9,419 matches
-
Anei, viscolul amenințător, râsul batjocoritor al femeii, muțenia lui Dumitru, ca o tragică prevestire... (Magda Mihăilescu) Fără șovăială, fără ezitări inutile, refuzând influențele neasimilate, debutul lui Alexa Visarion... Deși regizorul propune noi personaje (soția hangiului, soldatul traumatizat de război, țăranii alungați de sărăcie), acestea sunt perfect integrate dramei lui Stavrache, condamnat la judecarea propriei însingurări, o dramă existențială, ale cărei mari întrebări transpar cu forță în fața momentului final, în fața morții, înainte de shakespeareana rezonanță a tăcerii. [...] Și așa cum la Caragiale "legea artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lume, dar nu e un învingător. Are bani dar nu e în stare să fie fericit, nu se simte împlinit. După ce cumpără livada, nu știe să o păstreze și o distruge. Citind Livada..., pentru Alexa Visarion miza nu este "economicul, alungând simbolicul, simptom al timpurilor moderne", nu este "opoziția dintre util și inutil", cum scria George Banu în superba sa carte-eseu: Livada de vișini, teatrul nostru. Sfârșitul partidei nu e dat nici de cel care a pierdut livada, nici de cel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din actul interpretării autenticitatea de simțire subiectivă, paradoxul. Controlează mimesis-ul prin eliberarea expresiei, prin ducerea stării la paroxism sau înghețarea ei. Lupta lui ca regizor sau scenarist cu capcana mimesis-ului ne trimite frecvent la estetica muzicală din care mimesis-ul este alungat mai mult decât în orice artă. [...] Alexa Visarion ne sugerează un model al regizorului ca profesor de poezie, o formă de teatru pus în scenă prin semne, care ascultă de ideea că ceea ce întrezărim este mult mai bogat decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
activităților reconfortante și a timpului petrecut împreună cu familia etc. Expunerea la amintirile traumatizante sau procesarea traumei, reprezintă în esență confruntarea dureroasă și eroică, dar necesară, cu amintirile terifiante. Pentru a supraviețui, victima, încearcă mai mult sau mai puțin eficient să alunge, să refuleze în inconștientul trezorier experiența șocantă pe care a traversat-o. Desigur, o asemenea strategie de apărare nu echivalează cu extincția evenimentului, căci el continuă să „supureze”. Singura soluție, oricât de grea și destabilizatoare ar fi ea este ca
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nemiloasă, în timp ce micuțul încearcă să se ferească din calea agresorului, scoțând strigăte disperate (Hodor-Algazi, 2010). Chiar dacă prin educație, bărbatul își exersează capacitatea de a păstra sub obroc propriile sale trăiri și suferințe, moartea unui copil îi amputează pilonii săi interiori, alungându-l într-o deșertică suferință. Ca mecanism de apărare, potențialul tată recurge la diverse modalități de evadare din cămin, refugiindu-se în muncă sau în alte ocupații, după cum poate eșua și în ghearele necruțătoare ale alcoolismului etc. Ca și în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu irizații parcă celeste și străjuită de curcubee magnifice și de arabescuri minunate, asemenea cozilor imperiale de păun. Scena devine și mai fascinantă datorită unor apariții arhetipale benefice și proiectarea unor tărâmuri feerice. E o suită de emoții elixirante, care alungă toate tenebrele celui care își retrăiește nașterea, pentru că această trăire înaltă să se dilate imens, învăluind restul ființelor, lumea, întregul univers. Descrierea rezumativă a celor patru matrici prenatale, descoperite de Grof, reclamă restructurarea imaginii și atitudinii noastre față de naștere. Raportându
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pledează, fără echivoc, pentru asocierea psihoterapiei psihedelice în asistența complexă a muribunzilor, domeniu în care portofoliul de intervenție este lamentabil de modest. Aserțiunea se justifică având în vedere că trebuie salvgardat dreptul elementar al oricărei ființe umane de a-i alunga penumbrele de gheață ale agoniei, pentru a muri în deplină seninătate și împăcare de sine. Iar obtuzitatea unor oficialități, care dintr-o excesivă și nejustificată prudență, continuă să interzică utilizarea substanțelor psihedelice, chiar și din rațiuni exclusiv medicale și în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fugea departe de casă, după fiecare episod de atac violent din partea părinților abuzivi. Ea îi povestea câinelui suferința la care fusese supusă și punea în cuvinte alianța cu animalul: „și ție ți-au făcut asta” te-au lovit, te-au alungat””. Aceste date sunt uluitoare, căci ele relevă că pentru a fi rezilienți nu trebuie să fim singuri, nu trebuie să avem sentimentul de a fi abandonați de întreaga lume, nu trebuie să avem sentimentul că nimeni nu are nevoie de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a fi rezilienți nu trebuie să fim singuri, nu trebuie să avem sentimentul de a fi abandonați de întreaga lume, nu trebuie să avem sentimentul că nimeni nu are nevoie de noi și că lumea în totalitate ne respinge, ne alungă. Așadar, suntem mai capabili să facem față greutăților atunci când nu ne simțim singuri, când efortul nostru contează pentru cineva, este apreciat de o persoană care ne este și devine tot mai importantă, o persoană care, psihologic vorbind, ne stă aproape
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
primelor câteva atacuri, și-au schimbat p]rerea gândindu-se c] N!adima ar fi fost mai eficient și ar fi pus leul s] ucid] de la primul său, cel putin, al doilea atac. Au încercat apoi din r]sputeri s] alunge leul. În cele din urm], victima a supraviețuit. Edward Nelson, scriind cu un secol în urm] despre populația Malemut de lang] Strâmtoarea Bering, a relatat o scen] în care un membru al unui grup ce își așezase tab]ra lang
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
practici (personajul shakespearian Shylock din piesă Negustorul din Veneția era un marginalizat și un c]m]tar). Spus] pe larg, aceasta este istoria eticii afacerilor, un atac de la inceput pan] la sfarsit asupra afacerilor și practicilor acestora. Iisus i-a alungat pe schimb]torii de bani din templu și moraliștii creștini de la Pavel la Toma din Aquino și Martin Luther i-au urmat exemplul, condamnând cu fermitate ceea ce noi onor]m ast]zi ca fiind „lumea afacerilor”. Dar dac] etică afacerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a geniului indignat se plasează Festivalul de-acum, purtîndu-i numele. Ce caută nobilul Festival, onorat, și de data asta, de nume ilustre ale muzicii internaționale, ce caută el în... Casa poporului, în mastodontul care simbolizează pe cei ce l-au alungat pentru totdeauna din țară pe Enescu? Ce caută Yehudi Menuhin, fiul spiritual al lui Enescu, ce și-a oferit fondurile concertului inaugural Fundației culturale Principesa Margareta (dar despre asta nu s-a spus o vorbă), ce caută el în sala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exemplar de culoarea vulpii, cu botul și ochii rozii, bătînd tare grilajul cu coada, implorînd. Ce dimineață! O consolare: să intru în Muzeul de Artă și să văd o "iarnă" de Craiu. Numai o dumnezeiască "iarnă" de Craiu ar putea alunga, înapoi în nord, zăpada aceasta murdară și tristă. La Muzeu deci! Ooo, nu. Mai întîi să dispară de pe holurile și din sălile Galeriei de artă modernă românească obraznicele cearșafuri ale pasagerului ministru al Culturii și de abia după aceea ochii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decembrie '89, ambasada română din Paris era sub stare de asediu. Zi și noapte, obloanele (obloanele albe ale Parisului!) erau lăsate. Se-apropia ora deznodămîntului. Dar cine credea în ea? Cum știam că Turnul Eiffel, mîngîios luminiscent, mi-ar putea alunga iritarea insomniei, m-am sculat și-am riscat ridicarea oblonului. Dedesubt, un dîrlău de negru c-o pipiță făceau vocalize: Communistes assassins! Communistes assassins! M-am îmbrăcat și-am luat-o spre Trocadero, scandînd, la rîndu-mi: Communistes assassins! Refăcînd mersul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fond, și ar fi rîs, ar fi exultat fotogenic. Regele Mihai nu. Pentru că în monarhul, deja personaj al istoriei, stă întrupat omul, adolescentul care a înfruntat ocupantul acum jumătate de secol, ocupant ce, ajutat de slugile autohtone, l-a alungat mișelește, adolescentul, apoi omul matur trăind între străini atîta amar de ani, dar neîncetînd, o clipă, să se gîndească la pămîntul natal, omul matur, apoi bătrînul frumos și impunător. Acest om, coborînd scara avionului și întîlnind mulțimea care-l ovaționa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arhitectonic cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți violent-chimic, la fel cu gardurile, cu băncile, cu bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927. Același motiv pereții de un verde agresiv mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În care aș fi vrut să-mi regăsesc, o clipă, zbenguita copilărie. Nici o mirare: fosta "Carmen Sylva" se cheamă acum, se putea!, "Republicii". Iar elegantul liceu de fete "Regina Maria" e fabrică de neglijeuri. Oscar Wilde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre livezile de pe deal. Mă apropii de ei, cam la o lovitură de copită și-i alung. Nimic. Doar mînzul se sperie, trece pe sub burta iepei și se ascunde după ceilalți. Dintr-odată, ridică toți capetele și privesc neclintiți, cu urechile ciulite: din jos, dinspre bălți, vine zgomot de osii. Cîteva secunde, apoi boturile se afundă iarăși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Îmi aprind o țigară și mă descalț. Pe spinarea celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede că cineva îl mîngîie. Eroare: cioroiul simte că acolo va fi primul stîrv. Și ce-i cu astea? mă somează Aguridă. Sîntem în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmă schismele, dar și efemerul Imperiu latin de la Constantinopol. Aceeași conștiință religioasă și etnică părea să fi asimilat puternic rezistența imperiului de la Niceea și obsesia Trapezuntului de a readuce adevărații basilei pe tronul lui Constantin I, primul împărat roman "creștin", alungându-i astfel pe "barbarii latini" instalați în anul 1204 în capitală. Acest "reflex" al apărării moștenirii constantiniene va trece în imaginarul medieval post-bizantin, cel puțin în preluarea românească, dublat de deciziile reale, istorice, de auto-apărare statală sau de negociere a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
despre evul mediu local. În definitiv - s-ar întreba astăzi chiar și un student la filologie -, ce se mai poate scrie despre aceste vechi texte românești? Analizele de istoria mentalităților s-au făcut în general nu prin descentrarea imaginii puterii, nealungându-l așadar pe Rege de pe tron, ci prin raportarea Marginalului la acesta, menținând cezarul acolo unde este știut că avea dreptul să stea. Schimbarea a fost mai ales de subiect și de accent, pus pe un alt personaj al lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin blestem, dacă pioșeniei văduviei ce onorează memoria celui dispărut i se opune păcatul care întină amintirea viitoare a celui fără-de-lege, dacă cel care clădește trebuie să se ferească de rău ca să fie slăvit de posteritate, iar răul poate fi alungat din cetate sau poate ocărâ el însuși, atunci la stanza del potere a celor patru cărți ale lui Dan-Horia Mazilu ar putea arăta și astfel: Blestemul Văduvia a desface (Legea) a respecta (Legea) Fărădelegea Voievodul a nu respecta (Legea) a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spațiul textului, tot așa cum vocea Personajului său se aude în spațiile din text, la fel ca toate celelalte. Doar un astfel de autor, erudit, poate deveni scenarist și regizor pentru o nouă imagine a lumii subiectului său, pe care îl alungă din punctul central al mozaicului de tip bizantin, ca să-i dea relief, ca să schimbe continuu punctul de fugă al tablourilor, ca să îl macine în jocul de perspective încrucișate. Lizibilitatea lumii medievale, așa cum apare în cărțile de analiză a textului semnate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
analitica existențială nu mai apare ca un discurs croit după toate exigențele exprimate de canonul logic-judicativ, metafizic, în limbajul lui Heidegger. Ea propune, în mod explicit, un orizont de constituire fenomenală (a Dasein-ului), întrucâtva "teoretic", din care nu sunt totuși alungate fără drept de apel regulile "logice" obișnuite, în fond, judicative. O anumită diferență față de proiectele de discurs structurate strict după regulile judicativului constitutiv este de sesizat la nivelul structurii proiectului, în privința terminologiei etc., dar mai cu seamă la orizontul de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rădăcini adânci În Lumea Veche, Însăși traversarea oceanului pentru a-și schimba soarta și norocul a deschis o prăpastie psihologică tot atât de largă și adâncă pe cât sunt apele care separă cele două continente. În America au ajuns cei care au fost alungați din țările lor sau cei care nu au găsit securitate În relațiile lor anterioare. Unii erau aventurieri dornici de spații mai largi. Alții erau săraci și fără mijloace, gata să facă sacrificii, chiar să moară, pentru a găsi o existență
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rost să faci... analize... evaluări... Nu-mi place să-ți pipăi inteligența... N-am nici un chef să-ți sărut ideile... Groparul: (ridicîndu-se puțin, aplaudă) Octav: ...Nu te grăbi... n-a fost finalul... mai e puțin... Mona: ...Să-nțeleg că mă alungi! Octav: Dacă l-am alungat eu pe Ovidiu...! Dacă m-am alungat eu pe mine... (extrem de emoționat) Altul la rînd... (Mona vrea să plece) Mona, ascultă-mă... n-am fost un bun luptător... nu sînt nici un bun comerciant... Tu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]