1,030 matches
-
nu fusese decât un vis. Eram întins în pat. Nu fusesem în camera lui Hartley și n-o găsisem moartă, nu se spânzurase cu un ciorap de consola pentru lampă îngropată în zid, urcându-se pe masa pe care o zvârlise apoi cu piciorul. M-a năpădit un sentiment de intensă, fantastică ușurare. Și apoi gândul: „Dar dacă e adevărat?“. M-am dat jos din pat tremurând și cuprins de greață, am aprins lumânarea și am deschis încet ușa dormitorului. Flacăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atins o coardă a onoarei... — Rahat! E curios, James, dar ori de câte ori începi să vorbești soldățește, devii absolut idiot. Presupun că-i vorba de vanitatea militară. Am mai tăcut amândoi un timp. Am găsit și eu niște pietre, și le-am zvârlit, după ce le-am examinat în prealabil, ca să văd dacă erau vrednice de colecția mea. Mi-am imaginat că Ben avea să arunce în curând piatra frumoasă din sacoșa de plastic. Poate că o să arunce în câine cu ea. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să se volatilizeze. Ceea ce va rămâne vor fi doar obligații banale și interese banale. Și vei simți o imensă ușurare, te vei simți liber. În prezent ești pur și simplu obsedat, hipnotizat. În timp ce vorbea, James se apleca peste apă și zvârlea cu mișcări ușoare unele dintre pietricelele mai plate, care săltau la suprafață; numai că fluxul era prea puternic ca să poată sări departe. Urmărind pietrele plutitoare am simțit o chinuitoare strângere de inimă, pentru că mi-am amintit că jucam jocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sfârșit. Sau, mai curând... voi aștepta... și pe urmă... pur și simplu voi lua lucrurile de la început. — Adică planul tău de salvare? — Da. Și încetează să mai arunci pietrele astea. — Iartă-mă, zise James. Nu-ți aduci aminte, obișnuiam să zvârlim pietricele pe eleșteul de lângă Shaxton, când veneai în vizită cu unchiul Adam și mătușa Marian. Am datoria să aștept. Va veni la mine, aici. Ea e parte din mine, nu e un capriciu sau un vis. Când cunoști pe cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cufundată în tăcere, din casa mea. {i totuși, iubirea își urmărește propriile ei scopuri și discerne, ba chiar inventează, propriile ei farmece. Dacă va fi necesar, îi voi explica toate acestea lui Lizzie. Acum, așezată pe un scaun, Lizzie își zvârlise sandalele din picioare, își încrucișase gambele goale, ridicându-și fusta albastră, largă și lungă, și își usca un picior. James intră în bucătărie și rămase siderat. I-am spus: — Un nou musafir. O prietenă din teatru, Lizzie Scherer. Ți-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și mâna lui James și i-am silit să-și împreuneze mâinile. Ambele mâini se zbăteau în pumnul meu ca niște mici animale captive, căutând să se descătușeze. James reuși să se smulgă și se duse în bibliotecă. Îl auzeam zvârlindu-și lucrurile în valiză. I-am spus lui Lizzie: — Du-te și fă-ți bagajul. Dădu să vină spre mine, apoi se întoarse cu un sughiț de plâns. Am ieșit pe digul rutier și am mers până la locul unde era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am adus aminte că îl pierdusem pe James. Și aveam senzația că-l pierdusem nu atât din pricina păcatului săvârșit de el, „fisura“ de care-mi vorbise, ci pur și simplu pentru că plecase împreună cu Lizzie în limuzina lui neagră. L-am zvârlit în pierzanie, cu propriile mele mâini. Nu mai exista acum nici o cale de a-mi redobândi vărul, de a doborî bariera pe care el și cu mine o înălțasem atât de ingenios între noi. Eram despărțiți pe vecie. Și mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nevăzut și a început să plouă. Năstrușnica vreme englezească, după ce îmbrăcase masca unei acceptabile imitații de iunie, hotărâse acum să joace rolul lunii martie. Dinspre mare bătea un vânt rece care aducea ploaia în rafale dezordonate, agresive, asemenea unor pietricele zvârlite în geamurile din spate. Casa trepida toată de zgomote stranii, de încordări și scârțâieli, iar perdeaua de mărgele răpăia la intervale neregulate în clincăneli nervoase, sacadate. Mi-am căutat jerseul irlandez și, în cele din urmă, l-am găsit prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ta, Angela Godwin.“ Am scos fotografia din plic și am examinat portretul în culori al unei fete destul de drăguțe, cu o expresie inteligentă, ochi mari și o față încă neformată, luminoasă, sensibilă, neîncrezătoare. Am mototolit scrisoarea în pumn și am zvârlit-o în cenușa moale din soba aprinsă. Mai erau și alte scrisori, dar am simțit că, pentru moment, citisem destul\ corespondență. Am ie[it afară, să văd ce mai avea de gând marea aceea oribilă. Eram calmă și lunecoasă, scurgându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
strict românească (un „zero” latin spune AlfLombard): î protetic în structura unor forme pronominale (îmi < î + mi (h)i; î vocală de susținere silabică a unor structuri consonatice de natură onomatopeică (zvârr! fâșș!): de aici verbe precum a fâșâi, a zvârli, a vâjâi etc.); -î sufix al infinitivului unor verbe postsubstantivale: izvor ® a izvorî etc.). 4. Din perspectiva principiului „străinătății” (occidental-romanice)...; italienii, francezii, spaniolii ar fi nedumeriți - s-a susținut - că, datorită întrebuințării literei î, nu l-ar regăsi în cuvintele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în stilul conversației, conjuncția - cel mai frecvent, că - asigură o anumită structură ritmică enunțului, sprijină mai ales începutul rostirii; se alătură altor două elemente lingvistice cu aceeași funcție: da, ia: „-Da, ce te frămânți așa, om bun? -Ia, vreu să zvârl nuci în pod, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... -Că degeaba te trudești, nene!...” (I. Creangă) În structurile în care se realizează modalizarea enunțului lingvistic prin mijloace lexicale sau lexical-sintactice, conjuncția (că, să) asigură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
amplă: „Cântați-mi durerile voastre / Ca să am la ce să visez.” (A.E. Baconsky) Enunțurile imperative indirecte au intonație nespecifică; ele devin, de fapt, enunțuri asertive: „Și cum ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoșul, să-l zvârle într-un cuptior plin cu jăratic și să puie o lespede la gura cuptiorului...” (I. Creangă) Enunțuri exclamative În enunțurile exclamative, raportul emițător-mesaj-destinatar este dominat de emițător; prin absolutizarea componentei subiective a mesajului, enunțul exclamativ devine expresia sintactică a reacțiilor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rezultă din întreruperea cursului inițial, „obiectiv”, al unei relații sintactice (cel mai adesea, de interdependență): „Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi.” (I.Creangă) „Elementele incidente” sunt structuri primare, proprii, de exemplu, vorbirii directe:„Ia zvârle-l și tu acum, zise dracul, îngâmfat.” (I. Creangă) c. „Fenomenele sintactice” se înscriu numai în planul enunțului: „Stoluri, stoluri trec prin minte/ Dulci iluzii.” (M. Eminescu) „Elementele incidente” rezultă din proiectarea enunțării asupra enunțului. Această din urmă particularitate, care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sfârșit?” - Vinul însă e fără rival... vorbi el către Ruset, cercând să-l scoată din gânduri negre. Atunci boierul, fără să mai păstreze nici cel mai mic respect pentru cântările artiștilor, le făcu semn să tacă și răcni la ei, zvârlindu le câteva bucăți de pâine și rămășiți d e friptură; și ținu domnului Marenne un discurs. întăi crezu de cuviință să râdă zgomotos. - Domnule abate de Marenne - zise el - bine e să bei vin bun, rău e să umbli după
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
soțul său sărutarea de frăție cu oarecare neliniște; după aceea se veseli nespus, absolut fără nici o pricină. Fără îndemn, lăutarii își porniră din nou tânguirea lor bizară - ca un freamăt al pădurilor și ca un susur teluric. Dar beizade Alecu zvârli între ei oala, care se făcu țăndări, și ei amuțiră, plecându-și grumazurile. - O, prietinule al meu neprețuit - zise suspinând beizade Alecu, plecându-se spre abate și cuprinzându i palmel e pline și moi ca niște pâniți proaspete - dă-mi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pe stânga, și pe dreapta. A dat Domnu’ de-a murit și eu trăiesc, na! Da’ n-am luat banii lui. Apoi, m-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masă, pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. “Spune!” Purtam coadă cu funtă. Mi-au aruncat fota și am rămas în iie. Mi-a legat coada sub cârligu’ de lambă din casa boierului. Coada era groasă. Eram și eu altfel la 38 de ani... Cârnu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nedrepte, focul scandalurilor literare fiind adesea iscat de firea năbădăioasă a causticului pamfletar. Ce uita însă Eugen Jebeleanu să spună era faptul că nimeni nu suferise de pe urma acestor certuri literare, nici un confrate de-al lui Eugen Barbu n-a fost zvârlit în vreo închisoare după o replică mai dură a acestuia, nimeni n-a fost întemnițat pe baza unor observații făcute în Luceafărul. Vremurile de tristă amintire - când scriitorii valoroși ai țării erau denunțați mai întâi în Scânteia, pentru ca a doua
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
două armate este decis de duelul dintre Tiamat și Marduk. "Când Tiamat deschise gura ca să-1 înghită" (IV, 97), Marduk îi aruncă vânturi furioase care "îi umplură corpul. Pântecul ei rămase umflat și nu-și mai putu închide gura. El zvârle atunci săgeata care îi spintecă pântecele, îi sfâșie măruntaiele, îi străpunge inima. Stăpânind-o astfel, el îi ridică viața, îi aruncă jos cadavrul și se urcă deasupra" (IV, 100-104). Ajutoarele lui Tiamat încercară să se salveze, dar Marduk "îi legă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pomi, femeia capătă paloarea morții, surâsul este unul de autopsie). Sașa Pană publică, imediat după 23 august 1944, o profesiune de credință antisuprarealistă, o dezicere de tot ceea ce scrisese în ultimii douăzeci de ani și o orientare spre poezia faptei ("Zvârl la gunoi cuvintele mătăsoase/ Parfumurile și moliciunile cotidiene/ în care m-am bălăcit douăzeci de ani/ și dezghioc verbul zgrunțuros precum faptele"). Tot acum publică și placheta Pentru libertate (1944) scoasă în colecția revistei "pentru muncitori și intelectuali", Orizont. Probabil
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
își exprimă părerea. Se reproșează restricțiile impuse difuzării literaturii, în alți termeni, cenzura. Dincolo de limbajul utilizat, opiniile exprimate sunt foarte aproape de "programul" de la Albatros/ Gândul nostru. Se dorește o poezie lipsită de artificialitate, eliberată de convenționalism: "Tinerii de mâine vor zvârli în stradă decolteurile și artificiul. Lor nu le trebuie expresii regulate după coduri muzicale, anorganice, unde jobenul iluziei și dexteritatea degajărilor mutuale au ajuns motive de scuză"168. Discursul lui Ion Caraion devine mai sobru, mai ales, atunci când abordează tema
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
La o iluzorie lovitură de stat Au sărit să-i ia cu japca Locul de la Cotroceni Și-au zvârlit spre el cu șapca Și cu snopul de strujeni. Apoi dă-i, și dă-i, și luptă, Și-a dat dispoziții scurte: Poliția-i mai coruptă Decât e la el în curte.
La o iluzorie lovitur? de stat by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84170_a_85495]
-
sănătatea lui» lăsase la Bârlad nu doar urme adânci cât mai ales proba că o conștiință înaltă, ca aceea a medicului și omului V. Voiculescu, lucra... Un prieten mi-a spus că Vlahuță este în adevăr oaspetele Bârladului, unde îl zvârlise valul pribegiei și m-a îndemnat să mergem să-l vizităm, își deapănă amintirile V. Voiculescu. A șovăit, nu s-a dus, și așa îi produsese maestrului neplăcerea, privindu-l, nu de la mare distanță, în piața orașului. Nu a îndrăznit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Răsari ca soare întârziat, Însă răsari tot soare”. Cum să nu-i fi plăcut lui Vlahuță versurile lui V. Voiculescu? Ele defineau însăși Poezia: Cerească floare, albă, strălucită, Cu blând miros de rai, e Poezia. Sămânța ei de îngeri e zvârlită Și brazdă caldă-i e copilăria. Ascunsă-n suflet, tainică, cuminte, Din lin izvor de lacrime amare Și din dulceața bucuriei sfinte Ea suge hrană și se face mare... Ea, Poezia, le definea amândorura Casa noastră, le aducea mai aproape
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Teodoreanu, La Medeleni) (d) "Un singur lucru nu izbutea băiețelul în toamna aceea: să se urce până la creanga cea verde a mărului și să culeagă singurul fruct rămas acolo: mărul cel roșu cu dungi aurii. Încerca să se apropie să zvârle cu bețe și șipci. Dar parcă era un făcut. Nu-l nimerea deloc. Azvârlea cu pietre. Zadarnic. Doar una, în cădere, fărâmase pipa piticului. Și asta îl întărâta și mai mult pe băiat." (Mircea Sântimbreanu, Mărul) (e) "Jupânul corb, pe-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
zi un lup imens căruia i-a luat blana. Spre seară, vine curios la mine, urmat aproape de toate femeile de acolo. În Cojocaru era o femeie Arsenoaia, acuzată că face vrăjitorii cu beregata lupului, așa că îi cereau lui Otto să zvârle lupul în Vâlcin. Ceea ce s- a și făcut. În anul 1918 a fost o secetă mare. Balta secase, nemaifiind nici pește, nici porumb, nici legume. În plus a umat o invazie de șoareci nemaiîntâlnită. Puținele locuințe erau năpădite, pisicile îi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]