1,562 matches
-
omorului primordial justifică, desigur, riturile sângeroase precum sacrificiul uman și canibalismul, dar este greu de precizat contextul său religios inițial. O temă mitică analoagă explică originea plantelor nutritive - atât tuberculi cât și cereale - ca provenind din excrețiile sau resturile unei zeități sau ale unui strămoș mitic. Când beneficiarii descoperă sursa, respingătoare, a alimentelor, ei doboară pe autorul lor; dar, urmând sfaturile acestuia, îi sfârtecă trupul și îngroapă bucățile. Plantele nutritive și alte elemente de cultură (instrumente agricole, viermi de mătase etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceștia trebuia s-o aducă înapoi dacă nu li se da drept răscumpărare o ființă divină. Demonii vor la început să ia cu ei pe Ninșubur, dar Inanna îi oprește. Ei se îndreaptă atunci către cetățile Umma și Bad-Tibira; îngrozite, zeitățile tutelare se târăsc în praf la picioarele Inannei și zeița îmblânzită se hotărăște să caute în altă parte, în cele din urmă ei sosesc la Erek. Uluită și indignată, Inanna descoperă că Dumuzi, în loc să se tânguiască, stătea pe tron, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
s-a deschis progresiv spre o cultură cosmopolită. Un secol după victoria de la Megiddo, prezența masivă a "asiaticilor" este atestată peste tot, chiar în administrație și în reședințele regale 50. Numeroase divinități străine erau nu numai tolerate, dar și asimilate zeităților naționale, în plus, zeii egipteni încep să fie adorați în țările străine și Amon-Ra devine un zeu universal. Solarizarea lui Amon ușurase atât sincretismul religios cât și restaurarea zeului solar în rangul întâi. Căci Soarele era Zeul Universal accesibil 51
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
originalitatea. Divinitățile se distingeau prin forța terifiantă și luminoasă care emana de la ele (ci'. Splendoarea divină", Melammu, § 20), Panteonul era vast, dar despre anumiți zei nu se știe nimic în afară de numele lor. Fiecare oraș important constituia reședința principală a unei zeități, înconjurată, desigur, de alte personaje divine. Ca pretutindeni în Orientul Apropiat antic, divinitățile, locuiau" în temple; preoții și acoliții lor erau însă însărcinați să-i spele, să-i îmbrace, să-i hrănească și să-i distreze cu dansuri și muzică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Israel era copil." târziu și care n-a devenit niciodată obișnuit la israeliți. Avraam se simțea legat de Dumnezeul său prin "credință". El nu "înțelegea" sensul actului pe care Dumnezeu i-1 ceruse, în vreme ce aceia care își ofereau primul-născut unei zeități își dădeau prea bine seama de semnificația și forța magico-religioasă a ritualului. Pe de altă parte, Avraam nu se îndoia deloc de sfințenia, perfecțiunea și atotputerea Dumnezeului său. Prin urmare, dacă actul prescris avea toate aparențele unui infanticid, aceasta era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
despre "demonismul" lui Iahve. Desigur, unele din aceste trăsături negative se vor înăspri mai târziu, după ocuparea Canaanului. Dar "trăsăturile negative" aparțin structurii originare a lui Iahve. În fond, e vorba de o nouă expresie, și cea mai impresionantă, a zeității ca absolut diferită de creația sa, ca "alta, prin excelență" (acel ganz, andere al lui Rudolph Otto). Coexistența atributelor contradictorii, iraționalitatea unora din actele sale, îl deosebesc pe Iahve de orice "ideal de perfecțiune" la scară umană. Din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Numele său a ajuns, în epoca Vedelor, să însemne "Cerul" sau "ziua". Vocabula indicând personificarea sacralității uraniene a sfârșit prin a desemna un fenomen natural. Este vorba de un proces destul de frecvent în evoluția zeilor celești: ei pălesc în fața altor zeități și devin dii oțioși. Doar în măsura în care este venerat ca Zeu Suveran, reușește un zeu celest să-și păstreze prestigiul inițial 20. Totuși, poeții vedici își amintesc încă de "Cerul care știe totul" (Atharva Veda, I, 32,4) și îl invocă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al unei "asociații de bărbați" de tip indo-european. A doua categorie este reprezentată de Rudra-Siva și Vișnu. Ei ocupă un loc modest în textele vedice, dar în epoca clasică ei devin Mari Zei. În Rig Vecia, Vișnu apare ca o zeitate binevoitoare față de oameni (I, 186, 10), prieten și aliat al lui Indra, care îl ajută în lupta sa împotriva lui Vrtra, lărgind în urmă spațiul dintre Cer și Pământ (VI, 69, 5). El a traversat spațiul din trei pași, atingând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
deja în epoca indo-iraniană, întrucât India vedică îi opunea pe devi asurilor. Cu deosebirea că în India valorile religioase ale acestor două grupuri au evoluat în sens contrar celui din Iran: devii au devenit "adevărații zei" triumfând asupra clasei de zeități arhaice, asum, care în textele vedice sunt considerate figuri "demonice" (§ 65). Un proces similar, deși invers orientat, a avut loc în Iran: vechii zei, daeva, au fost demonizați. Se poate preciza în ce sens s-a făcut această transmitere: au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o promovare solemna a valorilor vechii "religii cosmice" indo-iraniene. Găthă ale lui Zarathustra și Găthă-celor-șapâe-capitole fac parte din liturghia sacramentală, yasna, care constă în mare parte din invocații monotone, adresate Ființelor divine. Yast-ele sunt imnuri adresate, fiecare în parte, unor zeități deosebite. Este vorba de unii zei pe care Zarathustra îi ignorase, ca, de pildă, Mithra, dar și de personaje divine ori personificări ale realităților religioase, cum ar fi Haoma. Hom-yast (Yast, 20) justifică cultul haoma printr-un îndrăzneț mit de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o formă feminină arhetipală, continuând să-și păstreze o aparență concretă; 3) e vorba, desigur, de o concepție indo-iraniana, întrucât ea se regăsește în Kăușitakl-Upanisad, I, 3-6: sufletul celui care se angajează pe "drumul zeilor" (devayăna) este primit, printre alte zeități, de Mânași ("înțeleaptă") și de Căkshushî ("Clarvăzătoarea"), traversează apoi un lac și un râu, pătrunde într-o cetate și ajunge înaintea lui Brahman care-1 întreabă: "Cine ești?"61 Nici o aluzie la Podul Cinvat în Hădoxt Nask. Totuși Zarathustra vorbește pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de "pensula unui pictor" care trebuie să-și întrezărească modelul printr-un văl (de aici abundența termenilor care-i sugerează diafaneitatea și caracterul fragil al imaginii sale, vedenie sau subiect al unei reverii solitare, Eumene e o proiecție a unei zeități lunare a naturii ("Ochii ei semănau cu oasele, cu izvoarele -/ pletele cu neguri mistuitoare"). Deși, la o primă vedere, imaginarul pare comun, impresia de prospețime este dată de asocierile inedite. ("Vor trece, amintindu-mi floarea numelui tău,/ Pașii soarelui./ Și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al cerului și al mării, metafore ale elementelor primordiale; aerul și apa la greci. 6. Cea de a doua metamorfozare a Luceafărului oferă alte sugestii metaforice. S-a afirmat că În această ipostază el aparține orizontului plutonic. Ca metaforă a zeității supreme infernale, privirile Îi sunt aprinse de o patimă arzătoare, În calitatea de stăpân peste infern, peste adâncimile subterane. Făptura sa stranie, ca și Înaintarea sa este o caracteristică a visului și se asociază cu efectul produs asupra fetei de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
timp de secole până în prezent datorită unor lucrări precum Kalevala și Kanteletar, cu caracter de culegere. Această "supraviețuire" este una haotică, martoră fiind asamblarea neregulată de texte creștine și precreștine. O trăsătură a celor precreștine este prezența incantațiilor și a zeităților multiple. În schimb, creștinismul a schimbat în aceste scrieri percepția asupa morții și a vieții de apoi, iar referințele la Fecioară sunt și ele dese. Este, în consecință, foarte greu de stabilit data scrierii acestor poeme. Un fapt interesant, în
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
lăsate să se usuce la soare sau, ca în cazul papirusului, fibrele plantelor, strivite și împletite împreună, apoi presate și deshidratate. Prima menționare a utilizării hârtiei în Japonia, în scopuri religioase și estetice, este legată de reprezentarea simbolică a diferitelor zeități și atârnarea lor în Kotai Jingu (Marele Templu Imperial de la Ise). Ele constau din bucăți importate din China, de formă pătrată și dreptunghiulară, pliate sau tăiate. Japonezii învață să fabrice hârtia începând cu sec. al VII-lea d.H. de la călugării
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au fuzionat cu figura Sfintei Fecioare. De aceea nu este surprinzător
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
venerarea Fecioarei, în țările catolice, o întrece pe aceea a lui Iisus. Ea este încă asociată cu apa vieții, cu izvoare miraculoase tămăduitoare, cu florile, fructele și recoltele. Este pură, puternică și dreaptă. Ea este încă Marea Mamă.” 3 Din zeitățile feminine ale Europei Vechi descind, desigur, și mamele bune din stratul precreștin al tradiției românești: Sf. Miercuri, Sf. Vineri și Sf. Duminică. Poetul va fi fost marcat de acest tip de personaje tutelare, înscriindu-se într-o tradiție ilustrată și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fi fost marcat de acest tip de personaje tutelare, înscriindu-se într-o tradiție ilustrată și cu două milenii în urmă de latinul Lucretius, 3 Marija GIMBUTAS, Civilizație și cultură, Ed. Meridiane, 1889, p. 119. 31 cel care celebra o zeitate atotnăscătoare: Venus genitrix (poemul filosofic De rerum natura). Perspectiva mitic-poetică luminoasă asupra modelului feminin are la Eminescu și o contrapondere întunecată - un personaj-simbol al regresului în vitalitatea haotică și monstruoasă: Muma Pădurii din basmul Făt-Frumos din lacrimă. Informul cosmic și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
expuse mai sus demonstrează că, în opera poetică a lui Eminescu, umanitatea se manifestă esențial în forma cuplului, în ordinea femeie bărbat, nu invers! Existența bărbatului gravitează în jurul acestei creații complexe, femeia, ființa polimorfă și omniprezentă în imaginarul societăților pre-indoeuropene. Zeitatea pământului roditor din timpurile preistorice, dar și Crăiasa din poveștile copilăriei au 4 Mai multe informații în: Modele culturale comparate, ed. cit., pp. 18-22. 32 marcat decisiv sensibilitatea masculină de totdeauna. Constatăm, fără a risca o concluzie definitivă, că poetul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nu-i refuzăm liniștea gestului săpat în piatră, să nu-l dilatăm inutil. Se poate discuta însă despre salvarea prin exil a valorii spirituale. Dacă omul de arme sau omul politic se supune istoriei, căreia i se închină ca unei zeități supreme, omul de spirit o vede în dimensiuni 68 reale. De aceea el alege exilul (nu e regulă, totuși), îl transfigurează, îi dă sens în creația culturală. Să căutăm exemple. Mareșalul Antonescu și-a atribuit responsabilități supreme ca simplu închinător
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
totuși), îl transfigurează, îi dă sens în creația culturală. Să căutăm exemple. Mareșalul Antonescu și-a atribuit responsabilități supreme ca simplu închinător la altarul istoriei. Oricâte merite i s-ar contesta, de unul putem fi siguri: a fost loial față de zeitatea aleasă. Un militar de talia sa nu ar fi putut sfârși în exil. El nu putea fi strivit decât de Puterea căreia a dorit să-i slujească. Cu trup și suflet. Ce știm azi despre, să zicem, Nicolae Spătarul din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au fuzionat cu figura Sfintei Fecioare. De aceea nu este surprinzător
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
venerarea Fecioarei, în țările catolice, o întrece pe aceea a lui Iisus. Ea este încă asociată cu apa vieții, cu izvoare miraculoase tămăduitoare, cu florile, fructele și recoltele. Este pură, puternică și dreaptă. Ea este încă Marea Mamă.” 3 Din zeitățile feminine ale Europei Vechi descind, desigur, și mamele bune din stratul precreștin al tradiției românești: Sf. Miercuri, Sf. Vineri și Sf. Duminică. Poetul va fi fost marcat de acest tip de personaje tutelare, înscriindu-se într-o tradiție ilustrată și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fi fost marcat de acest tip de personaje tutelare, înscriindu-se într-o tradiție ilustrată și cu două milenii în urmă de latinul Lucretius, 3 Marija GIMBUTAS, Civilizație și cultură, Ed. Meridiane, 1889, p. 119. 31 cel care celebra o zeitate atotnăscătoare: Venus genitrix (poemul filosofic De rerum natura). Perspectiva mitic-poetică luminoasă asupra modelului feminin are la Eminescu și o contrapondere întunecată - un personaj-simbol al regresului în vitalitatea haotică și monstruoasă: Muma Pădurii din basmul Făt-Frumos din lacrimă. Informul cosmic și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
expuse mai sus demonstrează că, în opera poetică a lui Eminescu, umanitatea se manifestă esențial în forma cuplului, în ordinea femeie bărbat, nu invers! Existența bărbatului gravitează în jurul acestei creații complexe, femeia, ființa polimorfă și omniprezentă în imaginarul societăților pre-indoeuropene. Zeitatea pământului roditor din timpurile preistorice, dar și Crăiasa din poveștile copilăriei au 4 Mai multe informații în: Modele culturale comparate, ed. cit., pp. 18-22. 32 marcat decisiv sensibilitatea masculină de totdeauna. Constatăm, fără a risca o concluzie definitivă, că poetul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]