1,442 matches
-
producătoare; bunăoară, cel mai cunoscut pachet erotic din ultimii 200 de ani, Starousal, are o rezoluție scăzută la nivelul sfârcurilor, ca să nu mai pomenim de gustul de cauciuc tratat cu clor al buzelor virtuale. Părul personajului, în loc să mângâie pielea, o zgârie. Organele genitale sunt prea reci și prea uscate. Dar cel mai supărător lucru este că Starousal, creat exclusiv pentru nevoile exploratorilor galactici, controlează atent orgasmele oferite în funcție de parametrii de zbor, ca nu cumva utilizatorul să se epuizeze, punând în pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acord că lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se uita speriat la soldați și la Frank, bolborosind cuvinte la întâmplare. Trebuie să existe o speranță... - Veniți cu mine, vă rog, spuse într-un târziu Frank întinzându-i mâna. Devenise dintr-o dată foarte serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
curaj. Cu excepția lui Violet, bineînțeles, dar e de înțeles. Vorba ceea, doar ea l-a găsit. Și mai era și iubitul ei. Violet n-a făcut-o intenționat, zise ea, impasibilă. Vreau să zic că n-a vrut să mă zgârie, explică ea, când văzu că eram nedumerită. Din nou, alesese să pronunțe acea parte afirmației care se lega de ea sau de piesă. — Doar că e un pic supărată, după cum spui tu. Sunt sigură că va fi mai atentă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-aș crede toată povestea asta cu atacul. La urma urmelor, ce dovezi avem? În afară de Violet, nimeni n-a mai văzut nimic. —Mi-e greu să cred că Violet s-a dat singură cu capul de pereți și și-a zgâriat brațul de peretele de cărămidă, zise Hugo, cu calm. E prea grijulie cu persoana ei ca să meargă atât de departe. Avea dreptate, trebuia să recunosc. — Dar dacă îi era teamă că e suspectată că l-a omorât pe Philip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
istovitoare, mai călduroasă. Ultimul teren mlăștinos pe care îl trecură îi acoperi cu noroi, și acest noroi, acum uscat, devenise o crustă. — Ce loc de căcat! — Liniște! Își continuară marșul cu lovituri de macete, deschizându-și calea unul câte unul, zgâriindu-și mâinile și fețele în hățișuri și în urzici. O mlaștină rău-mirositoare cu palmieri nipa. Apoi alta. Și o a treia, și nici un râu în care să te răcorești și să te despoi de cruste. O oră. Și încă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vă dau cuvântul meu... Nu aveam de gând să mă ating de copila aia. Pe sănătatea maică-mii că nu aveam de gând să mă ating de ea. A fost o glumă, Rafalo... Celălalt împinse pușca și cu cătarea îl zgârie pe față de jos în sus. Sângele începu să țâșnească din tăietură, dar Lucas nu făcu nici un gest, se mărgini să rămână foarte liniștit. Cred că n-o să te mai întorci niciodată pe pământ creștin, Lucas, îl amenință Rafalo. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
erau femele cu trupul păros și interpreții le-au numit gorile. Pe masculi nu i-am putut ajunge din urmă atunci când i-am urmărit. Am capturat trei femele pe care nu le-am putut lua cu noi pentru că mușcau și zgâriau. A trebuit să le ucidem, dar le-am jupuit și am trimis blana la Cartagina.“ Conform lui Pliniu, aceste blănuri au fost apoi conservate în templul Junonei...“ Zâmbi trist. Făptura omenească nu se schimbase mult în două mii de ani. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
A fost un marș greu, deschizându-și drum pe poteca îngustă, împiedicându-se de rădăcinile pe care nu reușea să le vadă, fiindu-i peste putință să dea de o parte tufișurile, lianele și plantele agățătoare care încercau să-i zgârie fața și se prindeau în părul fetei. Piá continua să geamă și, la fiecare poticnire, tânguielile ei creșteau în intensitate, ca să devină apoi un murmur stins, până când, în sfârșit, căzu într-o toropeală liniștită. Când sosi la coliba lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mă duc să le caut. — O să mă duc eu. Cunosc mai bine drumul. Te rog, adu-mi aparatul de fotografiat... îl rugă Sierralta. O apucă pe drumul de întoarcere. Niciodată nu i s-a părut atât de mare distanța. Își zgârie brațele și fața în hățișuri și picioarele îi sângerau când ajunse la colibă, dar nu dădu atenție rănilor și nici măcar nu se odihni. Vârî într-un sac tot ce a găsit și putea fi folositor, îl aruncă pe umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu patul armei. Pușca de vânătoare alunecă de pe pieptul tânărului, care căzu ca un balot la poalele copacului. — Prea tânăr ca să moară, spuse el. — Prea tânăr, admise José Correcaminos. O porniră la drum, deschizându-și calea prin desișuri și întuneric, zgâriindu-și mâinile în spini și în ramuri, împiedicându-se de rădăcini și de trunchiuri, mormăind înjurături în șoaptă. O jumătate de oră mai târziu ajunseră în luminiș și fură uimiți să constate că nu era lumină în tabără. Nici un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-l Întrebe dacă e sigur. — Ce altceva? — Lama avea o lățime de patru centimetri și era lungă de cel puțin cincisprezece. Vârful a străpuns inima, exact cum am crezut. S-a strecurat chiar printre coaste, nici măcar nu le-a zgâriat, așa că cel care-a făcut-o știa că trebuie să țină lama la orizontală. Iar unghiul a fost perfect. Făcu o pauză de-o clipă, apoi adăugă: — Dat fiind c-a fost pe partea stângă, aș spune că făptașul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a explicat că realitatea se impusese. Amanda și-a dat seama că bebelușii se trezesc la toate orele din zi și din noapte, că urlă fără nici un motiv și, încă mai îngrijorător, din toate motivele. Că vomită, murdăresc scutecele, mușcă, zgârie, dau vânturi și că sunt departe de a fi niște ființe docile și adorabile. Că seamănă, mai curând, cu niște animale sălbatice. Punct în care, Amanda și-a pierdut abrupt și complet interesul. — Așa că a acceptat primul post care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
foarte drăguț. Nu e nici o problemă. —Drăguț? Animalul ăla? Steve Buckley s-a oprit brusc din urcat. Hugo a văzut cu inima strânsă că bărbatul se holba la bestia iadului care făcea ture, cu intenții letale, între sufragerie și hol. Zgâriind parchetul cu ghearele, animalul s-a uitat în sus, pe scară, la Hugo și a mârâit. —E superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie, a adăugat el rapid când animalul a sărit pe treptele de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să facă mătreață. Nici unul din aspectele astea nu le-au fost de ajutor în încercările de reconciliere. Ca să nu pomenească de acelea de a face sex. Acum, de fiecare dată când Jake încerca s-o ia în brațe, barba o zgâria pe Alice pe față și-i umplea nările cu miasma caldă și penetrantă a nespălării. Contrastul cu obrajii rași ai lui Hugo și cu starea generală de curățenie era absolut. — Aici e mama lui Tom Kitten. Îl spală pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bogată. Un scriitor cu imaginație bogată, e drept, dar ratat, țin să precizez. Are în față un viitor splendid, or tocmai acest paradox este extraordinar. Mă bucur ca un copil recompensat cu prăjitura favorită pentru scriitorul ăsta! Vocea misterioasă îi zgârie timpanul urechii stângi. Părea că posesorul acelei voci se plasase în spate, un pic într-o parte, tocmai pentru a putea privi display-ul peste umărul său. Mormăi: - Îți spusesem să taci. Nu vrei. Nici nu te bag în seamă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să creadă ce văzu; cei doi făceau dragoste pe jos, în lanul de porumb. Fugi repede să nu o bănuiască cei doi că i-a văzut. Frunzele uscate care căpătaseră rigiditate din cauza razelor soarelui care dogoreau la prânz, o zgâriară pe față în așa fel încât i-a dat sângele. După câteva minute bune sosi și cei doi. Erau aprinși la față. - Ia-uite, poftă bună, noi nu am auzit când ne-ai strigat la masă! Am observat că era liniște
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
conform lui Landucci, pentru că din lipsă de respect pentru creștini sau cel mai probabil din nebunie, s-a apucat de distrus toate imaginile Stăpânei Noastre din Florența, și printre altele pe aceea din marmură de pe coloana din afara Orsanmichele. El a zgâriat ochii pruncului și ai Sfanțului Onofrie [și] a aruncat bălegar pe fata Stăpânei Noastre 111. Cand Căpitanul florentin din Pistoia a refuzat să coopereze cu niste justițiari locali, în 1502, aceștia au hotărât să-și asume spânzurarea unui jucător de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
o facem odată și pe asta, să scăpĂm... Era a treia sau a patra oară când Încerca să mă dezvirgineze. Pentru mine așa ceva n-ar fi fost posibil decât printr-un viol, un viol al unui necunoscut care să mă zgârie cu barba. Și totuși iată-mă Întinsă pe spate, cu ochii În tavan, În Puloverul maro care, cu fibrele Întinse la maximum, ca și mine, aștepta ca totul să ia sfârșit. Uite, am o idee. Am putea să bem ceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Un loc unde să fii singur cu lumea tăcerii. Apoi, a Început vântul. Știam că trebuie să fie rece, dar nu Îl simțeam. Puteam vedea, puteam auzi, doar nu simțeam nimic. mă puteam prelinge printre crengile arbuștilor fărĂ să mă zgârii. Apoi deodată am auzit o bătaie Îndepărtată. Am alunecat Înspre ea, departe, din ce În ce mai departe, până totul În jur a devenit alb și Înghețat. Cineva bătea Într-o tobă. Știam și cine era bărbatul care bătea toba făcută din piele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o facem odată și pe asta, să scăpăm... Era a treia sau a patra oară când încerca să mă dezvirgineze. Pentru mine așa ceva n-ar fi fost posibil decât printr-un viol, un viol al unui necunoscut care să mă zgârie cu barba. Și totuși iată-mă întinsă pe spate, cu ochii în tavan, în Puloverul maro care, cu fibrele întinse la maximum, ca și mine, aștepta ca totul să ia sfârșit. Uite, am o idee. Am putea să bem ceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Un loc unde să fii singur cu lumea tăcerii. Apoi, a început vântul. Știam că trebuie să fie rece, dar nu îl simțeam. Puteam vedea, puteam auzi, doar nu simțeam nimic. mă puteam prelinge printre crengile arbuștilor fără să mă zgârii. Apoi deodată am auzit o bătaie îndepărtată. Am alunecat înspre ea, departe, din ce în ce mai departe, până totul în jur a devenit alb și înghețat. Cineva bătea într-o tobă. Știam și cine era bărbatul care bătea toba făcută din piele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
brodată de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi ?” întreabă Vocea. într-adevăr, se aude ceva. Un sunet care vine de undeva de jos, dintr-un apartament de la parter. Un fel de bîzîit care se repetă, un semnal sîcîitor care zgîrie auzul („și creierul” adaugă Vocea). X se apropie evitînd să pășească în laptele scurs dintr-o sticlă spartă pe treptele dintre primul etaj și parter. X nu-și dă încă seama cine produce zgomotul. nu-și dă seama nici dacă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o folosea în scopuri profesionale... Dar cred că a pătruns și la voi sistemul, mai spuse Victor în timp ce mă instala pe bancheta din față și-mi așternea un fel de covor de hîrtie creponată sub picioare, probabil pentru a nu zgîria sau a nu murdări tapetul din piele albă al mașinii. Cînd Victor folosea sintagma „la voi” el se referea de fapt la europa. De mai multă vreme de altfel, în mesajele schimbate între noi sau în cele trimise mamei, Victor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și îl învăluie desfăcută pentru a-l apăsa și din adâncuri izbucni neștiutul care se Un liceu la malul mării 181 cutremură într-un nestăpânit întreg comun. Trupurile contorsionate s- au unificat, șoaptele lor se risipesc în imensitatea timpului, îi zgârie necontrolat. Îl simt peste tot în ei, lasă urme insesizabile însă dure amestecate cu nisipul care se împrăștie și-i hârjonește într-una până la durere, totul se pierde într-o stare de vis și adevăr, trezire și somn, pasiune și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
i se făcu frică. Au plecat s-o caute pe Didina. Pe drumul Filantropiei se aprindeau felinarele. În geamurile negustorilor, lămpile palide luminau mărfurile învechite, pătate de muște. Era cald și măturătorii loveau caldarâmul cu bocancii lor grei. Nuielele măturilor zgâriau pietrele pline de praf. Li se făcuse somn și scârbă. Era ultima lor seară. Gheorghe strânsese bani și avea de gând să-i lase. I-a spus lui Paraschiv: - Haide cu mine, ia-o și pe Didina, că vreau să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]