938 matches
-
intimă. Oh, Doamne, tu și cu mine - pe când, spune, pe când? Ce destin cumplit îmi împinge pașii spre prăpastie fără să te pot revedea? Spune, scumpa, scumpa mea, a mea și numai a mea? În seara asta îmi vine să mă zvârcolesc pe jos... II 28 ianuarie [1949], vineri Am să-mi petrec viața scriindu-ți; cum am o clipă liberă, alerg spre tine; mă gândesc uneori că poate într-o zi copilul tău, răsfoind hârtii vechi, își va spune: „Oh, mama
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
văzut cine sunt cei supuși „chinurilor Iadului” În fresca Judecății de apoi reprezentată, de pildă, În pridvorul bisericii Mănăstirii Hurezi, ctitorită În 1693 de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. Pe lângă „regii tirani”, „bogatul”, „hoțul”, „cârciumarul” etc., În „Râul de foc” se zvârcolesc suferind și oameni cu profesii altfel foarte onorabile (morarul, brutarul, băcanul, cizmarul ș.a.). Pentru țăranul român din epocă, să fii mic negustor sau meseriaș era - prin chiar acest fapt - un păcat major, suficient ca să arzi În „flăcările Iadului” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fi bine dispus. Trece ziua și tata, grijuliu să nu întârzii prezentarea la școală, mă-ntreabă când plec la Bârlad. Îi spun liniștit că voi pleca dimineață și voi fi prezent la clasă. Noaptea care a urmat m am zvârcolit în pat ca peștele pe uscat și tocmai spre ziuă m-a prins un somn și astfel am scăpat, momentan, de gânduri... Ai mei s-au trezit cu mult înaintea mea, tata dă să mă scoale să nu pierd trenul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la rost că nu sunt disciplinat! Îl rog să mă consulte că mi-e tare rău! Galben ca ceara la față, cu aspectul meu de om care avea urme vădite de sânge amestecat cu țărâna din groapa în care mă zvârcolisem cu trei zile în urmă - cu miros puternic neplăcut, precum un cadavru în descompunere -, mă consultă și când vede rana cusută, ea îmi dăduse un început de cangrenă, exclamă violent: „Uite criminalii cum omoară oamenii!!! Cine ți-a cusut rana
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nesiguranță și aici! Se aștepta cu sufletul la gură prăbușirea iminentă a frontului de la Iași! În seara de 23 august 1944 se difuzează comunicatul privind ieșirea României din războiul contra puterilor aliate. Axa faimoasă plesnise din toate încheieturile și se zvârcolea mergând spre înfrângere! În această situație, nașii încarcă o parte din avutul lor într-o căruță și astfel plecăm, eu și soția, spre refugiul din munții Buzăului. În primele ore ale dimineții de 24 august treceam peste Siret pe podul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că Ștefan are nevoie de mine? Aș putea, aș putea să-l ajut cu ceva? El e atât de puternic... Și eu... eu... Tremur pentru viața lui. Toți spun că, în luptă, e de un curaj nebun. Și... Doamne-ferește!... Mă zvârcolesc nopțile. Și ziua mă zvârcolesc. Ce va fi cu Moldova? Cum se va sfârși nebunia asta? Atâta sânge... Mi-e teamă. Și Bogdan e atât de mititel... Ce va fi cu noi? Mă visez când pribeagă, când roabă la Stambul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine? Aș putea, aș putea să-l ajut cu ceva? El e atât de puternic... Și eu... eu... Tremur pentru viața lui. Toți spun că, în luptă, e de un curaj nebun. Și... Doamne-ferește!... Mă zvârcolesc nopțile. Și ziua mă zvârcolesc. Ce va fi cu Moldova? Cum se va sfârși nebunia asta? Atâta sânge... Mi-e teamă. Și Bogdan e atât de mititel... Ce va fi cu noi? Mă visez când pribeagă, când roabă la Stambul. N-aș supraviețui... Mă frământă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am dat greș!! scrâșnește cu ură. Ștefan își șterge cu palma scuipatul: Lăsați-l... Lăsați-l să-și scuipe veninul... Te blestem!!! se dezlănțuie Isaia, scrâșnind, urlând. În flăcările Gheenii să te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spațiul și, inevitabil, cu ceva obscur: cauzalitatea iubirii, misterul din corp. A început un fel de război civil în Rusia: Casa Albă s-a înnegrit, focuri de arme, 130 de morți. Dar, mai târziu, totul s-a calmat. Rusia se zvârcolește în istorie. Oamenii fac ce pot. În altă parte se joacă o miză mare cu poporul lui Dostoievski, despre care el credea că va da lumii întregi pe Mesia rus. Aflăm că Agneta (Pleijel) și cu Maciej (Zaremba) s-au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și-ar fi reținut amintirile din trecutul său - am avut un vis care mi-a fost de mare ajutor pentru a înțelege și a accepta voința lui Dumnezeu. O rază de lumină a sfâșiat întunericul profund în care mi se zvârcolea sufletul. În vis, mă regăsii aproape de ușa principală a bazilicii Sant'Anastasia. O mulțime imensă bloca intrarea. Mă aruncai în mulțime. Dădui coate pentru a-mi deschide calea prin desimea de lume și ajunsei la primele bănci. La amvon îl
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător. Am fost ostaș în armata Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail. Am purtat cămașa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
după 23 august 1944, pe care nu trebuie să o uităm, legionarii au dat cel mai mare și greu tribut de suferință, sânge și morminte. Trăim și azi într-o junglă politicianistă, ca într-o grotă adâncă în care ne zvârcolim și murim, ca un prunc nebotezat. Domină mișelia și nimeni nu se poate ridica întrebuințând cele mai degradante metode. Mulți oameni cinstiți, patrioți și fără prihană stau departe sau sunt înlăturați. Prezența acestor oameni de mare onestitate și caracter ar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mișca acum! A scos un cuțit din buzunar, l-a fluturat de la stânga la dreapta de câteva ori și mi-a tăiat umbra cu o îndemânare greu de descris în cuvinte. Aceasta s-a desprins imediat de la pământ. S-a zvârcolit puțin, încercând să opună rezistență, dar degeaba. A căzut neputincioasă. Fără trupul de care fusese legată, arăta jalnic. Paznicul a pus cuțitul deoparte și am privit amândoi umbra. — Nu ți se pare că arată ciudat așa, desprinsă de trup? întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trecea să ies din pat ca să răspund. L-am lăsat să sune. A sunat de treisprezece sau paisprezece ori. Puțin îmi păsa de el. Dacă ar fi fost o scenă dintr-o carte cu benzi desenate, aparatul s-ar fi zvârcolit în aer, dar așa ceva nu se întâmpla în realitate. Stătea cuminte pe măsuță, iar eu îl priveam și-mi vedeam de băutură. Lângă telefon se aflau briceagul, portofelul și cutia cea mare pe care o primisem cadou. Mă gândeam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
punct fatal în timp ce lumea subterană se cutremura din toți rărunchii. Din când în când auzeam bufnituri îngrozitoare, de parcă se ciocneau niște bolovani uriași unul de altul. Pe când ne afundam tot mai mult în bezna aceea, împinși de împrejurări, simțeam ceva zvârcolindu-se și luptând din răsputeri să ne despartă. Zgomotul infernal a mai continuat o vreme și apoi a încetat brusc. Doar câteva clipe. Curând după aceea liniștea a fost întreruptă de un fel de sâsâit, sau mai degrabă șuierat. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cel din camera de proiecție ca să-mi fur propria umbră. Nu știam dacă era bine să procedez astfel, așa că n-am întreprins nimic atunci. Am rămas mai departe liniștit și mi-am privit umbra. Continua să danseze în fața ochilor. Se zvârcolea liniștită pe fundalul peisajului din zare. Nu spunea nimic, dar parcă voia să-mi transmită ceva prin gesturi. Era conștientă de faptul că eu ședeam acolo și o priveam, dar era și ea neputincioasă și necoaptă. O biată umbră și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ton dur, îndreptând lanterna spre stânga. Avea dreptate. Se terminase zidul și se deschidea în fața ochilor noștri o întindere mare, întunecată. Dâra de lumină a lanternei a fost imediat înghițită de beznă. Aveai impresia că întunericul e viu, respiră, se zvârcolește. Era apăsător și scârbos ca o masă gelatinoasă. — Auzi? întrebă fata. — Da. Îi auzeam clar pe Întunegri acum. Nu era chiar voce ceea ce distingeam eu, ci mai degrabă aș putea spune că-mi țiuiau urechile. Sunetele sfredeleau bezna ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
diferență de vreo oră jumătate, filmele au dialogat foarte relaxat unul cu celălalt - primul dintre ele e chiar cel dintâi film mut românesc (stângace și amuzant - de exemplu, niciodată un soldat nu murea pe câmpul de luptă înainte să se zvârcolească de vreo câteva ori pe toate părțile), proiectat la Cluj cu o coloană sonoră a lui DJ DuBase, ceea ce îl face mult mai suportabil, iar a doilea e cel mai nou film al lui Nae Caranfil. Despre acesta ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și Salomeea care nu dansează decât pentru o pereche de ochi, corpul prea alb al lui Naka îi arată lui Lucain un dans erotic care este un autentic dans al morții. Această albeață hiperbolică, hiperboreeană, parcă de zăpadă, care se zvârcolește într-o mișcare de reptilă pe un așternut negru, este de asemenea, fără nici o îndoială, albeața mallarmeană a unei pagini de scris, a unei alte scene de investit de către spectatorul înlănțuit într-o confruntare ce are pentru el semnificații necunoscute
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
decât să ne fi trimis în pustiu, să murim de frig și foame, căci acesta e scopul ce-l urmăresc cei ce ne-au trimis aici. Ar fi fost mai uman. Dar se vede că ne e dat să ne zvârcolim în spasme, și nu un minut, ca la zid, ci luni și ani, Dumnezeu știe cât”; „De ce nu ne scurtăm chinurile? E lașitate sau e măreție în putința și voința de-a străbate greul? Și până la urmă îl vom străbate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deschis foc direct asupra evreilor, a reușit să se furișeze În subsolul Chesturii „călcând peste cadavre”. Luni, În zorii zilei când a fost scos din beci Împreună cu ceilalți evrei, a văzut În curte „mormane de cadavre și răniți care se zvârcoleau, lăsați În voia soartei”. Șeful serviciului de salubritate al primăriei, Vlad Marievici XE "Marievici, Vlad (șeful serviciului de salubritate al Primăriei)" , care a venit a doua zi, 30 iunie 1941, dimineața, să organizeze transportarea cadavrelor din curte, și-a adus
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
au doborât Într-o adâncă letargie, uzi cum erau, pe planșeul de ciment În noaptea rece. Toate mecanismele de apărare s-au prăbușit. Dimineața, zeci dintre ei n-au reușit să se desprindă, rămânând Întinși pe ciment. Zeci s-au zvârcolit Între viață și moarte, și multe zeci au fost azvârliți În vagoane, pe jumătate morți, probabil fără să simtă trecerea de la viață la moarte, după ce au gustat „licoarea minune”, așa cum a denumit apa unul dintre supraviețuitori. Încercând să se salveze
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
motorină, mecanicii autorizați sunt la concert la Viena ori iau masa în altă țară... Și totuși, doamnelor și domnilor, ce era de făcut? SECRETUL ADRIANEI O frisonare în zori Adriana BABEȚI Nu știu de ce ar trebui să aflați cât mă zvârcolesc până termin cele 3500, hai 3600 de semne, cum stau ca pe jar în fața lui Samsung fără să pot apăsa pe taste și cum, după ce totuși îi dau bice, fac vreo șase variante, toate imprimate și cu grăbire aruncate cocoloș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
bunăstarea și Europa rămân proiecte pentru mileniul patru, și nu pentru mileniul trei, după cum optimist vorbeau "academicienii" de la "Cațavencu". Rătăcit în mijloacul unei hoarde flămânde, agresive și nesimțite, dl. Isărescu duce, la propriu, în spinare o guvernare preluată din prăpastie, zvârcolindu-se disperat să atingă nivelul zero al țărânii. Al țărânii al cărei gust miniștrii cabinetului său ar trebui să-l simtă chiar acum. Altminteri, finețea, calmul, competența și bunele intenții ale d-lui Isărescu nu vor fi decât preșul luat
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]