9,974 matches
-
din februarie până la 1 august. Examenele planificate între 16 și 31 iulie, le-am susținut pe toate, ajungând la ultimul. Era cel de limbă, cam dificil. De nu ar fi fost ultimul planificat, nu l-aș fi dat - dar am îndrăznit! Proba grea la scris constând dintr-o temă generală și un anume citat de specialitate din Gramatica Academiei. Încerc să-mi reamintesc acel fragment din gramatică, dar prea obosit fiind, nu reușesc și tratez tema generală atât de bine și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
partid, sunt judecat pentru toate relele și faptele pe care eu nu le făcusem! Cei aproape treizeci de inși, inclusiv două cadre didactice, care în particular mă apreciau ca om și coleg, dar în ședința de excludere nici n-au îndrăznit să se uite la mine tot de... teamă... Sunt judecat și exclus! Cu voce aparent liniștită întreb încet pe secretarul Țolescu cu rol de acuzator: „Spuneți-mi, tovarășe secretar, de ce sunt exclus?” Cu o voce precum tunetul îmi spune de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
toate problemele, a ieșit în oraș pentru câteva minute și n-a apărut nici după trei ore. Sunt nevoit să recurg la un bilețel cu 10 minute înainte de a pleca și-i scriu următoarele: „Mariana, draga mea! Mergi cu bine! Îndrăznește! Viața este a acelora care îndrăznesc!” - semnat Tata. La 47 de ani, fără bani, a îndrăznit! Curând i-a plecat și feciorul în cadrul unei excursii turistice cu destinația Belgia. Greu, tare greu pentru amândoi! Prin noiembrie primesc o primă scrisoare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru câteva minute și n-a apărut nici după trei ore. Sunt nevoit să recurg la un bilețel cu 10 minute înainte de a pleca și-i scriu următoarele: „Mariana, draga mea! Mergi cu bine! Îndrăznește! Viața este a acelora care îndrăznesc!” - semnat Tata. La 47 de ani, fără bani, a îndrăznit! Curând i-a plecat și feciorul în cadrul unei excursii turistice cu destinația Belgia. Greu, tare greu pentru amândoi! Prin noiembrie primesc o primă scrisoare din Paris. Veștile erau bune, știa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ore. Sunt nevoit să recurg la un bilețel cu 10 minute înainte de a pleca și-i scriu următoarele: „Mariana, draga mea! Mergi cu bine! Îndrăznește! Viața este a acelora care îndrăznesc!” - semnat Tata. La 47 de ani, fără bani, a îndrăznit! Curând i-a plecat și feciorul în cadrul unei excursii turistice cu destinația Belgia. Greu, tare greu pentru amândoi! Prin noiembrie primesc o primă scrisoare din Paris. Veștile erau bune, știa limba franceză bine, a intrat în ritmul unei vieți noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
știam despre aprecierea lui anterioară și acum s-a scuzat, cu părere de rău că apreciase greșit... pretinsa mea mândrie... Mi se mai face o nouă chemare la Paris și obțin viza pentru perioada 27 dec. 1994-27 febr.1995, deci îndrăznesc să fiu musafir timp de două luni. De data aceasta Mariana locuia într-o garsonieră cu o foarte frumoasă perspectivă privind cartierul respectiv și magazinele de la care ne aprovizionam. A fost puțin cam incomod, dar unde e dragoste multă, treci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
căderea serii trecem lin și poposim la Nisa, la un hotel pe țărmul Mediteranei. Niciodată nu mi-am putut măcar închipui că voi ajunge aici! Am fost și am rămas modest, încât nici să visez o asemenea posibilitate n-am îndrăznit. Calc sfios și emoționat prin sălile hotelului, ne ospătăm cu mâncăruri specifice locului și ne odihnim spre a căpăta noi forțe pentru drumul lung ce ne aștepta. Nu mă săturam să admir vegetația mediteraneană, mai ales în lumina unei dimineți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de partid cu o anumită responsabilitate, nu mai sunt colegii și tovarășii mei de profesie. Am amintit cazul unei colege care, fiind mare, la o întrebare a mea mi-a vorbit de „sus”, acuzându-mă de „acostare pe stradă”. Cum îndrăznisem să acostez mărimea unsă cu încrederea partidului? Un alt coleg, chiar de aceeași specialitate, invitat în 1972 la adunarea promoției ca organ de partid și coleg, vine cu anticipație în școală și mă anchetează într-o problemă oarecare. Așa coleg
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
magazii. M. M.: Vedeți dumneavostră, noi atunci nu știam de hotărâri politice, de deciziile la nivel mare. Eram informați cu anumite chestiuni care țineau strict de îndeplinirea atribuțiilor, cu chestiuni funcționale. N-aveam acces ca acum la informații, sau nu îndrăzneam noi să întrebăm. S. B.: Am dus-o greu în perioada aceea. Când au venit camarazii noștri de la paradă nu ne mai recunoșteam reciproc: ei erau grași, bine ținuți, că avuseseră un regim de lux, cu fripturi, cafele și somn
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
înaintea vizionării ei. Nu poate fi vorba de o dezamăgire propriu-zisă, dat fiind faptul că spectacolul constituie un veritabil moment artistic în mișcarea noastră teatrală. Nu numai că trebuie să ținem seama de acest lucru, dar, în general, trebuie să îndrăznim (tocmai datorită îndrăznelii piesei) să ne ridicăm pretențiile, să nu ne mulțumin a spune: „piesa cutare este oribilă” sau „piesa cutare a fost superbă”. Trebuie să pretindem și să ne pretindem contactul cu acea treaptă din scara valorică, care, deși
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fi dorit-o altfel. Dar cum eu, personal, sunt doar un spectator, trebuie să mă mulțumesc cu ceea ce mi s-a oferit, în așteptarea unui moment artistic teatral total. Dacă n-aș fi văzut astfel de spectacole, n-aș fi îndrăznit să sper, dar... Și spun și de data aceasta: „de aici trebuie să înceapă totul!”. Jurnal 1988 Vineri 15 iunie 1988 - Iași Încerc să-mi adun somnul între pleoapele umflate de plânsul trecut. Zgomotele din jur îmi fură liniștea, gândurile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
primind o scrisoare de la Rectoria (San Pere de Vilamajor - Spania) pentru faptul că a trimis doi tineri români care au contribuit la desăvârșirea picturii din biserica centrului cultural spre care ne îndreptăm, (aflat) la 30 de km de Barcelona, a îndrăznit să accepte invitația făcută de director. Invitația a sosit în luna martie. Dar până în luna mai încă nu eram hotărâți dacă merită sau dacă suntem în stare să pornim înspre această Mare Aventură (cum îmi place mie să-i spun
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noi, a apărut șampania care, în cupe largi, a făcut deliciul mesenilor. În final, am servit pepene (fiecare a luat ce-a vrut: alb sau roșu), a mai fost deschisă o șampanie, s-a adus cafea pentru cei care au îndrăznit s-o bea aproape de miezul nopții (noi nu) și, în loc de obișnuitul cognac, cu care se sfârșește fiecare masă de aici, s-a pus la bătaie țuica ardelenească adusă de la Oradea. A plăcut și s-a tot băut, dar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vei primi premiul la final. Am crezut în tine, dar mai ales am crezut că tu crezi în mine. De fapt în afară de mine, nimeni nu poate crede în mine. Poate va fi, în curând, și un alt rămas bun, nu îndrăznesc să mă pronunț pentru că întotdeauna gândurile recunoscute atrag realitatea după ele. Ori eu încă nu sunt convinsă dacă doresc sau nu să mi se împlinească acest gând încă nemărturisit. Tabăra Rîmnicu Vâlcea 30 iunie 2002 - Rm. Vâlcea Suntem acasă la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
voi fi probabil dublă decât sunt în realitate. Trebuie să mă gândesc cum să exersez pentru a depăși disconfortul acesta. Abia răsuflu, mă apucă (probabil) căldurile mai ales că mă voi înfierbânta. Dar nu se cade și nici nu voi îndrăzni să mă dezbrac. Când spectacolul începe, după ce se declanșează mașinăria, actorul parcă aude clopote sunând din cer. 8 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu Improvizație - irepetabil Improvizație - inventivitate Improvizație - elaborare Dezvoltarea spiritului de observație. Trebuie să caut starea în interiorul meu. Ce stare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
unele fiind transpuse și în film. Casa lui era situată în Orașul de Sus, în apropiere de Pelourinho, în cartierul Rio Vermelho, în mijlocul unei oaze de verdeață. Știam că în ultima perioadă maestrul avea probleme de sănătate, așa că n-am îndrăznit să-l deranjăm. Ne-a primit la o cafea soția sa, Zelia Gattai, și ea scriitoare și fotograf, autoare a unui excelent volum de memorii. Să fii aproape de cel care a scris "Pământul fructelor de aur", "Doña Flor și cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la care era supus, nu știu. Nici de câte ori mi-a spus Papago (căci așa Îl poreclisem pe tata, și mulți din prietenii lui au preluat bucuros porecla): „Orice, dar cu o unguroaică să nu aud că te Însori!“. Nu am Îndrăznit nicicând să-l contrazic. Într-un fel Îl Înțelegeam. Impresiile copilăriei nu se șterg ușor. Dar mie mi-au plăcut Întotdeauna ungurii. Cultura și rafinamentul, delicatețea și bunul-gust, Îmi pare bine s-o constat, Îi caracterizează pe mulți. La Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Învățat iute și i-am Încurajat să-l cântăm Împreună de-a lungul parcursului. Aveam pregătite măști de hârtie, nasuri din carton și truse de machiaj și, În timp ce ne deghizam, copiii păreau tentați să ne urmeze exemplul, dar parcă nu Îndrăzneau. Din spatele fiecărui paravan apărea câte o statuie reprezentând o ipostază Împietrită a unui personaj de basm, care dintr-odată căpăta viață și Începea să interacționeze cu copiii. Ca obstacole, plasasem bețe de bambus prin toată sala și după un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din tată În fiu, s-ar topi În uitare. Atitudinea față de emoție e un aspect esențial În care disciplina joacă un rol determinant. Știam că actorii Nô nu vorbesc ușor despre acest subiect, totuși mi-am Încercat norocul și am Îndrăznit să-l Întreb pe Kanze: „În școala de teatru psihologic, ca actor ești Încurajat să exprimi o durere, să vorbești despre ea, s-o analizezi. Dar În Nô am impresia că urmăriți exact opusul. În loc să exprime direct sentimentul, actorul face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
foarte suspect când a aflat că specialitatea mea sunt clasicii, unde nu Întotdeauna se cântă și se dansează. Meseria despre care Îi vorbeam nu putea fi decât apă de ploaie, teatru pentru ea Însemnând Broadway musical și atât. N-am Îndrăznit să-i spun că eu mă cam plictiseam de câte ori asistam la un musical, pe Broadway sau out of town, unde se rodau de obicei spectacolele de acest gen Înainte de a fi prezentate În perimetrul Times Square, „singurul cartier al teatrului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sociale, politice, existențialiste (evident, cu unele excepții), folosind, de pildă, muzica lui Wagner pentru comentarii ecologice sau vorbind despre emigranții turci Într-o operă bufă de Rossini, care, aflăm de la docții regizori nemți, nu e deloc bufă: mai mult, dacă Îndrăznești să o faci bufă, ești catalogat drept artist burghez vândut capitalismului! Și totuși, În cea mai catastrofică reprezentație cu Traviata, dacă un regizor decide „subtil“ să proiecteze un film cu victime de SIDA, comentariul nu poate distruge opera. Muzica Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să Încerce măcar În repetiție, dar la momentul notei cu pricina, a făcut o săritură ca Barișnikov și, după ce a cântat suspendat În aer cel mai dificil sunet posibil, a aterizat pe podeaua scenei, lucru pe care nici măcar Domingo nu Îndrăznise să-l facă! Ovațiile publicului au inclus elita regală, iar la sfârșit Franco, extenuat, dar surâzător, a venit drept la mine ca să afle dacă l-a Întrecut sau nu pe Domingo. L-am Îmbrățișat, asigurându-l că da. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că și partenera lui a răspuns „În personaj“, identificându-se cu rolul, ca la Actor’s Studio. Deci el a fost foarte mulțumit. Cât despre mine, după ce acceptase să fie examinat pe coridoare și primise și o palmă, cum să Îndrăznesc să-i spun lui Superman că n-a trecut audiția!? Nu se temea de riscuri - zburase peste Atlantic de unul singur, pilotându-și propriul avion relaxat și calm -, totuși, de câte ori intra pe scenă În Figaro, avea un trac de nedescris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dragostea este un cadou ceresc. Avarul la Comedia Franceză Când mi s-a propus să lucrez Avarul la Comedia Franceză, am fost surprins că Molière poate fi Încredințat acasă la el pe mâna unui regizor străin. Nu mulți ar fi Îndrăznit acest risc, dar cum Avarul era una dintre piesele pe care le știam bine - o montasem În anii ’80 la Harvard -, eram destul de calm și lipsit de trac, deși auzisem despre faimosul trib al actorilor societari, parțial proprietari ai Comediei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
erau „des péronelles“ (niște obrăznicături) care, ca răspuns la obiecțiile ei cum că rochiile aveau decolteuri prea adânci pentru a putea fi purtate de niște doamne onorabile, „se sont permis d’exposer des théories égalitaires du plus mauvais goût“ (au Îndrăznit să expună teorii egalitare de cel mai prost gust); a spus că era prea târziu să comande alte costumații și că fiicele ei nu s-au mai dus la bal; l-a acuzat pe le huissier și pe acoliții lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]