13,876 matches
-
eu am rămas la gândul că e mai folositor să te încălzești la focul din cuptorul lui Heraclit. În postmodernitate, adevărul e banalizat prin relativizare și chiar eliminat dintre conceptele gândirii recente. Or, eu scriu pentru cei care n-au abandonat adevărul. De aceea, am cei mai buni prieteni cititori, dar și cei mai înverșunați dușmani, pe care însă eu îi tratez întotdeauna ca adversari de dialog, chiar dacă refuză dialogul, izolându-se în pustiul propriului monolog. Cred în muzele majore ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scriu în zadar și că adevărul e singurul care folosește, oricât de crud ar fi, cum spunea Eminescu. În postmodernitate, adevărul e banalizat prin relativizare și chiar eliminat dintre conceptele gândirii recente. Or, eu scriu pentru cei care n-au abandonat adevărul. De aceea, am cei mai buni prieteni cititori, dar și cei mai înverșunați dușmani, pe care însă eu îi tratez întotdeauna ca adversari de dialog, chiar dacă refuză dialogul, izolându-se în pustiul propriului monolog. Aceștia din urmă sunt, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
critici avem? Dar o critică de direcție, de întâmpinare tip anii '60, '70, mai avem? N-aș spune că nu avem critică literară în momentul de față, deși mulți din generația lui Eugen Simion și a lui Nicolae Manolescu au abandonat critica foiletonistică sau de întâmpinare. Încă mai comentează aparițiile editoriale Alex Ștefănescu, Cristian Livescu, Adrian Dinu Rachieru, Cornel Ungureanu, Constantin Trandafir, Mircea A. Diaconu, Ioan Holban, Gabriel Dimisianu, Ioana Pârvulescu, Constantin Cubleșan, Magda Ursache, Mircea Dinutz, mai tinerii Daniel-Cristea Enache
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dedicate doar revistelor la care colaborez. Dorm haotic, de regulă în mai multe reprize pe zi. Un ritual de care mă țin este lectura de seară, cu voce tare, pentru fiul meu, Tudor. Chiar dacă a învățat să citească, n-am abandonat obiceiul. De regulă, după ce adoarme el, scriu cîteva ore, ajutat de prezența pisicii mele, Dosia. Îmi plac în mod deosebit zilele petrecute la țară, vara, unde peste zi am un program activ împreună cu Tudor, și prind doar cîte o oră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
A.B.Cum sunteți ca om? Blând? Conflictual? Generos? Vă puteți face un scurt portret? Nu sînt blînd, dar nici conflictual. Nu mă consider generos. Îmi propun totuși să fiu. În literatură sînt exigent. Sînt exigent și cu mine. Am abandonat zeci de proiecte literare, unele chiar piese finite, care nu-mi plăceau. La primul meu roman am lucrat vreo cinci ani pentru 120 de pagini. La prima traducere din Shakespeare am lucrat nouă luni. A meritat efortul. Sînt uneori irascibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
albe nu mi-au plăcut competițiile sau am simțit că nu-mi sunt la îndemână. Până la urmă câștigul cel mai mare este că am înțeles în acest fel care-mi sunt puterile, ce înzestrări particulare am, ce ar trebui să abandonez sau să trec în plan secund, pe ce ar trebui să marșez, ce trebuie să îmbunătățesc și ce datorii mai am față de mine, ce semne aș putea lăsa eu pe pământ. Atunci când, după ani de întreceri și succese am descoperit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Solomon. Așa că eram autorizat să mă ocup de pagina teatrală în revista facultății. Dar toate aceste preocupări din studenție nu mi-au adus conștiința faptului că scrisul ar putea fi drumul meu. Chiar nu-l simțeam apropiat și l-am abandonat după terminarea facultății, atunci când repartizarea m-a făcut profesor într-o comună din județul Brașov și am avut alte probleme, prozaice, cotidiene de rezolvat. Am scris, pe parcurs, câteva poezii, adevărate accidente de traseu, în diferite ziare. Am luat chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de stat. Dar e bine să se rețină acest lucru și e foarte înțelept că mi-ai pus această întrebare, pentru că românul este omul care citește mult, dar pe lângă cărți el vrea să mai citească și o revistă culturală, să abandoneze presa aceasta de scandal, controversată, și în acest sens, ca și revista "Porto-Franco", la care scrii și tu, revistele sunt necesare la ora actuală. Însă nu știu câte dintre ele vor supraviețui, dar sunt semne bune că mulți oameni care au câștigat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dar nicăieri nu se mai exercită o echipă cu asemenea anvergură și cu un program foarte limpede. A.B.În calitate de critic și istoric literar, ați practicat critica de întâmpinare și susținere. O veți continua, rămânându-i credincios, sau o veți abandona? Da, am practicat-o timp de douăzeci de ani, dar am cam obosit. Nu mai am entuziasm. De altfel, am mai spus-o, comentariul literar la zi, cronica literară mă ispitește tot mai puțin. E o risipă superbă pentru care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
făcut un angajament pentru a întări legăturile dintre ei, astfel încât să continue activitatea sub conducerea lui și în alte penitenciare. Ultimul lot a plecat din Pitești cu destinația Gherla la sfârșitul lunii august 1951, astfel că penitenciarul argeșean a fost abandonat ca centru de aplicare a acțiunii. În ceea ce privește implicarea administrației, pare clar că Eugen Țurcanu sosise cu indicații precise din Suceava, iar cel mai important detaliu era impresia pe care trebuia să o lase, anume că deținuții erau cei care porniseră
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
i-a fost confiscată averea și a devenit muncitor cu domiciliu obligatoriu în Roman; mama a fost închisă; una dintre surorile sale, studentă în anul V la Arhitectură, a fost și ea închisă, iar cealaltă soră, studentă la Medicină, a abandonat școala și a fost adoptată de o mătușă. După eliberare, Lucinescu a fost angajat ca sudor în București și a lucrat ulterior ca operator ultrasunete, tehnician, lector pentru cursurile post-universitare la Politehnică și pe platforma Măgurele, și ca șef de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
au circulat numeroase zvonuri legate de activitățile sale din perioada 1945-1948, conform cărora ar fi frecventat un șantier de muncă și îndoctrinare comunistă în Bulgaria și o școală de diplomație, beneficiind de suportul lui Emil Bodnăraș. Cert este că Țurcanu abandonase din copilărie simpatiile pentru Legiune (avea 16 ani când a renunțat la activitatea sa în cadrul Frățiilor de Cruce) și se angajase pe un cu totul alt drum, probabil intuind bine evoluția istoriei. Ne-au rămas mai multe descrieri ale persoanei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
s-a petrecut în închisorile și în lagărele de muncă forțată din România 'a avut ca scop nu numai de a frânge la poporul român orice spirit de rezistență, ci și de a-l face să înțeleagă faptul că este abandonat de toți, că niciodată nimeni nu-i va veni în ajutor'. Cesianu prezintă acțiunea de la Pitești, dar identifică greșit patru lideri ai deținuților implicați: Eugen Țurcanu, Titus Leonida, Alexandru Bogdanovici și un inexistent Dorneanu, căruia îi construiește și o biografie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
FLORIN MEȘCA RUGĂCIUNE Mamă Divină, la picioarele Tale de lotus, mă închin! La picioarele Tale de lotus îmi abandonez ființa și toate condiționările; la picioarele Tale de lotus îmi abandonez ego-ul; la picioarele Tale de lotus lacrimile mele se transformă în perle de lumină și bucurie; la picioarele Tale de lotus mă ghemui cu umilință și mă hrănesc; la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
FLORIN MEȘCA RUGĂCIUNE Mamă Divină, la picioarele Tale de lotus, mă închin! La picioarele Tale de lotus îmi abandonez ființa și toate condiționările; la picioarele Tale de lotus îmi abandonez ego-ul; la picioarele Tale de lotus lacrimile mele se transformă în perle de lumină și bucurie; la picioarele Tale de lotus mă ghemui cu umilință și mă hrănesc; la picioarele Tale de lotus culcușul meu este confortabil, iar eu sunt
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mei prieteni, iar aceștia continuau să-mi pună întrebări despre cum mă simt și să-mi dea noi informații și sfaturi pentru viitor. Ajuns acasă, am rugat-o pe soție să nu-mi pună prea multe întrebări și m-am abandonat patului. Am avut, pentru prima dată în ultima vreme, un somn liniștit. Din acea minunată zi de martie, am devenit sahaja yoghin și n-am încetat, niciodată, să mă consider astfel. Și nici altora nu le-am permis să-mi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de mâncare și nici nu vreau să trezesc nostalgii adormitoare...) Ne mai și distram: băteam mingea, culegeam flori și urzici și... multe, multe băi de picioare în apa încă rece a Dunării. Alteori, toamna, exact ca în jocurile copilăriei, ne abandonam trupurile Mamei Pământ și ne lăsam îngropați sub covorul de frunze uscate de prin pădurea alăturată. În caseta cu comori sahaj păstrez și acum la loc de cinste câteva fotografii alb-negru făcute la o astfel de ieșire. Într-una din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am petrecut-o la un ceai în trei, completând cu povești noi sumarul celor din ajun. Nu ne mai săturam de noi înșine, doar insistentul și convingătorul Moș Ene ne-a decis să mergem în așternuturi și să i ne abandonăm. A doua zi - puja. Fetele, adică Dana și Carmen, au adus cumpărăturile pentru amrut, iar noi am organizat sufrageria pentru eveniment: aerisire, curățenie, pavoazare. Puja noastră a fost, cred, la înălțimea strălucirii lui Shri Surya. Trebuie să menționez aici că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Nimeni nu ne cere imposibilul, cu atât mai puțin natura, această mireasă veșnic tânără și pură dăruită de Dumnezeu întru delectarea noastră. Îmi vin în minte o multitudine de imagini, veritabile tablouri săvârșite de Mama Natură. De exemplu: v-ați abandonat vreodată clipei, culcați în iarbă sau în fân ori poate pe un covor de mușchi undeva, prin Bucegi, pe la 2.000 de metri altitudine, cu ochii înfipți în cer?... Sau... scăldați de valurile înspumate ale Mării Negre ce antrenează fire de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o mare cinste, o mare responsabilitate, o mare promisiune: Mama m-a acceptat la picioarele EI! Mai mult, mi-a permis să-I fac puja și, pentru o clipă, am fost în atenția-I exclusivă. Poate niciodată nu m-am abandonat cu atâta devoțiune și, cu greu mi-am oprit un nod în gât: a fost o clipă extrem de scurtă, dar... parcă infinită... La picioarele Mamei, abandonat, m-am simțit atât de mic, atât de neînsemnat, dar învăluit în același sari
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de mai mulți factori, în primul rând de cei subtili. Înaintea oricărei dorințe, oricât de pure, înainte de toate planificările și de organizarea noastră, mișcările din planurile angelice sunt cele ce determină atingerea unor nivele înalte, cele dorite de noi sau... abandonează desfășurarea acțiunii într-un plan strict ritualic. Acestea sunt concluziile la care am ajuns după participarea la mai multe puja, naționale sau locale, internaționale de două ori. Iar afirmațiile nu le fac din dorința de a lua în derâdere cunoașterea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un stâlp al magazinului Romarta. Treptat, sala s-a umplut cu participanții la program, niște subiecți ce afișau pe fețele lor - majoritatea dintre ei - o lumină necunoscută mie, o lumină ce te încuraja să-ți deschizi inima și să te abandonezi încercărilor ce ți se propuneau. Eu eram pregătit deja! Doresc să vă mai spun câte ceva despre mine, pentru a înțelege mai bine experiența ce urma să o trăiesc în viitorul foarte apropiat. Sunt inginer. Pe vremea aceea eram un ateu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
într-o vază, câteva bețișoare parfumate fumegând și muzică indiană (muzică sahaj - altă explicație utilă) lăsată în surdină. Prezentarea tehnică de la început, atmosfera aceasta neobișnuit de liniștită și pregătirea mea psihică favorabilă au determinat reușita experimentului Realizării Sinelui. Mi-am abandonat complet trupul, mintea, condiționările și aspirațiile Maestrului spiritual căruia venisem să-i cer ajutorul. În clipa în care ni s-a sugerat să deschidem ochii, având permanent mâinile întinse cu palmele în sus și îndreptate spre portretul lui SHRI MATAJI
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
merituoși și începem să privim cu reproș către Cer și chiar îndrăznim să ne certăm cu El: - Doamne, mai vezi-mă și pe mine! Cât suntem de naivi! Cât de firavă este credința noastră! Când ar fi suficient să ne abandonăm lui Dumnezeu! Atât! Am experimenta atunci minune după minune! Am observat însă - chiar pe mine însumi - că este greu să fii, cu adevărat, abandonat. Condiționările noastre pământene sunt atât de puternice (îndoielile, de asemenea), încât nu suntem în stare, în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
atunci minune după minune! Am observat însă - chiar pe mine însumi - că este greu să fii, cu adevărat, abandonat. Condiționările noastre pământene sunt atât de puternice (îndoielile, de asemenea), încât nu suntem în stare, în momentele cruciale ale existenței să abandonăm ego-ul și să ne dedicăm Lui. Acest aspect m-a determinat să trag următoarea concluzie (o consider valabilă doar pentru mine!): doar o credință conștientă îmi asigură accesul, cu adevărat, spre culmile Nirvanei! Am ajuns la înțelegerea că oamenii aleși
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]