24,560 matches
-
5,00, o Dacie a ministerului mă transporta spre aeroport. În București, ninsese toată noaptea, circulația era îngreunată de zăpada necurățită, sau de mașinile de deszăpezire, blocate pe traseu. Cu chiu cu vai, pe la șase și un sfert eram la aeroport cu bagajele, pașaportul și biletele. După ce am trecut de vamă, i-am spus șoferului Direcției Protocolului să plece spre minister. M-am îndreptat spre locul indicat de așteptare a îmbarcării. Acolo, peste câteva minute, o femeie îmbrăcată în halat alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avion. Tovarășă doctor, trebuie să plec, este o călătorie oficială, la Madrid... Nu pleci, tovarășe, la nici un Madrid, îmi tăie doctorița insistența, retrageți-vă bagajele și biletele le recuperați la ofițerul de la vamă. Am încercat să vorbesc cu șeful protocolului aeroportului, Aurelian, cu care aveam excelente relații. A venit imediat și m-a convins că decizia doctoriței era pe deplin legală și era în interesul meu. L-am rugat să telefoneze la Direcția Protocol și să le comunice rugămintea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
A venit imediat și m-a convins că decizia doctoriței era pe deplin legală și era în interesul meu. L-am rugat să telefoneze la Direcția Protocol și să le comunice rugămintea de a trimite mașina să mă preia de la aeroport. Cât am așteptat autoturismul, am reflectat la reacțiile din minister: cine trebuia să îmi spună să îmi fac acest vaccin? Ce se va întâmpla cu biletul Madrid-Lima? Cunoșteam birocrația și reaua-voință a aparatului administrativ din minister, mai ales când era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu putea utiliza un bilet de avion, în condițiile când compania a fost anunțată de disponibilitatea locului. Aș spune că cel mai logic ar fi să dați dispoziție pentru anularea rezervării de la Madrid. În ceea ce privește locul de la TAROM, am vorbit din aeroport cu șeful lor de protocol și, dacă nu puteți dumneavoastră să rezolvați problema, o voi face cu ajutorul acelor colegi, care par a fi mai înțelegători. Eram într-o agitație continuă, deși fusesem liniștit de Aurelian că pe fond totul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
TAROM de la Madrid, îi va relata situația și îi va da instrucțiuni să acționeze pentru schimbarea rezervării peste o săptămână. Dacă se va acționa în acest sens și de la ambasadă, chestiunea va fi ca și rezolvată. De când mă întorsesem de la aeroport, informasem cabinetul ministrului și solicitasem o scurtă audiență, despre plecare vorbisem cu fostul meu conferențiar de la facultate, la recepția de la Ambasada U.R.S.S. În jurul orelor 12, eram primit de ministrul Totu, care avea o anumită simpatie față de mine. Mă primi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vă întreb. Ați avut o emoție puternică? O stare de tensiune prelungită, pe care nu ați putut-o controla? Da, am avut o situație foarte neplăcută, trebuia să plec astăzi de dimineață la Lima, în Peru, pentru trei luni. În aeroport o doctoriță mi-a interzis îmbarcarea pentru că nu făcusem vaccinul contra febrei galbene. N-am știut, nimeni nu mi-a spus, iar doctorița a fost nu numai fermă, ci și agresivă, verbal. Normal, am trecut prin niște ore de emoții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
regală, emigrase și de care familia lui nu mai știa nimic. În martie 1990, aveam să-l întâlnesc pe acest domn de peste 70 de ani, distins, cu părul tot alb, care avea distincția militarului din cea mai aleasă misiune. La aeroport, de astă dată totul a mers ca pe roate. În avion, am fost așezat nu la locul meu, ci în primul rând, unde erau așezați demnitarii. Aici nu apăruse niciun pasager oficial. Mi-am dat seama că amicul și colegul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
aproape trei ani, cât fusesem membru al delegației române, la Geneva, la a doua fază a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, am traversat Pirineii. Sudul Franței îmi aduceau în memorie pagini celebre din literatura franceză. La Madrid, pe aeroport, mă aștepta cu un autoturism al ambasadei colegul Paul Moldoveanu, care, cu amabilitatea sa specifică, mi-a servit de ghid pe străzile cele mai cunoscute ale capitalei Imperiului hispanic. La ambasadă, am fost imediat primit de ambasadorul J. M., care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ne-am oprit pentru aproape o oră pe insula Saint John, unde am făcut, pentru prima oară, cunoștință cu sistemul nord-american. Acea primă escală nu mi-a lăsat nici o amintire agreabilă, dimpotrivă, am avut senzația unei cazărmi de batalion disciplinar. Aeroportul din Quito mi s-a părut cochet. Era așezat în oraș, dispus într-o depresiune generoasă, care permitea vizitatorului să se bucure de imagini picturale ale unei localități pașnice, cu clădiri viu colorate, cu străduțe curate și armonios așezate. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ecuador a rămas ca o splendidă dimineață însorită, unde localnicii se bucurau de o nouă zi, în ritmul lor molcom, lipsit parcă de griji sau neliniști. Spre surprinderea mea, am putut fără opreliști să ies pentru câteva minute din clădirea aeroportului și să mă plimb prin acest oraș pașnic, care mi se părea de vis. N-am mai trecut niciodată prin Quito ca să îmi verific acele imagini, probabil influențate și de oboseala călătoriei nocturne. Primul contact fizic cu pământul Americii Latine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
anunță că în scurt timp vom ateriza la Lima, destinația noastră finală. Trebuia să mă fixez pe scaunul meu, să-mi leg centura și să mă mulțumesc cu admirarea de la înălțime a apelor Pacificului. 10. Diplomație pe coasta Pacificului La aeroportul din Lima, eram așteptat de viitorul meu coleg, reprezentantul ministerului comerțului, Oprișan, secretar II, singurul lucrător diplomatic din misiune. Cu el la volan, am parcurs drumul până la ambasadă, timp în care am încercat să aflu opiniile colegului despre Peru, Lima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Nu mă deranja prietenia sau, poate, numai colaborarea dintre cele două extreme ale personalului ambasadei, eram doar sesizat de obrăznicia șoferului, pe care eram decis să-l aduc cu picioarele pe pământ. Din păcate, săptămâna trecută am fost întors de la aeroport, întrucât nu făcusem vaccinul contra febrei galbene. Din minister, nu îmi spusese nimeni că acest vaccin era obligatoriu. Dar mie mi-au spus, replică șeful. Statutul dumneavoastră este diferit de al celorlalți salariați ai ministerului. Eu am fost chemat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
tolănit pe o canapea de pe holul din capul scărilor, parcă dormita. Când m-a văzut s-a ridicat și m-a condus spre biroul meu. Eu vă cunosc, tovarășe consilier, am fost de mai multe ori cu dumneavoastră, fie la aeroport, fie pe la recepții. Și eu îmi amintesc de tine, nu făceam legătura dintre nume și figura ta. De când ești aici? Am venit odată cu tovarășul ambasador, când am plecat, erați la Helsinki, eu v-am dus atunci la aeroport. Am aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fie la aeroport, fie pe la recepții. Și eu îmi amintesc de tine, nu făceam legătura dintre nume și figura ta. De când ești aici? Am venit odată cu tovarășul ambasador, când am plecat, erați la Helsinki, eu v-am dus atunci la aeroport. Am aici mai mult de un an de muncă. Te rog să mă conduci prin toată ambasada, să cunosc nu numai drumurile, ci și dotările de care dispunem. Vreau să văd magazia de materiale de propagandă, întrucât peste zece zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în unul dintre cartierele cele mai periculoase ale orașului, unde delincvența era la ea acasă. Acolo se puteau cumpăra, pe bază de tocmeală, blugi de toate măsurile și calitățile, artizanat mai accesibil decât la magazinele stradale de pe șoseaua ce lega aeroportul de oraș și orice îți dorea inima să cumperi aici găseai în mod sigur și de variate calități. Pe drum, în mașină, cei doi tehnicieni mi-au făcut instructajul să nu port bani sau portmonee la vedere și să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
chemase la orele 8,00 să-mi dea teancul de lucrări care urmau să fie predate curierilor, cu indicația să mai arunc o privire critică și eventual să fac ultimele retușuri; șoferul și colegul Oprișan plecaseră de o oră la aeroport să îi preia pe cei doi curieri; femeia de serviciu dădea de zor cu mopul prin saloanele de protocol, așa cum ar fi trebuit să o facă zilnic; cifrorul fusese chemat de șeful misiunii înaintea mea și tocmai pleca din biroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pentru Che Guevara, despre frumusețile munților bolivieni. 12. Vremea răfuielilor ? Plecarea curierilor a readus atmosfera apăsătoare din ambasadă printr-o inițiativă a șefului misiunii, aflată de mine de la organizatorul grupei de partid, la doar câteva ore de la conducerea curierilor la aeroport. Rolul de șef pe linie de partid îl avea cifrorul nostru: Tovarășul consilier, îmi zise omul care știa cel mai bine tot ce se întâmpla în misiune, mâine sau poimâine, tovarășul ambasador dorește să convoace o ședință de partid, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Rămas cu cifrorul și Oprișan le-am zâmbit și le-am spus: Cred că mi-am făcut onorabil datoria de reprezentant al M.A.E. Sunt sigur că șeful misiunii, dacă ar putea, în câteva ore m-ar trimite la aeroport cu destinația București. Din fericire, mai am numai patru săptămâni și va trebui să mă suporte. În ceea ce mă privește, îmi voi urma activitatea ca și până acum. Pentru dumneavoastră, vă mărturisesc că nu este prima manifestare deschisă, publică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care era un drept firesc, dar se respecta doar după insistențele cunoscătorilor. Duceam cu mine și scrisorile și micile cadouri pentru familiile lor, preluate de la colegul Opriș și de la cei doi tehnicieni de la ARO. Ei m-au și condus la aeroport, în mod colegial. De ceilalți mă despărțisem în salonul de protocol. De serviciile administratorului mă lipsisem, în baza unui argument greu de combătut: "Nu pot rămâne în ambasadă doar ambasadorul și cifrorul". În aeroport, după depunerea bagajelor, m-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ei m-au și condus la aeroport, în mod colegial. De ceilalți mă despărțisem în salonul de protocol. De serviciile administratorului mă lipsisem, în baza unui argument greu de combătut: "Nu pot rămâne în ambasadă doar ambasadorul și cifrorul". În aeroport, după depunerea bagajelor, m-am despărțit de cei trei români, observând lacrimi în ochii celor doi tehnicieni, în timp ce ne îmbrățișam. Ei mă invidiau și regretau sincer plecarea mea, fusesem pentru ei ca un fel de vecin, dacă nu chiar rudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe teritoriul Spaniei și mi-am reluat postul de admirator al peisajului terestru. Încercam să-mi amintesc numele munților Andaluziei. Să ghicesc dacă orașul pe care îl distingeam era Cadiz sau Sevilla, dacă survolam munții Toledo sau Sierra Morena. În aeroportul madrilen, eram așteptat de bunul meu amic, Paul Moldoveanu, cu care am plecat, imediat ce mi-am recuperat bagajele, spre ambasadă. Pe drum, Paul mi-a spus că în ziua următoare, sâmbătă, avea să mă ducă cu mașina undeva în afara capitalei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înfățișând pe Evangheliști și virtuțile cardinale, dau valoarea artistică a mausoleului. 16. Cursa TAROM spre București Duminică, la prânz, plecam cu avionul de cursă TAROM spre București, cu o escală la Zürich. La orele 10,00, plecam cu Paul la aeroport, după ce mulțumisem încă o dată familiei ambasadorului J. M. pentru toate facilitățile de care mă bucurasem în cele două zile de sejur în Spania. Ajuns la aeroport și fiind duminică, am insistat pe lângă Paul să plece imediat spre misiune, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
București, cu o escală la Zürich. La orele 10,00, plecam cu Paul la aeroport, după ce mulțumisem încă o dată familiei ambasadorului J. M. pentru toate facilitățile de care mă bucurasem în cele două zile de sejur în Spania. Ajuns la aeroport și fiind duminică, am insistat pe lângă Paul să plece imediat spre misiune, să se odihnească, mulțumindu-i călduros pentru timpul acordat mie în cele două tranzitări din drumul spre și de la Lima. Cu greu am reușit să-l văd plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se odihnească, mulțumindu-i călduros pentru timpul acordat mie în cele două tranzitări din drumul spre și de la Lima. Cu greu am reușit să-l văd plecat, mai ales că eram deja trecut de vamă, în spațiul agreabil al fiecărui aeroport, cu multe shop-uri, ceea ce, ziceam eu în argumentare, nu-mi va permite să mă plictisesc. Dacă aș fi știut ce avea să se întâmple, poate nu insistam, dar cred că a fost și norocul lui să scape de momente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
-mi va permite să mă plictisesc. Dacă aș fi știut ce avea să se întâmple, poate nu insistam, dar cred că a fost și norocul lui să scape de momente penibile. Am fost invitați la îmbarcare într-un autobuz al aeroportului, care ne ducea până la scara avionului. Aveam un loc bun, firește, la fereastră în rândul al treilea de scaune pe partea unde se aflau ușa și scara de acces și ieșire din avion. Nu erau nici jumătate din locuri ocupate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]