1,034 matches
-
ocoli masa care-i despărțea. Cel tânăr se feri. În ușa deschisă mai apucă să-l vadă pe Sandu. Acesta se uita speriat la ei. Stăpânul ridică șișul și lama luci scurt. Știa că dacă-l aruncă, nu greșește. Caramangiul zvârli șapca. Părul îi cădea pe frunte. Era ca o fiară, încordat și fioros. Vorbi: - Ai uitat cine-i mai mare peste voi! Șase am îngropat până acum, Paraschive! M-auzi tu? Nu te uita că mi-a albit părul... Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și soarele luminând... Mînă-mică avea fata udă de lacrimi și nu mai spunea nimic. Paraschiv 1-a ridicat de gât, 1-a scuipat între ochi și i-a înfipt cuțitul. Când 1-a simțit moale, gemând numai ușor, 1-a zvârlit la pământ, cu scârbă. Didina a sughițat înspăimîntată și Gheorghe a aruncat o sută de lei pe lemnul lustruit. Armonistul a ieșit repede, tîrîndu-și burduful care mai scotea sunete nelămurite. De afară veneau presării galop. A simțit codoșul. A strigat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dedică buna sa prietenă, Doamna de Staël. Își petrece o copilărie dintre cele mai ciudate și triste În singurătatea castelului din Fervaques doar alături de doică. Bunicul și tatăl, partizani fără teamă ai regalității, sunt ghilotinați În vârtejul Revoluției, iar mama, zvârlită În Închisoare și eliberată abia după moartea lui Robespierre. Vremurile se schimbă, iar ce a mai rămas din familia de Custine, mamă și fiu, Își reintră În drepturi și În viața marilor saloane pariziene. De atunci datează legătura Delphinei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un moment din comuniunea Sfinților. Prin el Virgiliu, Rabelais, Cervantes Încep să retrăiască și continuă să scrie cu pana lui; astfel, prin posedarea acestei ciudate Însușiri, predispoziție și totodată sacerdoțiu, natură și funcție sacră, Flaubert este smuls clasei burgheze și zvârlit În mijlocul unei aristocrații parazitare care-l sanctifică. El și-a mascat gratuitatea, libertatea nejustificabilă a alegerii sale; a Înlocuit printr-o comunitate spirituală nobilimea decăzută, și-a salvat misiunea de cleric. Baudelaire, fără Îndoială, a ales și el să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
el pe o rogojină din pai împletit, la intrarea odăii surorii sale. — Întrebările tale îți sfâșie mintea cu blândețe, precum neaua de pe muntele Kolair care arde obrazul mai tare decât soarele deșertului. Dintr-odată încrezătoare și chiar ghidușă, Salma îi zvârli fără menajamente: — Ce-mi răspunzi? Cu un gest care nu avea nimic spontan, lăsă capul în jos și apucă marginea taylassan-ului fratelui ei, ascunzându-și ochii roșii. Apoi, cu chipul tot ascuns, rosti, ca un cadiu care poruncește: — Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că începea în felul ăsta cea mai extraordinară dintre călătoriile mele? IV CARTEA DE LA ROMA Nu mai vedeam nici uscat, nici mare, nici soare, nici capătul călătoriei. Limba îmi era sălcie, capul, doar greață, cețuri și dureri. Cala unde fusesem zvârlit mirosea a șobolan mort, a scânduri putrede, a trupuri de captivi care o umpluseră înaintea mea. Așadar, eram rob, fiule, iar sângele meu se simțea rușinat. Eu, ai cărui strămoși pășiseră în chip de cuceritori pe pământul Europei, urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
José de Almeida. Nu era un tânăr exaltat cel care săvârșise crima; era un bărbat de peste cincizeci de ani, cap de familie, cu un trecut politic fără pată. Dar era exasperat de teroarea jacobină în care Costa, cu oamenii lui, zvârliseră Republica. Joîo de Freitas, arestat în tren, este dat jos la o stație și împușcat pe loc, de o "furnică albă". Unul din nenumăratele incidente sângeroase pe care le instaurase noul regim. Bătrânul poet și poligraf, Teofilo Braga, e numit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
așa cum puține popoare au mai cunoscut. Uitat de marea majoritate a țării, Sidonio trăiește în cultul unei devotate minorități, care zadarnic se trudește să-i continue opera. În aceasta privință, Rue Cadet a avut o biruință definitivă. Portugalia a fost zvârlită într-o baie de sânge, care îngăduie lui Afonso Costa și "furnicii albe" o sigură și îndelungată stăpânire. Iar mitul colectiv al lui Sidonio Paes nu l-a mai cunoscut de la moartea lui nici un alt om politic portughez. Nimeni altul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de numiri. Monitoarele oficiale nu mai prididesc cu publicarea destituirilor și numirilor. Apar numere de sute de pagini... Și, în acest timp, deficitul crește vertiginos. Comisiile pentru aprovizionarea populației subalimentate cumpără făină încinsă, iar zeci de mii de vagoane trebuiesc zvârlite în Ocean. Atentatele teroriste se țin lanț. Bombele explodează în prăvălii, pe străzi, în imnuri, în universități. Cad necontenit oameni nevinovați. Iar când monarhiștii arestați trec, sub puternică escortă, pe stradă, sunt atacați de la ferestre cu focuri de armă. Într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
28 mai 1926. "Dictatura trebuie să rezolve problema politică portugheza. De ce? Pentru că experiența ne-a demonstrat că formulele politice pe care le-am folosit până acum, plante exotice importate aici, nu ne dau guvernarea de care avem nevoie; ele ne zvârleau unii împotriva altora în lupte sterile, ne împărțeau prin ură, în timp ce națiunea se păstra în cea mai buna parte indiferentă, dezgustată și inertă în fata Statului... Cum o va face? Printr-o operă de educație care va modifica principalele defecte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni Întregi după aceea. Pentru toate astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu mintea Încețoșată de alcool, zvîrli cît colo cuțitul și se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape o plantă. Bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
curtea smeului. Așteaptă ei să vie-nu-i! - Eh! mamă, mă duc să-mi caut sora că mi-a luat-o smăul - a zis finul lui D-zeu! Ș-o făcut el o boambă de fier la țigani în loc de călăuz și-o zvârlea și el mergea după dânsa. A ajuns până la o fântână și la un copac. Acolo puindu-se el să se odihnească, aude zicând așa: Doamne, Doamne, de-ar veni mama c-acuși ne mănâncă balaurul! - Oare cine să s-audă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se roșește până în vârful urechilor, și răspunde privind într-o parte, ca speriată: - Vai di mini, Doamni ferești!.. Șî mama zâci, arătând cu capul către bătrână, m-o îndemnat... Nuuu!... i-am zâs: Nu‟ni mai trebuie, mi-agiungi c-am zvârlit două căciuli în pod... Gheorghi, Dumnezău să-l hodineascî în paci... O murit șî m-o lasat cu copchil la țâțî, la niș noușpi ani. Ni-am încercat norocu‟ cu Ion, da‟ șî pi dânsu‟ l-o strâns Dumnezău, șî
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul tată și socru, în seara asta o să-mi fac un pui de mămăliguță. Dar, când s-a dus la debara, l-a apucat amețeala. Amețiții ăia zvârliseră la gunoi și punga cu mălai, și sita, și ce i-ar fi mai trebuit, pentru a-și face o mămăliguță. Hai, s-a autoironizat, el, că fără o seară de mâncare, poate nu voi da ortul popii! Nu l-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
început să loveacă gâtul nevestii, cu tăișul bărdiței. De multe ori. Cu rapiditate. Până când femeia a căzut din picioare. Pe urmă nu s-a lăsat până ce nu i-a desprins capul de trup. A dat cu piciorul în el, a zvârlit bărdița și a ieșit afară, în fugă. A ieșit și pe poartă. În drum, lume, ca de obicei, în ziua de joi, când, în sat, era un fel de zi de târg. El, vesel, striga, tuturor: gata! Am ucis satana
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aplicării celor din urmă finisări, lucrau de zor. și maidanoiul ăla, înțesat cu dudăe, loc al câinilor fără stăpân, căpăta, cu fiecare clipă tot mai mult, o înfățișare nouă, fastă, nevisată și de necrezut pentru numeroasa lume din preajmă. Uniunea Europeană zvârlea bani cu nemiluita, în stânga și în dreapta, cui venea cu proiecte ferme, iar cei care intrau în posesia aprobărilor și a banilor, treceau de îndată la fapte, ca aici, de exemplu, la Pojarnița Uscată, schimbând fața realității prezente și viitoare a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și se ridică În picioare. Schilodul se depărtă de el cu repeziciunea unui mecanism pe roate; spinarea enormă și brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E pentru studiul meu, Maiestate. Vreau să demonstrez că un corp gol pe dinăuntru, cu supapă, dacă e introdus În lichid, scoate niște bolboroci caraghioși... Un zgomot puternic venind dinspre culoarul care ducea spre aripa americanilor Îi Întrerupse. Ușa fusese zvârlită la o parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul ridicat până peste urechi avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În mărime naturală, locuitorii Milanului credeau că, atunci când șaptezeci de tone de bronz vor umple platonica idee de cal, În fața ochilor li se va Înfățișa „cel mai frumos obiect văzut vreodată“. Erau convinși că armăsarul chiar va necheza și va zvârli din copite, nefiind exclusă nici aterizarea, din când În când, sub statuie a unei movilițe aburinde de bălegar. Istoria a vrut altfel. Un an mai târziu, francezii au atacat ducatul milanez, iar tonele de bronz care urmau să se transforme
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar, dacă se ivea o responsabilitate, se trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai fără de funcții cenacliști nu admiteau să fie contraziși. Cu glasul gros și cocoșîndu-se sub povara de a se lua la întrecere cu Eminescu, zvîrlind peste cap vițele din care curgea mătreață, unul din ei ne citi într-o seară o Glossă. În versuri, altul afirma că Stalin este Dumnezeu. La atare proclamație izbucni un hohot general, dar nu din pricina ideei altminteri comună, ci din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
patimă care avea darul să-mi vlăguiască vitalitatea. La ceasul la care toți colegii mei se plimbau cu fetele prin parc, eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut pe frunte. Fata mă împinse și, lăsînd întredeschisă ușa, ieși afară pe culoar. Zvîrlind peste umăr o poruncă înăbușită, o luă înainte. Am urmat-o nedumerit. Fata apăsă o clanță. - Aici, șopti ea, la mine nu se poate. N-am înțeles ce nu se poate, așa că i-am pus o întrebare cam tîmpită: - Sîntem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de imaginație, am început să citesc notițele cu glasul tare. Deodată simții că ceva nu este în regulă. Privii chipul fetei care se descompunea și privirea ei pierdută. Am întrebat-o cu grijă: - Nu ți-e bine? - Mă doare capul, zvîrli ea rece. Din ce în ce mai stîngaci, nu știam ce ar fi fost mai potrivit să fac: să continuu lectura ori să o las baltă. Asta însă a hotărît Patricia. - Lasă caietul. O să apară vecina. Mărturisesc că l-am închis cu ușurare. Ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sine? De fapt moartea e suma unor taine pe care cei vechi au întrupat-o în chipul unui sfinx. La Giseh el ține în labe intrarea în mormînt. În Teba cea grecească cine îndrăznea să i treacă prin față era zvîrlit într-o prăpastie. Dezlegînd ghicitoarea, Oedip l-a omorît pe Sfinx, cu alte cuvinte a ucis moartea. El a înfăptuit ceea ce nici zeilor nu le era îngăduit. Atât de împotriva firii a fost ce făptuise Oedip încît Moira, care veghea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am fi tătari! Unde s-or fi mistuit ăștia? - S-au dus la Ucigă-l crucea pe pustii! Nici moșneagul, nici ginerii nu-s acasă, constată cu năduf, după ce cercetase cotloanele, bădia Nică. O femeie din vecini ieși somnoroasă ca să zvîrlă cu bulgări în cîine. Cînd mi s-a părut că tovarășul Șoptelea e dur, mă înșelasem. Deși șezuse toată toamna la Dobrina, n-a putut zmulge mai mult de treizeci de cereri. Aiurea, activiștii apăsau și mai greu. Zvonuri că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]