubitori de adevăr, se Înghesuie și zbiară În jurul celor două femei care strigă și ele, disperate, după poliție. Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este bătut bestial. Încercînd să calmeze spiritele, un bătrîn prost inspirat abate atenția asupra lui și i se aplică același tratament. ȚÎra nu mai rezistă și deși Încercăm să-l reținem, intervine pentru a opri incredibila brutalitate. Cineva din mulțime zbiară: „Și pe el, și pe el!” E izbit imediat, din toate părțile, cu ciomege și furtunuri de cauciuc și aruncat Într-o dubă a poliției sub ochii mei și ai lui Filip Florian. Tremurăm de frică și furie pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a ucis pe teroriști printr-o simplă emanație. Iată anul nou, s-a apropiat, din ceeruri, ca un Împărat! Îi cîntă Cristian Sandu domnului Iliescu din ziar. Are și tamburină. O izbește sec de frunte, de laba piciorului, de șold, zbiară armonic: „Domnul ION ILIESCU a apărut pe scena politică cu aureola celei mai cunoscute personalități din conducerea fostului PCR care-l Înfruntase pe Ceaușescu”. În faptul serii, nu doar Sandu a zărit scînteind aureola ce emana din balcoane, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inutilă. Cum, adică, să nu-mi văd fetița ?! Mergeam și eu mereu cu celelalte mame, chiar dacă nu aveam niciun rost, mă trezeam cu noaptea în cap, ca ele, stăteam trează până la miezul nopții, mă adăugam și eu grupului, primeam copilul zbierând, celelalte se uitam de sus la mine, eram rățușca cea urâtă. Sala de alăptat era ceva de un comic total, dar eu nu aveam simțul umorului atunci, nu vedeam decât grotescul situației. Spitalul mi s-a părut, din toate punctele
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Întoarseră, cu mîinile ridicate: un șmecheraș mexican și o fată drăguță, Însărcinată, probabil În șase luni. Printr-o manevră meseriașă, băiatul se văzu pus să pupe zidul. Bud Îl percheziționă: acte pe numele Dinardo Sanchez și niște mărunțiș. Puțin. Fata zbiera de mama focului. Afară se auzeau sirenele urlînd. Bud Îl Întoarse pe Sanchez cu fața și-i trase una la boașe. — Pentru ai noștri, Pancho. Și ai scăpat ușor. Stens Înhăță fata. Bud Îi spuse: — Iubito, du-te În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]