10,318 matches
-
Ploaia a stat, dar degeaba. Podul de lemn s-a dus dracului, i-a sunat ceasul, cât era să țină!... Ce vrei, moșule?! Lasă-ne în pace, ghiujule... ghiju... Stai, ce-i cu tine mă zgudui tata de umeri. Ai adormi, ești obosit. Ce să-ți fac, dacă vrei la câmp. Învelește-te cu haina mea să nu răcești. Văd eu cum o scoatem la capăt. Am ieșit de sub căruță buimac, nu știam ce-i cu mine, uitasem unde mă aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
frumos depilate și fusta mini ce-i acoperea o parte din coapsele lungi, îmbietoare. Cu ceafa sprijinită de vitrină și cu urechea lipită de perete, ascultând parcă ceva dinlăuntrul său, Ion încerca să găsească un răspuns. Tot căutând un înțeles, adormi (în somnul lui se făcea că urca Dealul Mare din preajma satului lor cu sapa în spinare, dar nu reușea să ajungă pe culme, acolo unde se înălța un stejar uriaș cu rădăcinile groase înfipte adânc în pământ). Ce faci, Ioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Nici apa, nici alte băuturi nu mă tentau. Somnul meu era cel mai fericit când îl dormeam deasupra lucrurilor înconjurătoare. Chiar și acolo, în aer, mă odihneam stând la orizontală. N-aș putea să vă povestesc ce visam, întrucât de îndată ce adormeam, mă simțeam odihnit, refăcut și atunci mă trezeam. De obicei îmi îndreptam coloana vertebrală și coboram. Viața mea era anostă printre cele pământești; de fapt, mă gândeam cum aș putea să evit contactul cu ele. Poate tocmai această dorință a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ca o sculptură uriașă cartierul orașului. Pătrunse înăuntru prin ușa din spate, urcă în silă scările și ajunse, în sfârșit, la ultimul etaj. Toți erau de jumătate de oră acolo sus, în camerele cu multe paturi ale vechiului edificiu. Unii adormiseră, alții abia se pregăteau de culcare sau discutau încă, adunați în mici grupuri. Era un moment de relaxare, întrucât prin ferestrele larg deschise se auzea de undeva, de departe, glasul plăcut al unei fete, cântând. Aproape pe nesimțite lumina se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
solitar în marea aceea galbenă, purtat de valuri unduitoare, inofensive, deasupra pământului, deasupra tuturor, într-un vârtej amețitor ce-l înălța către un somn adânc, paradiziac. Mulțumit de acea imagine, sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi obosit, împăcat. Cântăreții de jazz "Muzica transformă încăperea într-un vas burdușit cu zgomote, așezat pe o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și privea, atingea plantele, se minuna cât de frumos se dezvoltă inundând cu verdele lor încântător tărâmul ce-i aparținea în întregime, fiindcă ceea ce se vedea deasupra lui era răsplata muncii și talentului său indubitabil. Abia noaptea târziu reușea să adoarmă fericit, dar nu cu o carte în mână, n-avea acest obicei (în treacăt vorbind, nu citea decât un ziar local, rubricile de infracțiuni și decese), ci cu gândul la trandafirii lui galbeni, admirați de toți; ținea cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
perete mi-a atras atenția. Cadranul lui alb și uriaș mi se părea nepotrivit cu încăperea obscură. Din fotoliu aveam avantajul de a vedea doar ceasul. Nu vroiam să văd tabloul de pe peretele opus, privirea mea îl ocolea ostentativ. Am adormit și am visat un vis frumos, mai mult decât mă așteptasem. Am deschis ochii la timp și visul s-a destrămat neînchipuit de repede. Mătușa mea stătea pe pat zâmbind. Vezi, am avut dreptate, ești obosit mi-a spus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
auzeam doar liniștea din jur. Prin ferestruica deschisă vedeam cerul luminos și coroanele verzi ale copacilor. Mă gândeam să petrec un concediu aici, în altă vară. Și, deodată, mi s-a făcut iarăși somn. Mă luptam din răsputeri să nu adorm. Poate aerul încărcat din cameră era de vină. Pe geam pătrundea o căldură copleșitoare. Mătușa mi-a adus câteva roșii, brânză și o sticlă de vin alb. Ți-ai revenit? M-a întrebat, dar nu înțelegeam ce vroia să spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
făcu disperat. Cine mi-a luat-o?... Hai, lăsați-vă de glume! Dați-mi geanta!... Ce spui, nene! se întoarse iritat polițistul. Visezi poate... Cum, tu crezi că noi ți-am luat ceva? De geanta ta avem noi nevoie!? Ai adormit și ți-au furat-o țiganii. Bătrânului îi scăpărau ochii de furie. Își aminti apoi de tren. Porni în goană spre peron. După ce trecu de gară, pătrunse într-un compartiment. Nici nu observă dacă se afla cineva acolo. Stătea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de calitate îndoielnică în care se reflecta chipul său palid, alungit. În compartiment se așeză pe bancă, își lipi capul de speteaza ei și începu să numere în gând ca să uite tot ce-ar putea să-l nemulțumească. Tot numărând, adormi cu respirația ușoară și sforăit ca de copil. Zdruncinăturile îi purtau capul într-o parte și în alta. Bătrânul visa legănându-se ca într-un balansoar. Se făcea că era acasă, copiii, mici fiind, alergau prin camere cu dezinvoltura vârstei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Bătrânul își dădea astfel de explicații la întrebările sale în momentele de apăsare și solitudine, să se liniștească. Acum dormea ca un copil și visa continuu. Somnul lui era o veghe zbuciumată: visa, se trezea fără să deschidă ochii, iarăși adormea. Când treceau peste vreun pod, zgomotul de fiare izbindu-se de alte fiare, duduitul trenului și hurducăturile îl trezeau brusc, își amintea repede unde se află, ațipea din nou. Tot drumul, până dimineață, adormea obosit și se trezea mereu, îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
trezea fără să deschidă ochii, iarăși adormea. Când treceau peste vreun pod, zgomotul de fiare izbindu-se de alte fiare, duduitul trenului și hurducăturile îl trezeau brusc, își amintea repede unde se află, ațipea din nou. Tot drumul, până dimineață, adormea obosit și se trezea mereu, îngrijorat. Ajuns la destinație, capul îi vâjâia cumplit. Se îndreptă cu pași mărunți și mișcări dezordonate spre restaurantul gării. Trebuia să bea o cafea cu rom. Bău una, apoi încă una. Se simțea mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cafea și o sută de grame de rom. Și-a spus că e prea devreme să meargă la fiică-sa, poate nici nu se sculase. Nu vroia să-l deranjeze nici pe ginerele său, om pretențios, puțin arogant. Ca să nu adoarmă, mai ceru o sută de grame de rom; simțea frisoane în tot corpul se ferea de răceală de când avusese o gripă urâcioasă ce putea să-i fie fatală. Capul i se părea mai greu acum. Vru să spună ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Giovanni BELLINI (1430-1516). Pictorul italian îl prezintă pe Hristos rugându-se în genunchi, pe o stâncă de pe Muntele Măslinilor, la marginea Grădinii Ghetsimani. Cei trei discipoli - Petru, Iacov și Ioan - pe care I-a ales să privegheze împreună cu el, au adormit. Zorile se ivesc după o lungă noapte de agonie spirituală, în care Iisus S-a luptat să-Și accepte suferința și moartea. în timp ce un înger apare din nori oferindu-i cupa, simbol al suferinței Sale, o scenă îl prezintă pe
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
Sena și Luvrul la geam? — Sunt atât de puține dimineți când m-am trezit aici... De cele mai multe ori, mă trezeam într-o cameră de hotel sau de apartament, iar primul lucru pe care îl vedeam era partitura rămasă deschisă atunci când adormisem. Eu nu aveam un acasă. Nu l-am avut mai bine de douăzeci de ani. Casa mea erau avioanele, hotelurile, apartamentele pe care le închiriam cu lunile, la Mi lano, la New York, la Barcelona sau la Chicago. Emmanuel îmi trimitea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mascat cu Giacomo Aragall și Alexandru Agache. Aveam apartament la ultimul etaj al hotelului, de unde vedeam oceanul splendid. Într-o noapte, după spectacol, am ieșit pe terasă să stau câteva minute și, tot privind marea și ascultându-i valurile, am adormit. Natural, fără nimic. Tot timpul sejurului în Canare nu am mai luat nici o pastilă. Mă gândeam însă ce fac când m-oi întoarce la Paris, unde nu tu ocean, nu tu pace, nu tu cer înstelat, ci doar Saint Germain
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
unde nu tu ocean, nu tu pace, nu tu cer înstelat, ci doar Saint Germain și gândurile mereu iscoditoare. Am avut dreptate. Primele nopți a fost sevraj, au fost nopți albe. Încetul cu încetul însă, am câștigat și această luptă. — Adormiți cu televizor sau cu o carte? — De cele mai multe ori, cu o carte. — Colțul cel mai drag din Paris? — Ah! Uite, cum stau pe scaun și privesc afară. Acum e iarnă și frunzele au căzut, dar vara nu văd clădirea de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
suzeta din zilele noastre. Pe vremea mea, suzeta se făcea dintr-un colț de batistă în care se punea o linguriță de zahăr, legată apoi cu sfoară, pe care mamele o puneau în gurița sugarilor ca să nu plângă sau ca să adoarmă. Numai așa ne linișteam și noi. Bineînțeles, fiecare cu suzeta lui și cu siguranță fiecare din ele avea alta culoare. Însă nu asta era important pentru noi, ci faptul că ne calmam. Astfel mătușa putea face mâncare și pentru ceilalți
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
trageri cu tunurile lor A.A. Fratele mai mic Petrea, era căruțaș și ucenic la toate muncile gospodărești, înlocuindu-ne pe noi, cei plecați prin lume. Cum am intrat în curte și-n casă, nu mai țin minte, dar am adormit buștean, fiind foarte obosit.Când au venit părinții și au intrat în casă, m-au găsit dormind,cu hainele așezate pe spătarul scaunului, cu epoleții vestonului la vedere,care luminau toată odaia. Nu am simțit când au intrat,dar m-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
venind cu unele minciuni, invocând fapte anti, precum aruncarea buchetelor de flori în fața fostului șef al statului N.Ceaușescu(sic) ,însă cu toate acestea , tot erau aleși pentru primiri de oficialități pentru că erau frumoși și prezentabili; minciuni cu care nu adormi nici copii, dar ,cu ajutorul carora au ajuns pe câte un fotoliu înalt Predeal, perioda de vis din timpul armatei mele. Aminteam de la început că mi-a ieșit peri albi, făcând armată în cazarmă, cu mâncare la cazan, învoire în oraș
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ne întâlnim toți la gară,întrucât după 15 minute aveam trenul spre Brașov care ne lăsa în Predeal. Cred că pe la ora două noaptea, am mers cu fetele acasă, era și aproape, nu ne-a trebuit prea mult timp să adormim, simțindu-ne obosiți după o zi destul de încărcată cu tot felul de activități. Era o liniște mormântală, parcă se oprisera toate în loc, nici nu îndrăzneam să o întreb pe Tanța dacă i-a plăcut petrecerea și anturajul pe care l-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
întinși pe pături în curtea spitalului, așteptând rândul să fie introduși în sălile de operații. Ce povestea acest om era groaznic, trebuia să ai o tărie de caracter deosebită numai ca să-l asculți. Eu,savurând povestirea lui bădia Mitru, am "adormit" , așa și-au zis dânșii, dar când au luat seama mai bine, au văzut că leșinasem și nu mai mișcam. Au adus găleata cu apă rece și m-au spălat bine, apoi m-au dat mamei să mă trezească. Eram
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
problemele spinoase, pentru mine,era că făcusem mulți ani de armată încazarmat, unde dormeam în comun în dormitoare mari, uneori cu câte 25-30 de paturi, iar eu eram foarte sensibil la somn și soldățimea cum veneau obosiți de la instrucție, după ce adormeau, asistam la un concert de sforăială de vibrau ferestrele . Pentru aceste motive, de multe ori dormeam pe câte un fotoliu sau scaun pe holuri, numai eu știu cum suportam. Tot pentru aceste motive nu am îndrăznit să mă căsătoresc până la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care sămi sforăie. Insă, bag seamă că de ce ți-e frică de aia nu scapi. Făcusem eu probă cu dânsa înaine, dar nu am auzit-o sforăind, sau poate că eram eu prea obosit, ori se abținuse domnișoara să nu adoarmă pentru a nu se da de gol, eu o prevenisem dinainte că aveam acest viciu de sensibilitate la somn. Nici dânsa nu-mi scrises în "curiculum vitae" că are acest obicei,sau boală cu care nu-și lasă partenerul să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
au devenit scutul nostru de apărare, împotriva "teroriștilor" care ne amenință la tot pasul,în special politicienii din conducerea statului nostru democrat, eliberat de odiosul regim și teroare comunistă. Doresc totuși să fac o mențiune interesantă:muncitorii noștri obosiți,uneori adormeau în timpul pauzelor,nu protestau,nu erau supărați,veneau chiar de plăcere unii dintre ei, se simțeau bine când se adunau toți la un loc,ba așteptau ziua de instrucție.Se simțea spiritul acela muncitoresc,coeziunea dintre ei,glumeau,se jucau
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]