1,157 matches
-
la adjectivul "elegantă" pentru amazoana lui și că o va caracteriza de acum încolo ca "zveltă". "E mai concret", adăugase el. Altădată le citi celor doi auditori ai săi prima frază astfel modificată: "într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o superbă iapă alezană, aleile înflorite din Bois de Boulogne". ― Nu-i așa, spune Grand, că o vezi mai bine ? Și am preferat: "într-o dimineață de mai", pentru că "din luna mai" lungea mai mult cadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dar doctorul l-a găsit o dată într-o stare de mare surescitare. Înlocuise "înflorite" cu "pline de flori". Își freca mâinile. În sfârșit le vezi, le miroși. Jos pălăria, domnilor!" Citi triumfător fraza: "Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de flori din Bois Boulogne ". Dar, citite cu voce tare, cuvintele "aleile pline" sunară într-un mod supărător și Grand se bâlbâi puțin. S-a așezat cu un aer copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scrisese doar atât, îngrijit, cu o cerneală încă proaspătă: "Draga mea Jeanne, astăzi e Crăciunul ..." Deasupra, caligrafiată cu grijă, se găsea ultima versiune a frazei. "Citiți", a spus Grand. Și Rieux a citit: "într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană, călare pe o somptuoasă iapă alezană, parcurgea, prin mijlocul florilor, aleile din Bois..." \ O fi bine așa ? a spus bătrânul cu o voce de febră. Rieux nu și-a ridicat ochii spre el. AH! A SPUS CELĂLALT AGITAT, ȘTIU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ferestrele turlelor au aceleași elemente decorative ca și ale naosului, pronaosului și altarului, iar cornișele sunt decorate cu rozete. „Ca ansamblu turlele par cam greoaie, cu un diametru prea mare față de înălțimea bisericii, spre deosebire de cele de la Sfinții Trei Ierarhi, mai zvelte și mai bine proporționate cu înălțimea edificiului pe care îl încoronează”. În partea nord-estică și la mică distanță de zidul incintei se află Casa Domnească, fosta locuință personală a ctitorului. Numită și palat domnesc, reședința ,,seamănă mai mult cu o
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
dereglări ale tiroidei sau cu probleme grave de metabolism, doar nesimțiții se Îngrașă. Hulpavii, leneșii. Făcea gimnastică, alerga, În zori, cînd nu ploua, o jumătate de oră; mergea, uneori, la saună. Dar, oricum, nu mai era Thomas cel de odinioară, zvelt, ușor bronzat vara, mult prea energic, gata să se ia la harță cu alții pe măsura lui; nu cu oricine, avea pentru oamenii la locul lor un anume respect, amestecat, În anumite situații, c-un oarecare dispreț, pentru că i se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că publicația din partea căreia venea era una universitară, ar fi potrivit el, Într-un fel, lucrurile. A ajuns cu cinci minute mai devreme. Cumpărase flori. O casă albă, cu etaj, cîțiva metri de curte. Femeia, la aproape patruzeci de ani, zveltă, frumoasă cîndva, chiar mai era, o anume oboseală o dezavantaja puțin, poate nu dormise destul, i-a deschis cu oarecare Întîrziere. Thomas i-a spus că era interesat - pentru gazeta sa, În colaborare cu Cryos - de situația copiilor născuți În urma
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În primul rând, nuanța de blond potrivită presupune o osteneală supraomenească. Cea care a lansat moda asta a fost Julie Bergdorf, cea mai bună prietenă a mea. Ea este chintesența unei fete newyorkeze, de vreme ce aici moștenitoarele de magazine universale, strălucitoare, zvelte și blonde, sunt lucrul cel mai șic cu putință. Cineva a auzit că mergea încă din timpul liceului la Ariette, la salonul Bergdorf, pentru nuanța aia, cel puțin așa se pare că îi spusese ea consilierei ei în materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
observa dacă plouă. Și când primi pe partea dorsală a mâinii răcoarea burniței lente, încruntă din sprâncene. Dar nu pentru că l-ar fi deranjat ploaia aceea măruntă, ci pentru că era nevoit să deschidă umbrela. Era atât de elegantă, atât de zveltă, pliată și în husa ei! O umbrelă închisă e la fel de elegantă pe cât de urâtă e una deschisă. „E o nenorocire că trebuie să te servești de lucruri - gândi Augusto -, că trebuie să le folosești, uzul le deteriorează și ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o credință străveche la Samarkand: când o viitoare mamă Întâlnește pe stradă un străin care-i este pe plac, trebuie să caute să obțină o parte din hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeș ca el, cu aceeași siluetă zveltă, cu aceleași trăsături nobile și regulate. Omar se oprește din mestecatul migdalelor rămase, privind cum se Îndepărtează necunoscuta. Deodată, un urlet ajunge până la el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era de frumoasă prima mea imagine din Orient, o femeie pe care n-ar fi știut s-o cânte decât poeții deșertului: chipul ei - soarele, ar fi spus ei, părul - umbra ocrotitoare, ochii - fântâni cu apă proaspătă, trupul - cel mai zvelt dintre palmieri, surâsul - un miraj. Să-i vorbesc? Așa? Dintr-un capăt În altul al Încăperii, cu mâinile făcute pâlure la gură? Să mă ridic? Să Înaintez spre ea? Să mă așez pe un fotoliu mai apropiat, să-mi asum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stătea atunci, din profil, cu o eșarfă albastră Încununându-i părul care cădea până la piciorul fotoliului. Ce vârstă avea oare? Șaptesprezece? Optsprezece? Cea care avea acum treizeci de ani era o femeie senină, o femeie matură, stăpână pe sine. La fel de zveltă ca În prima zi. Știuse să reziste tentației femeilor de rangul ei: lacomă și gurmandă, să se prăvălească, până la capătul zilelor, pe un divan al belșugului. Se măritase, era divorțată sau văduvă? N-am discutat niciodată de asta. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deci, la compatriotul meu, la Palatul Atabak, o clădire de piatră albă, alcătuită din treizeci de camere mari, mobilate În parte după moda orientală, În parte după cea europeană, sufocate sub povara covoarelor și a obiectelor de artă, cu coloanele zvelte ale fațadei reflectându-se Într-un iaz. De jur-Împrejur, un parc imens era străbătut de cursuri de apă, presărat cu lacuri artificiale, un adevărat paradis persan În care zgomotele orașului erau filtrate de cântecul greierilor. Era una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oară. Banda părăsește terenul abia când se plictisește, când obosește.“ Vocea se oprise, într-adevăr, dar ascultătorul nu reacționă. Parcă somnola. Nu, nu somnola. — Am impresia că avem un musafir, se auzi șoapta doctorului. Pe alee înainta o doamnă scundă, zveltă, într-un taior cafeniu. Un mers apăsat, bocănit. Sora o recunoscuse, desigur, imediat, dar reluă, nepăsătoare, lectura. „Incredibil, dar lucrurile așa s-au petrecut. În plină zi, sub ochii unui întreg cartier și...“ Medicul se ridicase deja. Își aranjase ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la care asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise, orbit, de apariția andaluză, cu ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul când ilustrul cărturar a decis să devină proprietarul unui depozit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n‐a greșit! MATERNITATE Priveam aceste țări, aceste spații, Cuprinse‐ ntr - ale mărilor hotare: Maternul pântec, după lungi gestații, Le‐ a împânzit cu neamuri și popoare. Prin ani de beznă, de nădejdi și luptă, Omul avu, alăturea de el, Iubita zveltă, fața mumei suptă, Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și vadă pruncul înălțat în soare, Femeia poartă‐ n gestul ei și‐n gând Toată chemarea lumii viitoare. PRUNCUL (fragment) El vine de departe: nouă luni
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în centrală și primise relația cu arabii. Se studie îndelung, ca și cum se descoperea după o lungă absență. Se pomeni fredonând Boema lui Aznavour, trecându-și jetul de apă, ca într-un alint, peste umeri, peste sâni, peste coapsele lungi, încă zvelte, lăsându-se înfiorată de atingerea șuvoaielor pe pântece, de zvâcnetul apei căutându-i parcă sexul. „Bat spre șaptezeci“, oftă ea, „și-mi arde de prostii.“ Nu se putu abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcut să merit asta. Lui Daisy nu prea pare să-i pese. Își bea băutura obișnuită pe gratis și afișează zâmbetul ei larg, fermecător, care îi face pe toți bărbații să o dorească imediat. N-o invidiez. E înaltă, blondă, zveltă și are ochi albaștri, se îmbracă numai cu haine foarte scumpe și întotdeauna trebuie să aibă măcar un umăr gol. Țin la ea foarte mult, e o prietenă de nădejde. Uneori mă întreb cât e de bine pentru mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să știe totul. Învăța foarte ușor și foarte repede. Jake se întoarce pe burtă. Acum, că am ocazia, mă uit la el îndelung și cu atenție; nu-i văd fața, dar îi admir părul des și blond, spinarea prelungă și zveltă. Pielea netedă, picioarele bine croite, cu firele de păr tot mai deschise la culoare, până devin aurii ca și părul. O mână îi e întinsă spre mine și privesc cu nesaț palma care m-a mângâiat. În fundal se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe păr, iar ea îi zâmbește. Le stă bine împreună. Finn, ca și Daisy, în ciuda tenului foarte blond, se bronzează foarte ușor (deși brațele și picioarele prelungi ale lui Daisy sunt mult mai închise la culoare, grație cremei autobronzante). Este zvelt și nu poți vedea pe corpul lui nici un gram de grăsime în plus. Poartă un slip îndrăzneț, mult mai strâns pe corp decât se poartă de obicei în Anglia; un fel de pantaloni scurți care sunt mai degrabă în stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
curte cu gard, puțin mai mare, are același cer deasupra, puțin mai mare, are porți și ziduri, case-zid, blocuri-zid, oameni-zid, tradus: Primejdie, copaci-zid, cinematografe și magazine-zid, tradus: Pericol, eu sunt fetița ta și tu vrei să mă ai lângă tine, zveltă, silitoare, n-am voie să întreb, am voie doar să ascult, n-am voie, știu, nu o mai repeta, fac tot ce spui, Tata a plecat să moară, putea să mai întârzie pe-aici, el mă lăsa să întreb, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
raportul Baronului trebuia să fiu la Palat mâine dimineață. Acum era prea extenuant să mă duc și acolo. Pe peronul alb și întins, protejat de frigul de afară de o cupolă de sticlă, se distingea o singură persoană. Era înaltă și zveltă, doar puțin atinsă de anii care au trecut peste ea. Părul lung și negru i se revărsa în cascadă peste o mantie cenușie, special căptușită împotriva gerului, și ochii verzi, încă pătrunzători, examinau fiecare față. Se uita debusolată în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
slab, cu părul încărunțit pe alocuri și dând să se rărească, mândru și îmbrăcat în mantia cenușie ornată cu flori argintii de iederă pe umeri. În dreapta sa, ținându-se de mână, stătea o femeie aproape la fel de înaltă ca și el, zveltă, cu părul negru și lung și ochii de un verde mai crud decât cel al pietrei de jad. Ghicise cine era bărbatul... Fugi înaintea mamei sale și o îmbrățișă pe împărăteasă cu drag pentru că nu o mai văzuse de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]