12,426 matches
-
conchide astfel: "S-ar putea ca ceea ce a constituit până acum nenorocul românilor în istorie să alcătuiască tocmai marea lui șansă de a supraviețui în Istoria de mâine. Mircea Vulcănescu credea (la fel ca marii gânditori români interbelici) că în înțelepciunea țărănească ar trebui să căutăm originalitatea imaginii românești asupra destinului. În Dimensiunea românească asupra existenței, ca și în alte studii izolate, Vulcănescu subliniază că, pentru țăran, lumea are sens, că există o corespondență "cosmică", sesizabilă prin semne, prin observarea astrelor
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
toate scrierile literaturii române vechi. Dacă astfel arată cadrul general al literaturii medievale românești, nu putem să nu surprindem și anumite elemente originale, proprii diferiților scriitori. Astfel, Grigore Ureche și Ion Neculce par mai degrabă apropiați de viziunea tradițională, de înțelepciunea populară care se confundă până la un punct cu învățătura teologică. Ori de câte ori acești doi cronicari constată destine mai mult sau mai puțin nefericite ale personajelor din textele lor, de obicei ale domnitorilor moldoveni, ori de câte ori au loc prăbușiri spectaculoase de situație, schimbări
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
este în schimb diferită la cronicarii mai culți, mai profunzi, între care Miron Costin ocupă un loc proeminent. In literatura noastră veche, Miron Costin este poate singurul care încearcă, cu mijloace proprii, să definească soarta, să vadă altceva dincolo de tradiționala înțelepciune teologică. Cea mai cunoscută piesă a acestui gen de teoretizare este, fără îndoială, poemul Viiața lumii, compus pe tema sorții nemiloase, având ca model eternele adevăruri cuprinse în formula vanitas vanitatum. Mai important este faptul că Miron Costin extinde asupra
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și că această idee rămâne primordial de origine religioasă. Scriitorii privesc lumea cu resemnare, cu împăcare, chiar dacă sunt nemulțumiți de faptele negative cu care se confruntă. In epoca veche, literatura cultă s-a aflat foarte aproape, ca viziune și de înțelepciunea folclorică. IV „Aducerea pe lume a unui copil a fost simțită de oameni din totdeauna drept un act miraculos, misterios, cei implicați direct în aceasta (mama și fătul) fiind investiți cu forțe deosebite și tratați ca atare de întreaga colectivitate
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nu poate face copii, umblând din babă în babă, ajunge și la moașa satului, "la sfat, la lege să ceară să aibă și ei un viitor la familie, un fiu, un copil". Se accentuează aici rolul moașei ca depozitar al înțelepciunii comunității ca mediator între sacru și profan, nu numai motivația rațională a dorinței de a avea urmași. Moașa îl îndeamnă să ceară de la tatăl lui un cal "din vechime, din ăi viteji", cu care să meargă la Marea Neagră pentru a
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
noroc să mai viu înapoi dă la armată, io mă căsătoresc cu ea. Iar dacă nu, să să căsătorească și ea cu cine o putea." E o înțelegere adecvată transformărilor din viața comunității tradiționale, reflectate în gândirea protagonistului, dublată de înțelepciunea mamei: Da ce, poate-o fi norocul tău, pentru că toate astea urmează la noroc." În Fata din sicriul de ceară [Oprișan, III], eroul pleacă în căutarea fetei menite la naștere. Ajunge într-o livadă frumoasă și cum, printr-o gaură
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
simbolizează eternitatea, unitatea, legătura, unirea, fidelitatea. Rolul său de simbol solar sau lunar poate fi subliniat de metalul din care este făcut (aur și, respectiv, argint); în această calitate "poate simboliza căsătoria mistică cu domnul (inelul primilor creștini), cunoașterea și înțelepciunea." g. Sortitul Semnalăm, de asemenea, căsătoria ca motiv central într-o serie de basme nuvelistice. În Despina [ChițimiaJ, naratorul popular insistă asupra rolului jucat de noroc în alegerea partenerului potrivit. Toate le alegi în lume, dar soțul ori soția nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
că ceea ce creezi tu nu are viitor, a-ți vedea opera nimicită într-o singură zi, conștient fiind că, în înțelesul lui cel mai adânc, faptul e tot atât de lipsit de însemnătate ca și acela de a zidi pentru secole - iată înțelepciunea dificilă pe care o îngăduie gândirea absurdă. Să-și îndeplinească în același timp cele două sarcini, negând, pe de o parte, exaltând, pe de altă parte - iată drumul ce se deschide în fața creatorului absurd. El trebuie să restituie vidului culorile
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
fără îndoială, dar în mituri ce nu au altă profunzime decât aceea a durerii omenești și care sunt inepuizabile ca și ea. Nu fabula divină ce înșală și orbește, ci chipul, gestul și drama pământească, în care se rezumă o înțelepciune dificilă și o pasiune fără viitor. MITUL LUI SISIF Zeii îl osândiseră pe Sisif să rostogolească întruna o stâncă până în vârful unui munte, de unde piatra cădea dusă de propria ei greutate. Socotiseră cu oarecare dreptate că nu-i pedeapsă mai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
unei fecioare. Atunci răsună cuvintele uriașe: În pofida atâtor încercări, vârsta mea înaintată și măreția sufletului meu mă fac să judec că totul e bine." Oedip al lui Sofocle, ca și Kirilov al lui Dostoievski, ne dă astfel formula victoriei absurde. Înțelepciunea antică se întâlnește cu eroismul modern. Nu descoperi absurdul fără a fi ispitit să scrii un manual despre fericire. "Dar cum? Pe căi atât de strâmte...?" Există doar o singură lume. Fericirea și absurdul sunt doi copii ai aceluiași pământ
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
spune că opera lui nu este, probabil, absurdă. Dar aceasta să nu ne împiedice să-i vedem măreția și universalitatea care rezultă din faptul că a știut să reprezinte în asemenea chip trecerea zilnică de la speranță la nefericire și de la înțelepciunea deznădăjduită la orbirea voluntară. Opera sa este universală (o operă cu adevărat absurdă nu e universală) în măsura în care înfățișează chipul emoționant al omului care fuge de propria să umanitate, aflând în contradicțiile sale motive de a crede, în deznădejdile sale fecunde
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
piardă însușirile magice prin angajarea în procesul înțelegerii. Opera de artă și limbajul vin acum ca variante ale realității având atribuții ce țin de mitologie și de magie, în timp ce "mitul tragic poate fi înțeles doar ca o imagine simbolică a înțelepciunii dionisiace prin intermediul artei apolinice"23. Arta conduce lumea aparențelor spre limitele ei unde își neagă existența pentru a-și recăpăta statutul de singura realitate și artă a adevărului. Pentru a înțelege arta ca variantă a realității putem apela la simbolurile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Dan. Zborul frânt al unui destin (1986).V. abordează universul prozei sadoveniene ca pe o suită de „cărți” care circumscriu experiențe, trepte ale creației și ale unei biografii interioare: Cărțile tinereții și ale începutului, Cărțile istoriei și ale miturilor, Cărțile înțelepciunii, Cărțile Povestirii ș.a. Exegetul urmărește edificarea progresivă a operei, de la primele scrieri la stadiul calmei contemplații din cele cu subiect „oriental”. Capătul traiectului se află în proza ce cristalizează „spectacolul total” al artei narative sadoveniene, Hanu Ancuței și Divanul persian
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
un fundament imuabil, reluat și secularizat de utopiile* moderne, raționalizat în secolele al XIX-lea și XX de teoria și de acțiunea revoluționare. între „comunismul aristocratic” al lui Platon - destinat să readucă o elită a statului la virtute și la înțelepciune printr-un act colectiv de deposedare totală - și cetatea lui Morelly, filosof, francez din secolul al XVIII-lea - care, în utopia sa Corul naturii din 1755, promite încarcerarea pe viață a oricărui „nebun furios” care ar încerca să reintroducă în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ani, înainte de a-și potoli setea de răzbunare, așa cum s-a întâmplat cu Troțki. Dar a avut grijă să nu-și dezvăluie sadismul decât unor prieteni foarte apropiați. în fața celorlalți, se prefăcea că este un arbitru imparțial și plin de înțelepciune, un om care nu se decide să-și condamne aproapele decât cu reținere și numai sub povara copleșitoare a dovezilor. Actor desăvârșit, înzestrat cu un umor negru, adeseori macabru, avea o imensă autoritate asupra oamenilor, știind totodată să manifeste și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe lângă partidul Guomindang, apoi pe lângă americani. Totuși, fidelitatea sa față de URSS* îl face să joace, în 1937-1938, cartea lui Wang Ming, ceea ce îl va transforma într-una din țintele mișcării de reeducare din Ya’an, în 1942-1943. Mao are însă înțelepciunea de a-l păstra în preajma sa. Zhou este agentul principal, mai întâi al victoriei comuniste în războiul civil* din 1948-1949, apoi al construirii regimului: el conduce guvernul, în special afacerile externe, și joacă și un rol esențial în logistică, în timpul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fi scurs de la publicarea volumului Politics Among Nations la Alfred A. Knopf din New York și până la apariția ei în traducere românească. În tot acest timp, steaua filosofului germano-american Hans Morgenthau - căci, spre deosebire de urmașii săi, acesta a fost un iubitor de înțelepciune, un autor interesat de construcția ontologică și axiologică a politicii internaționale ca disciplină teoretică - a strălucit intens 1, a fost uneori ocultată de supernove ale zilei, iar abia în ultimul deceniu și-a găsit un loc ferm pe boltă 2
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe care o aplică temelor războiului și păcii cu care se confruntă Statele Unite în lumea contemporană. Am inclus, de asemenea, câteva eseuri ale generalului Brent-Scowcroft și ambasadorului David Newsom despre evenimente recente. Folosind ocazia de a revela în acest fel înțelepciunea profesorului Morgenthau unei noi generații de studenți sau simpli cetățeni, considerăm că ne bazăm pe cel mai bun exemplu - cel dat de Morgenthau însuși, care a editat, împreună cu profesorul Thompson, o altă operă clasică, Principles and Problems of International Politics
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vieții, conștientizarea divergențelor nerezolvabile” care sprijină concluziile cărții sale, Scientific Man8. El a declarat că „orice model alb-negru, conceput în termeni morali și intelectuali, este, aproape prin definiție, incapabil să explice o situație în care binele și răul fiecărei părți, înțelepciunea și eroarea sunt inextricabil amestecate și înlănțuite”9. El a insistat adesea că politica este un domeniu autonom, în care puterea devine cel puțin scopul imediat, la fel cum bunăstarea materială reprezenta preocuparea economiei, iar respectarea legilor - scopul dreptului 10
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Totuși, în ciuda acestor schimbări, analiza lui Morgenthau asupra relației dintre interesul național și valorile morale rămâne în același timp pertinentă și foarte valoroasă, deoarece se ridică la înălțimea provocării pe care el însuși a sugerat că ar putea fi dincolo de înțelepciunea umană: „Dacă o națiune este capabilă să scape de Scylla sinuciderii naționale, amenințare tot timpul prezentă când accentul este pus pe principii morale, neglijându-se interesele naționale, este posibil să se lovească de Charybda spiritului cruciat, un mare distrugător al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1917, 1941 și 1947 și în ce măsură necesită ele politici externe identice sau deosebite din partea Statelor Unite? Care este sensul acestor schimbări în politica externă britanică? Provin ele din capriciul și perfidia monarhilor și a oamenilor de stat? Sau sunt inspirate din înțelepciunea provenită din experiență a unui popor atent la forțele permanente, dincolo de orice alianță particulară care determină relațiile sale cu Europa continentală? Sunt dezastrele ce au urmat celor trei încercări de cucerire continentală accidente determinate de cauze diferite? Sau asemănarea rezultatelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al II-lea și Hitler? și dacă sunt, necesită oare aplicarea, de către Statele Unite, a unor politici asemănătoare cu cele din 1917 și 1941? Câteodată, răspunsul pare a fi clar, ca în cazul schimbărilor din politica externă britanică: politica rezultă din înțelepciune, mai curând decât din capriciu. De cele mai multe ori însă, dar mai ales când avem de-a face cu prezentul și cu viitorul, răspunsul este obligatoriu nesigur și susceptibil la rețineri. Faptele din care trebuie să rezulte acesta sunt în mod
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politică externă, neatinse de dorința de putere. știința păcii: utopismul contemporantc "Știința păcii\: utopismul contemporan" Ar trebui spuse câteva cuvinte despre o școală de gândire - încă influentă în cercurile politice și intelectuale de astăzi - care promovează o alternativă „științifică” la „înțelepciunea perenă” tipică unei abordări raționaliste a politicii externe. Această școală de gândire ar putea fi numită „utopism științific”, în lipsa unui termen mai bun; la fel ca sursele autodecepției referitoare la persistența politicii de putere discutate mai sus, interpretarea științifică are
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Dar umilitoarea înfrângere suferită în al doilea război mondial din partea Japoniei a spulberat pentru totdeauna reputația puterii sale de necontestat. Iar strigătul de eliberare națională al popoarelor supuse din Asia a șters memoria unei guvernări tolerante, relaxată de vechime și înțelepciune. Când acest dublu prestigiu a dispărut, iar resursele de menținere a imperiului prin forță brută au devenit inaccesibile, partea asiatică a imperiului nu a supraviețuit cu mult prestigiului Marii Britanii. În era politicii de bună vecinătate, hegemonia Statelor Unite în emisfera vestică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
elementară. O politică de cacealma poate reuși ușor pe termen scurt, dar pe termen lung doar dacă este capabilă să amâne la nesfârșit testul performanței reale, iar acest lucru nici măcar cea mai bună conducere nu-l poate garanta. Norocul și înțelepciunea politică pot, în cel mai bun caz, să folosească succesul inițial al politicii de bluf în scopul de a ridica puterea reală la nivelul calității sale presupuse. În timp ce celelalte națiuni sunt păcălite să-i acorde puterii respective o considerație nemeritată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]