10,749 matches
-
are cu ce-l hrăni. Două scrisori. Sunt prostii, pe care mult ar da un om de duh. Unele femei au niște urechi ca niște ventuze. Un om care vorbește domol, parcă se plictisește el singur de ce spune. Trebue să admirăm providența, care a îngăduit să se clădească orașul acesta în jurul cafenelei lui domnu Iozef. Două feluri de prieteni am: cari mă iubesc și cari mă urăsc. Cea mai puțin cochetă dintre femei cunoaște dragostea unui bărbat pentru ea, c-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
multe, căci fiecare chestiune e un cristal cu multe fețe. Moda aceasta, care nu-i ceva mai inteligent decât o epidemie, a adus totuși eliberarea femeii de unele robii. Nu mai sunt corsetele acelea oribile pe care nu le-am admirat niciodată pe vremuri. Dancingurile au un adoas mai bun și mai estetic decât ele (decât cele colorate cel puțin): sporturile. Observ de câtăva vreme mișcându-se în soare tineret cu siluete grațioase și glesne fine. Iar complicațiilor acelora lungi, bogate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta nu-i adevărat. ADAOS Acești inovatori ne disprețuiesc nespus. Și pe noi rămășițele literaturii tradiționale, adică scrisă ca să fie pricepută, și pe cei dinaintea noastră, dela începutul veacurilor până astăzi, maiștrii noștri pe care ne-am deprins a-i admira. Pentru novatori literatura începe dela dânșii. Spun asta și privesc în juru-le c-un zâmbet de superioritate și de milă. Noi ceilalți, fiind proști prin definiție, nu putem pricepe asemenea minune, ș-asemenea distrugere în bloc. Și pentrucă printre novatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apoi a lepădat foarfeca americană și a început să țăcănească din foarfecele nostru europenesc, cu delicateță și cu precizie, luând, după a lui părere, absolut numai cât trebuie. După fiecare clănțănitură de foarfece, se trăgea un pas înapoi privind opera, admirând-o în amănunt, în fiecare clipă succesivă, apoi retrăgându-se trei pași ca s-o admire definitiv. După care mi-a declarat cu convingere: Prima! Adică așa ceva nu se poate realiza nicăieri pe pământ. Și personagiul acesta are tendința să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu precizie, luând, după a lui părere, absolut numai cât trebuie. După fiecare clănțănitură de foarfece, se trăgea un pas înapoi privind opera, admirând-o în amănunt, în fiecare clipă succesivă, apoi retrăgându-se trei pași ca s-o admire definitiv. După care mi-a declarat cu convingere: Prima! Adică așa ceva nu se poate realiza nicăieri pe pământ. Și personagiul acesta are tendința să bată un record. Altfel toate îmi par bune aici, perfect rânduite și organizate. Toate, fie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sub streșina pădurii când stropește o leacă de ploaie de toamnă cu vânt rece e un lucru cu totul din altă epocă și supus altor legi mecanicii aceștia cred că s-ar găsi acolo în suferință. De aceea nu-i admir așa de tare. Ieri, la primărie am găsit pe un domn ajutor de primar, care se ocupă cu administrația băilor. Burgmaistrul vechiu a murit acum câteva săptămâni; d. Franz Ulbert "Vizebürgmeister" îi ține locul. E un om cărunt, care, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Voe bună" și pentru "Însemnări Ieșene". Totdeauna când văd numele d-tale asociat la o lucrare sunt convins că e bine, pentru că, din tinereță am crescut cu opera d-tale și am fost obișnuit să te prețuiesc și să te admir etc. E al nu știu câtelea barbat ce nu mai e tânăr care "a crescut cu cărțile mele". * Venind dela baie, m-am întâlnit cu arhitectul Maxențian în drept cu statuia lui C. A. Rosetti. Maxențian mi-a apărut întăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a cucoanei Savastița. *1 Dumnezeu a făcut bine să puie moartea la sfârșitul vieții, era de părere cuconu Mihalache Dragonciu ca să aibă vreme omul să se pregăteasacă. *1 Într-un an, opt luni face rău și patru spune neghiobii. *1 Admiră providența care s-a îngrijit ca râurile cele mari să treacă pe lângă orașe. Gazetele americane, ....................... de oameni onești, care s-ar cuveni să-și încheie cariera perpendicular. *1 Sunt unii care disprețuiesc oamenii pentru că s-au observat atent. *1 A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-l imagina pe domn plin de mâhnire, Dlugosz, dimpotrivă, scria că Ștefan „având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, mai cu cruzime se aruncă... asupra turcilor”. Este adevărat că după victoria de la Vaslui, Dlugosz îl admira fără rezerve pe Ștefan, dar trebuie să-i acordăm lui credit mai mult decât lui Baltazar, care scria tocmai din Breslau (Wroclaw). Chiar dacă Dlugosz nu era mai aproape de desfășurarea evenimentelor, informațiile lui erau mai bogate, fiind și informațiile pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin frontispiciile care însoțesc unele pagini și chiar prin forma elegantă a literelor. Dar, ceea ce îl face de neprețuit, este portretul lui Ștefan cel Mare, primul în ordine cronologică, dar și cel mai veridic, mai aproape de realitate. Astfel, îl putem admira pe bărbatul tânăr cu plete blonde, în veșminte scumpe, a căror croială ne duce cu gândul la Italia secolului al XV-lea. Nu este vorba numai de portretul domnului, ne aflăm în fața unei compoziții bine construite, în care poziția dominantă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu multă căldură de către localnici care ne-au oferit și locuințe și alte obiecte de altă necesitate. Printre aceștia amintesc familia Marin Vizireanu și părintele paroh Ioan, pe care am avut ocazia, în 2005, să-l cunosc și să-l admir pentru vitalitatea de care dispunea la vârsta de 94 de ani. Mi-a povestit multe despre viața noastră în prioada cât am trăit în comuna Gheorghe Lazăr. Dupa instalarea în această localitate a urmat o altă etapă dificilă din viața
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
lângă gară, Hostal. Nu m-a lăsat însă inima să nu vizitez puțin orașul, așa că, lăsându-mi rucsacul în cameră am pornit cu metroul spre faleză, la Barceloneta. Cât de bună a fost cina servită pe o bancă, lângă mare, admirând oamenii ce se plimbau, restaurantele pline și luminoase, catargele nenumăratelor iahturi ce-mi vorbesc de un turism abundent, de bunăstare si destindere. Admir mirajul unui oraș ce se impune mai ales în partea veche printr-un aer senioril, amintind abundența
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
metroul spre faleză, la Barceloneta. Cât de bună a fost cina servită pe o bancă, lângă mare, admirând oamenii ce se plimbau, restaurantele pline și luminoase, catargele nenumăratelor iahturi ce-mi vorbesc de un turism abundent, de bunăstare si destindere. Admir mirajul unui oraș ce se impune mai ales în partea veche printr-un aer senioril, amintind abundența timpurilor colonialismului. Remarc ușor clișeul vestimentar și comportamental: haine de calitate, de firmă, mers elegant și detașat, pielea bronzată, un du-te-vino continuu de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
haine de calitate, de firmă, mers elegant și detașat, pielea bronzată, un du-te-vino continuu de oameni în general adulți, dar și mulți tineri. Șalupele cu catargele lor albe se oglindesc în apele luminate feeric de atâtea lampioane. Iar eu priveam, admiram totul, liniștit, bându-mi laptele din cutia pe care am reușit să o deschid cu pixul cu care acum aștern aceste gânduri. Târziu, m-am întors la Hostal și am adormit repede. Iar astăzi, în zori am plecat din nou
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nimic. Mă tem că în această diluare a valorii proprii a intrat și Camino de Santiago, dar voi vedea. Incă nu sunt pe el. Toate acestea sunt gânduri, simțăminte ce- mi umplu mintea și inima în mersul trenului spre Pamplona, admirând în același timp nenumăratele mori de vânt de pe dealurile ce se succed cu regularitate. Puente la Reina, 22 iulie Spre amiază am ajuns la Pamplona. Frumos oraș. în partea veche se află și biserica catedrală lângă care am găsit albergue
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
unde la intrare am primit mult râvnitul credențial, pașaport al pelerinului, ce mă va însoți până la Santiago de Compostela și-mi va permite cazarea la hanurile pentru pelerini, fie municipale, fie private. Eram extrem de mândru cu el în mână și admiram cu o vădită satisfacție prima ștampilă aplicată de responsabilul de acolo, și bifând căsuța „pe jos”, cale pe care am ales-o ca - posibilitate de a parcurge camino, adică peste 750 km, la care se va mai adăuga vizitarea celor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
printr-un anume zâmbet și bucurie interioară ce se citesc pe chipul fiecăruia. Nu-i posibil să te rătăcești, căci simbolurile drumului te călăuzesc peste tot. Am servit masa de prânz pe o bancă dintr-un parc, și în timp ce mâncam admiram pelerinii ce treceau pe trotuarul din apropiere. Numi venea să cred că peste câteva minute voi intra și eu în ritmul lor de mers. Dar așa s-a întâmplat. Pe trotuare, scoica și săgeata mă îndrumă spre ieșirea din frumosul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cer iertare pentru ca pelerinajul să fie cu folos?” în gând am cerut iertare lui Dumnezeu pentru toate slăbiciunile mele și apoi tuturor, în general, pentru tot ce leam greșit. De pe această culme unde suflă mereu un vânt puternic poți admira până departe Obanos și Puente la Reina, localitatea unde mi-am propus să ajung pentru a înnopta. Merg sub soarele dogorâtor, iar la un moment dat trec în mare viteză pe lângă mine trei pelerini pe bicicletă. Ne salutăm în grabă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
propus să ajung pentru a înnopta. Merg sub soarele dogorâtor, iar la un moment dat trec în mare viteză pe lângă mine trei pelerini pe bicicletă. Ne salutăm în grabă cu salutul obișnuit ,,Buen camino!” apoi rămân singur doar să-i admir și să mă întreb de ce atâta grabă - și cât vor rezista roțile bicicletelor lor la această viteză și mai ales pe un drum cu atâtea denivelări. încet, încet se lasă seara și în jurul orei 20 ajung la Puente la Reina
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
blândă. Am trecut prin mai multe sate, Mañeru, Ciraqui, Lorca, Villatuerta, iar la ora 14 am ajuns în frumoasa localitate Estella. Are, cred, vreo 10 hoteluri, hanuri și trei albergue pentru pelerini. în seara aceasta m-am plimbat prin localitate, admirând costumația populară a tuturor vânzătorilor din magazine, baruri și restaurante. Sunt zilele portului popular. Dintr- un magazin de încălțăminte mi-am cumpărat o pereche de sandale mai bune pentru mers decât cele pe care le am. Sper să fie mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
iar în fața lor nu-i nimeni. Sunt îmbătrânite, neîngrijite. îmi fac semnul crucii, îl salut în gând pe Isus ce stă acolo încuiat parcă ar fi săvârșit nu știu ce delict pentru care a fost penalizat cu recluziunea și merg mai departe admirând mușcatele de la ferestrele caselor sau intrând într-un magazin alimentar sau într-un bar pentru o cafea fără cofeină și cu mult lapte. întrun mic supermarket după ce am plătit la casă și i-am mulțumit cu un zâmbet larg doamnei
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pare mie cam tristă. Deși de oboseală se leagănă ca un pinguin a reușit să parcurgă și ea cei 30 de km de la ultimul albergue. Se așează liniștită pe un pat, în colț, și începe să-și oblojească picioarele. O admir pentru curajul și statornicia ei. Mă întreb însă de ce este singură. Cu excepția mea și a altor câtorva bărbați, nu am mai întâlnit pe nimeni singur. Pe un alt pat un bărbat sforăie tare și neregulat, adânc încât nu se trezește
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cele anterioare în cursul dimineții, cu o temperatură foarte bună pentru mers. Până la prima localitate, Viana, drumul are mai multe urcușuri și coborâșuri printre lanuri de grâu treierat sau printre plantații de viță de vie. Multă vie mai cultivă spaniolii. Admir rândurile drepte, solul curat și îngrijit; parca îți vine să părăsești camino și să te plimbi printre rândurile de viță ce anunță o recoltă bogată. Dar îmi continui mersul pe drum, cu un pas hotărât, cadențat aproape, mereu același și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vine să părăsești camino și să te plimbi printre rândurile de viță ce anunță o recoltă bogată. Dar îmi continui mersul pe drum, cu un pas hotărât, cadențat aproape, mereu același și puțin mai accelerat decât al multor pelerini. Mă admir singur cu o satisfacție pe care trebuie totuși să o temperez spunându-mi că mai este mult până la final. La un moment dat, observ în fața mea o siluetă ce mi se pare cunoscută. Oare nu o fi tocmai tânăra solitară
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
zile dar este - hotărâtă ca pe 20 august să fie la Santiago. Nu este prea îngrijorată de durerea fizică. Este o mică entorsă sau tendinită. Nu am înțeles prea bine dar ce am înțeles este faptul că va continua. O admir! îi spun că am fost deseori în Germania, că acolo în nord este venerat sfântul Ludgherius, iar în toată țara este cinstit sfântul Bonifaciu. Se uită mirată la mine răspunzându-mi că nu știe nimic din toate acestea. Nu am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]