19,920 matches
-
situații, această reprezentare, în câmpul conștiinței bolnavilor este un proces de autoscopie, rezultat al „sensibilității bolnavului, al capacității lui de interpretare, teama, neliniștea și imaginația lui” (A. Păunescu-Podeanu). Ne aflăm în fața unor „bolnavi dificili”, care, dincolo de suferințele pe care le acuză, pun probleme deosebite, legate de natura personalității lor. A. Păunescu-Podeanu descrie o „imagine clinică” foarte semnificativă: „Bolnavii aceștia se vaită, încontinuu au o plângere, un păs, o suferință, niciodată nu sunt bolnavi cu adevărat, dar totdeauna au ceva. Și pentru că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
severă, majoră, ireductibilă”. Pentru autorul menționat, acest tip de bolnav „nu numai că se agață îngrijorat de boala lui, considerând-o foarte gravă, fiind acaparat de ea, preocupat numai de ea, dar este și nemulțumit de felul cum e tratat, acuzând pe medici și pe cei care l-au îngrijit, socotindu-i vinovați de suferințele lui”. La acest tip de „bolnavi dificili”, ideea de boală are un caracter foarte sever. Ea influențează profund personalitatea, sfera emoțională și judecata, comportamentul bolnavului și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primite, consultă alți medici și tot așa în continuare. Studentul în medicină, care la primele „întâlniri” cu „bolnavii”și cu „lecturile de patologie” își „descoperă” lui însuși suferințe de tipul celor „văzute” sau „citite”, începând să se adreseze medicilor pentru „acuze imaginare”, copiate prin imitație. Persoane frustrate, cu eșecuri, situații conflictuale sau persoane singure, cu un psihic labil, care „somatizează” aceste psiho-traume considerându-se bolnave și care consultă medicii pentru „acuze” în spatele cărora se află situații conflictuale de viață. Bolnavi conștiincioși
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celor „văzute” sau „citite”, începând să se adreseze medicilor pentru „acuze imaginare”, copiate prin imitație. Persoane frustrate, cu eșecuri, situații conflictuale sau persoane singure, cu un psihic labil, care „somatizează” aceste psiho-traume considerându-se bolnave și care consultă medicii pentru „acuze” în spatele cărora se află situații conflictuale de viață. Bolnavi conștiincioși care „ascultă” și „notează” cu grijă sfaturile medicului, dar pe care nu le urmează, adresându-se ulterior altui medic, pentru „a-l verifica pe primul” și tot așa în continuare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
consolidat în timp, în care partenerii sunt dependenți unul de celălalt. În cazul în care, în mod real, una dintre persoanele din cadrul cuplului, se îmbolnăvește, cealaltă persoană, va prelua prin „imitație simpatetică”, printr-un proces de inducție-transfer, suferința primei persoane, acuzând și ea, la rândul său, aceleași manifestări și suferințe. Această influență este anulată și starea de sănătate a persoanei induse se restabilește în situația în care cele două persoane sunt separate una de cealaltă. Se poate desprinde din cele mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai sus prezentate că iatrogeniile reprezintă un domeniu absolut original, interesant și cu particularități proprii în sfera patologiei medicale generale. El cuprinde acuze somatice, psihice, psihosomatice sau combinate. Deși această categorie de „bolnavi dificili” considerată de regulă ca „bolnavi imaginari”, acuzând suferințe sine materia, sunt evitați sau tratați superficial de medici, ei reprezintă o tematică extrem de importantă asupra căreia și psihopatologia este invitată să reflecteze. Iatrogeniile sunt patologii, suferințe reale, numai dacă acceptăm suferința ca pe o experiență sufletească interioară a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
periodic apărut la Timișoara, de trei ori pe săptămână, de la 16 mai la 15 iunie 1920 și de la 2 decembrie 1920 la 17 aprilie 1921; cu numărul 11/1920 devine cotidian. Director: Camil Petrescu. Un articol-program redacțional, scris de director, acuză obiceiul lansării unor programe răsunătoare, fie politice, fie publicistice, ulterior nerespectate. În consecință, se afirmă: „Domnilor, n-avem nici un program... Ba da, avem unul. Iată-l: voi sili pe toți ceilalți să-și țină frumoasele lor programe și promisiuni”. Când
ŢARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290076_a_291405]
-
și profesorii din învățământul preuniversitar și chiar și pe universitari. Nu constituie o exagerare afirmația că, la data când scriu aceste rânduri, în școlile românești există o perturbatio generalizată care, pe alocuri, ia chiar forme exacerbate de limfație. A-i acuza exclusiv pe psihopedagogii români de aceste perturbări ale practicii ar fi nedrept. În realitate, pe plan mondial, teoria curriculumului se prezintă ca o cacophony of voices, după cum se exprimă W.F. Pinar (2001)4. Este o realitate asupra căreia vom
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
excepțional conceput s-a datorat lunga - deși dificila - istorie a școlii. Sciziunea dintre akusmatoi și mathematikoi din secolul al V-lea î.Hr. era provocată mai ales de cei dintâi; a fost defăimat însă un mathematikos, celebrul Hippasos, care a fost acuzat că a divulgat taina dodecaedrului în sferă și a fost pedepsit cu înecarea. În realitate, funcționa dorința acusmaticilor de a deveni politikoi și, pe baza unei „constituții pitagoreice”, să realizeze o confederație de cetăți - poleis 30. Se pare că s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că Socrate își bate joc de el însuși. Introducând această temă, el „face pe prostul”, se autobatjocorește, pentru ca, mai apoi, să ridice „umilința” la rang de artă divină. 17. Din mai multe dialoguri platonice (Menon, 7e-80; Hippias) știm că această acuză adusă lui Socrate era foarte frecventă. 18. Recursul la analogia mitologică implică, aici, o subtilitate răutăcioasă. Expresia o(ti aloco" o(usa thvn loceían evilhce conține un joc de cuvinte complex. Socrate este neserios. Aloco" înseamnă, când este scris cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
maestrul s-a îmbogățit de pe urma ei. Akademia, în schimb, era gratuită și i-a adus lui Platon numai necazuri. În Gymnasionul lui Isocrate se formau, cu prioritate, oratori și dascăli de elocință. Aceștia se dedicau cetățenilor și cetății, apărând sau acuzând în diverse procese sau scriind și rostind discursuri funebre, encomioane, panegirice etc.; pentru toate acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de o mie de drahme pentru admiterea în Lykeon și sume mari pentru discursurile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a pierdut, dar se poate deduce, cu ușurință, că el era inspirat de cutumele orientale ale vieții eremite, la care s-au mai adăugat sfaturile lui Cassian cu privire la condițiile vieții occidentale 13. Este drept, „regula de la Lérins” a fost acuzată de semipelagianism 14. Pelagius din Britannia răspândise între 400 și 418, împreună cu Iulian din Eclanum, doctrina care îi poartă numele în spațiul mediteranean. Era o viziune aproape mirandoliană, care anticipa Renașterea cu un mileniu. Pelagienii susțineau, împotriva lui Augustin, că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a atacat vehement și pe Bobbitt, Charters și Snedden. Lui Bobbitt i-a reproșat că trivializează curriculumul; lui Charters i-a demonstrat că job analysis pe care o folosea în designul curricular era reducționistă și dezumanizantă; pe Snedden l-a acuzat chiar în legătură cu eficientismul exacerbat, determinat prin obiective economicizante, pragmatice, triviale. Dar Bode nu i-a iertat nici pe progresiviști. Ținta principală a fost Kilpatrick. După Bode, project method dezorientează elevii, lăsându-i fără nici un ghid care să-i ajute să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici pe progresiviști) și a cerut cu vehemență revenirea la curriculumul clasic, singurul apt să confere generațiilor tinere nu numai o cultură temeinică, ci și disciplina necesară studiului profund și perseverent. În lucrarea Educational Wasteland (1953)19, el i-a acuzat de antiintelectualism și pe progresiviști și a cerut reîntoarcerea la studiile clasice și reluarea mișcării de restaurare încercate de Robert Maynard Hutchins din anii ’30. În lucrarea The Higher Learning in America (1936)20, acest președinte al University of Chicago
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În lucrarea College Curriculum and Student Protest din 1969, scrisă sub impresia mișcărilor studențești din Europa și America, Schwab luase partea protestatarilor susținând chiar că protestele ar trebui analizate științific și folosite pentru a fundamenta curricula și educația liberală. El acuzase atunci educatorii și pedagogii de „adeziune doctrinară” la teorii psihologice ale învățării și ale educației care nu sunt conforme realităților instrucționale concrete. Afirmația că teoriile învățării nu pot fi convertite în teorii și modele ale instruirii enunța, just, o problemă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoriile învățării nu pot fi convertite în teorii și modele ale instruirii enunța, just, o problemă reală, pe care a rezolvat-o (doar parțial) R.M. Gagné în anii ’70. Dar critica lui Schwab viza și un aspect mai grav. El acuza teoreticienii și designerii curriculari că ignoră „clasele școlare reale”, concrete, particulare și că structurează curriculumul având în minte o „clasă ideală”, o „clasă arhetipală”, aflată în afara spațiului și a timpului, funcționând „dincolo” de elevi. Mai mult, pentru teoreticienii moderniști ai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
e o amăgire să introducem distincții acolo unde... nu există! ș...ț Prea facila folosire a diagramelor are un singur rost: să întărească iluzia că avem de-a face cu un domeniu științific precis, similar științelor naturii 48. El îi acuza pe teoreticienii scientiști ai curriculumului, după cum se vede, de mimetism stupid și escrocherie. Accepta, tacit, că scientiștii curriculumului nu își conștientizează erorile și că le săvârșesc neintenționat, cu bună-credință. El descria, de fapt, acea specie de savanți stupizi pe care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-l virulent (1980, 1981, 1984, 1986, 1987, 1991, 1992)67. Și-a extins însă criticile politice și la adresa „reformiștilor romantici”, precum progresiviștii, a „criticilor neomarxiști”, precum Apple și Giroux, a „tehnocraților liberali”, precum eficientiștii tylerieni ș.a. Pe toți i-a acuzat că mint construind și întreținând mitul schimbării progresive (the myth of progresive change) care nu are nici o justificare. Acestei acuze, formulată în The Promise of Theory: Education and the Politics of Cultural Change (1984), i-a găsit o soluție proprie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de „fiară” (wolf), de rațiune care nu acționează decât în afara sa și pentru care nu există alte adevăruri decât cele pe care ea le recunoaște ca atare. O critică similară i-a adus Doll jr. și lui Newton. Acesta este acuzat că ar fi privit realitatea ca „simplă, ordonată și observabilă”. „Ciudățenia” (pecualiarity) metafizicii newtoniene ar consta tocmai în acceptarea fără nici un fel de suspiciune a existenței unei „ordini naturale” (natural order) în Univers. Viziunii newtoniene Doll i-o opune pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viabilă pentru curriculumul viitorului. 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumuluitc "15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului" Există nu numai o retorică a gândirii moderne, închinată „Marilor Povestiri” și valorilor progresului, ci și o retorică a postmodernismului, înclinată nu să apere, ci să acuze, adesea pe nedrept. Excesele raționalismului iluminist și modernist au fost, de exemplu, mereu supuse tirului incriminant de către „artileria grea” a gândirii postmoderniste: Foucault, Derrida, Habermas etc. Furia împotriva „exceselor rațiunii” a luat adesea forme aberante. S-a ajuns la a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adesea pe nedrept. Excesele raționalismului iluminist și modernist au fost, de exemplu, mereu supuse tirului incriminant de către „artileria grea” a gândirii postmoderniste: Foucault, Derrida, Habermas etc. Furia împotriva „exceselor rațiunii” a luat adesea forme aberante. S-a ajuns la a acuza rațiunea însăși de excesele raționalismului, ceea ce constituie o mare eroare. O atare greșeală s-a strecurat și în dezbaterile postmoderne cu privire la curriculum. Conceptele de hiperraționalism și hiperraționalizare au pătruns în teoria postmodernă a curriculumului cu conotații negative. Nu le-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clica restrânsă a câtorva cercetători și teoreticieni postmoderniști”224. Avea în vedere AECT (Association for Educational Communication and Technology), asociație care avea printre membri proeminenți teoreticieni postmoderniști precum Eisner, Vallance, Slattery ș.a. Wilson (1997) nu s-a sfiit să-i acuze pe toți că pozează într-o „minoritate cultă persecutată de o majoritate ignorantă”225. Dar repudia acuza, des rostită de postmoderniști, că tehnologia educațională modernă ar refuza acceptarea gândirii postmoderniste ca pe o componentă utilă demersurilor de design instrucțional și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
and Technology), asociație care avea printre membri proeminenți teoreticieni postmoderniști precum Eisner, Vallance, Slattery ș.a. Wilson (1997) nu s-a sfiit să-i acuze pe toți că pozează într-o „minoritate cultă persecutată de o majoritate ignorantă”225. Dar repudia acuza, des rostită de postmoderniști, că tehnologia educațională modernă ar refuza acceptarea gândirii postmoderniste ca pe o componentă utilă demersurilor de design instrucțional și curricular. Apoi a recurs la o tehnică de „lectură à rebours”, în stilul postmodernistului Derrida. El a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care el o agreează este, în chip vădit, formulată modern, în termenii clasici ai designului instrucțional și curricular. Dar ea i s-a părut suficientă pentru a anula câteva dintre criticile aduse de postmoderniști designului modern. Un exemplu îl constituie acuza că designul instrucțional limitează alternativele metodologice și de conținut la un set de obiective foarte restrâns. După Wilson însă, această limitare este inevitabilă, fiind impusă de practică. Argumentul este de-a dreptul naiv: Să presupunem că scopul meu este acela
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
supuși acelorași presiuni, pentru a se alinia. Mulți dintre ei au intrat rapid în slujba noii puteri. Doar unii au rezistat pentru un timp. Motivul „trădării intelectualilor” nu este nou. Cu exact șaptezeci de ani în urmă, Julien Benda îi acuza pe unii dintre contemporanii săi, savanți, filosofi, slujitori ai cultului, invocând însă și ilustre exemple din istoria culturii, că s-au lăsat pradă pasiunilor politice, integrându-se în corul urii de rasă și de partid. Benda oferă numeroase exemple de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]