24,313 matches
-
Dacă nu-mi vindeci pe Leul (așa îl chema pe câine), după trei zile te tai cu cuțitul acesta! Ai auzit?” și reluam același descântec la același scai, amenințându-l în fiecare zi, înainte de a răsări soarele... și minunea, adică amenințarea, își producea efectul și scaiul respectiv scăpa netăiat. Mai târziu, când am sădit doi peri (existenți și astăzi) în timp ce unul, ceva mai mic în talie, îmi dădea roade din ce în ce mai multe, celălalt, crescut buiac nici gând nu avea. Înciudat, într-o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spunându-i scrâșnit printre dinți: „Dacă la anul, pe vremea asta, nu înflorești, să știi că te tai și în foc te arunc! Ai auzit ce am zis?! Te tai și în foc te arunc!” După un an, când expira amenințarea, părul amenințat era ciucure de flori... Deci, amenințarea directă și-a produs efectul. Mai mult încă, fiica-mea avea și are încă în apartamentul ei din Paris o superbă plantă agățătoare care cuprinsese o parte din camera în care se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe vremea asta, nu înflorești, să știi că te tai și în foc te arunc! Ai auzit ce am zis?! Te tai și în foc te arunc!” După un an, când expira amenințarea, părul amenințat era ciucure de flori... Deci, amenințarea directă și-a produs efectul. Mai mult încă, fiica-mea avea și are încă în apartamentul ei din Paris o superbă plantă agățătoare care cuprinsese o parte din camera în care se afla. După un timp, observând începutul de ofilire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nimeni, se înjură el de unul singur. - Sunt sigur că vom găsi o cale de rezolvare care să ne mulțumească pe amândoi, spuse pe același ton căpitanul. Trebuie să-l momesc cu ceva. Dacă e nevoie cu propria lui moarte. Amenințarea poate fi la fel de valabilă ca ispita. De ce oare întârzie atât oamenii mei? - În privința răzvrătitului nu poate fi vorba de nici o negociere, îi răspunse Kaan. Ordinele primite sunt foarte stricte, recunoscu el. Dar în ceea ce te privește pe tine, căpitane am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nu prea înțeleg, tuși încurcat căpitanul. Una era să transporte tutun sub acoperirea comerțului cu artefacte și cu totul alte riscuri decurgeau dacă era prins cu un pasager clandestin. Bine că nu renunțase la calitatea de Independent, deși o posibilă amenințare asupra lor i se părea acum lipsită de orice importanță. Aceleași interese peste tot. Pfui, fornăi el cu năduf, ce-mi era Confederația și ce-mi erau Independenții. - Să înțeleg că refuzi să mă ajuți, îi zâmbi politicos preaonorabilul Poha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
iasă la iveală și să miroase. Și nici măcar nu este vorba de miros, fiindcă și parfumul miroase, ci afacerea aceasta care pute de-a dreptul. Alergătură, telefoane, jurăminte că nu-i așa, ci viceversa, hârâială, cotonogeală pe sub mesele diplomatice, rugăminți, amenințări, flota a șaptea, limba soacrei ( asta mai lipsea aici!) și tot specialități din acestea, ale casei americane, au fost puse pe tavă, pentru a fi consumate cu noduri, de către cei care fuseseră făcuți de rahat în telegramele diplomatice americane. Dar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la combaterea crizei prin haiducie. Și cum după 1989, noi suntem originali în toate demersurile politice întreprinse, am ajuns ca să fim originali chiar și în materie de haiducie. Astfel haiducia românească modernă, este profesată exclusiv de către stat, care ia sub amenințarea iataganului numit lege sau Ordonanță de urgență, tot ce se mai poate lua de la cei săraci, pentru a da la cei bogați. Pentru aceasta, Băsescu a și început să viseze, cum în viitor i se vor înălța statui, ode și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Tolstoi, neam de mari prinți ruși, tăia lemne la cei neajutorați, cosea cizme la nevoiași, mergea la coasă pe terenurile văduvelor. Tolstoi a fost excomunicat, adepții lui prigoniți și băgați la închisoare, tolstoismul declarat religie eretică, interzisă prin lege sub amenințarea cu pedepse aspre. Deci biserica, s-a văzut din nou pusă la locul ei statornicit, unde împărățește mai ceva decât cei mai mari împărați. Asta se întâmpla la ruși, un popor care de abia aștepta atunci, să devină comunist și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gâtul nației române. Deci, ca să revenim la cuvintele lui Mircea Badea, amintit la începutul acestei scrieri și să ne întrebăm, privitor la conducătorii noștri, vizavi de noi, nu pot ei să ne guverneze, sau noi suntem neguvernabili, altfel decât prin amenințarea că vom fi strânși cu menghinea puterii, tocmai de ce ne doare pe noi bărbații mai tare? Eu m-am cam săturat, să tot aud, că suferim genetic de boala fatalismului și a conspirației, împotriva bunelor noastre caractere și intenții, că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aceste fetițe care îi era colegă de bancă. O striga mereu la poartă să o însoțească până la școală. Am înțeles, mai târziu, că voia să o apere de cuvintele urâte ale celorlalți colegi. Activistul nu se sfia de faptele lui, amenințări adresate părinților și câțiva bani să-și țină gura, trăgeau linie peste tot. Femeia cu chip de lunatecă îi fusese soție, însă nu a rezistat prea mult alături de el. Domnul Bobu a părăsit-o într-o iarnă geroasă pe când trebuia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tehnici tayloriste știu că acestea nu sunt suficiente și încearcă să-și motiveze subordonații ținând cont de așteptările și valorile lor personale. În urmă analizei datelor R.Likert distinge patru sisteme de management: • sistemul autoritar exploatator - șefii utilizează în special amenințarea și sancțiunile pentru motivarea angajaților; comunicarea este univoca de sus în jos între șefi și subalterni este o distanță foarte mare; nu există un spirit de echipă; este o centralizare mare, deciziile fiind luate numai la vârf; • sistemul pattenalist - șefii
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
revenit în prezent cu o tresărire simțind ochii taximetristului ațintiți asupra mea. Mi-era așa de frică, încât am decis să sar din mașină la următorul semafor. Dar tocmai atunci - din fericire - mi-am dat seama că probabil senzația de amenințare din mașină era doar o chestie pe care mi-o imaginam. După o tură bună de cocaină deveneam mereu paranoică. Când mi-am amintit asta, m-am simțit ușurată. Nu avea de ce să-mi fie frică. Apoi șoferul a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am oprit. La naiba! m-am gândit. Nu stau în picioare în propria-mi bucătărie și nici nu-mi scot rochia pentru plăcerea lui Luke Costello. —Sau vin eu acolo și ți-o scot, mi-a aruncat el o amenințare voalată. Cât ai clipi, înfricoșată, m-am trezit apucând nasturele și descheindu-l. Nici mie nu-mi venea să cred ce făceam! Se întâmplase ceva cu butonul de comandă al Furiei - în loc să mă simt ușurată fiindcă eram îmbrăcată în rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ești chiar un marfar deraiat. Toată lumea și-a ținut respirația timp de câteva clipe, foarte tensionate, până când fața lui Chaquie s-a luminat. După ce-am primit undă verde, i-am regalat pe toți cu mărețele mele aventuri petrecute sub amenințarea cuțitului. —Obturare de canal, am zis eu batjocoritor. Nici o problemă! — Dar nu te-a DURUT? a vrut să știe Don. N-a fost mare lucru, m-am umflat eu în pene, hotărând să nu dezvălui nimănui scenariul ăla în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai tradițional. Când pot să te văd? m-a întrebat Bea. Acum? Am aruncat o privire prudentă către inbox-ul care stătea să dea pe-afară. Aveam dosare peste dosare - era înfricoșător cât de multă treabă aveam pentru săptămâna aia, iar amenințarea lui Vivian, în legătură cu cartea lui Luke, făcea ca totul să-mi pară și mai urgent. Dar voiam, cu disperare, s-o văd pe Bea. și pe Mara, care fusese așa de dulce, când o sunasem din Paris. Eu și Mara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de cuțitoi! spuse perciunatul. Nici n-ar vrea nimeni, aruncă altcineva. — Ce zici de gagiul la care i-ai pompat gagicuța? întrebă ciocolata Mars. Pun pariu că el nu s-ar supăra deloc să încerce... Wilt scoase iarăși la iveală amenințarea cu Piggy, determinându-i pe elevi să revină la vasectomie. — Și, oricum, nu mai e o chestie ireversibilă, zise Peter. Pot să-ți pună acolo un robinet mic de aur și-atunci când vrei să trântești un puțoi, n-ai decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nedorite se menținură la fel de implacabile ca și până atunci. Wilt o înjunghie încă o dată, apoi încă o dată, dar fără nici un folos. Atunci aruncă pumnalul improvizat și începu să caute alte metode. Acum devenea agitat, căci era conștient de o nouă amenințare. Nu mai era vorba de faptul că era prizonierul presiunii atmosferice ridicate a lui Judy. Acum creștea și presiunea organelor sale interne. Trosneala Pringsheim și votca își făceau simțite prezența. Cuprins de disperare la gândul că dacă nu se desprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un răspuns până la prânz, zise el. Mă găsiți în biroul meu. — în biroul dumitale? întrebă directorul. — Cel care i-a aparținut până acum domnului Morris, zise Wilt și închise ușa după el. în urma lui, directorul puse mâna pe telefon. Seriozitatea amenințărilor lui Wilt nu lăsa loc la îndoieli. Wilt o porni agale pe coridor și intră la Catedra de Studii Liberale. Acolo se opri și se uită la cărțile de pe rafturi. Se gândea să facă unele schimbări. împăratul muștelor avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fiscul la declarațiile de venit global. Cum să se descurce cu poliția dacă sunt arestați. Cum să facă să meargă o căsnicie disfuncțională. Ultimele două cursuri o să le predea el însuși. Profesorii din cadrul catedrei or să protesteze, vor apărea și amenințări cu demisia, dar asta n-avea nici o importanță. De fapt, ar putea foarte bine să și accepte câteva demisii - cele ale oamenilor care se vor opune insistent ideilor sale. La urma urmei, nu aveai nevoie de o licență în literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
direct: mergem să-ți dau, te fac fericită. Mergem la mine, te umplu, te fac fericită, ai să alergi după mine ca o nebună, așa sunteți toate, nebune. Nu rezistau, din trei una cădea. După aceea, adevărată nebunie, scrisori, telefoane, amenințări, scâncelile lor... n-ai voie să lungești țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt fiare, asta sunt păpușile noastre, fiare. Iată următorul: călugărul convertit. Barba lungă, albă, obrazul supt, palid. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-mă, zilele tale proaste. — Bibicu’! În stare să abordeze orice subiect? Auzi, Bibicu’ era în stare de orice subiect, închipuie-ți! În seara cu pricina, tata primise scrisoarea și a înțeles primejdia. I-ai cunoscut pe ai mei. Scrisoarea de amenințare numai eu o știu. Numai eu și tata, înțelegi? Verosimil, nu? Recunoști că e verosimil, stimabile? Hai că recunoști. Dacă mă iubești, dacă ții la mine, coane burtică, recunoști. Să zicem că avea deasupra textului sau deasupra semnăturii o emblemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
facem, bieții de noi. Chiar așa. Păi lucrez la un caz, pac. Scot scrisoarea pierdută și pac. Scrisorica de amor de la becherul. Într-o seară, demult... țineva, doar știi... nu spui ține... persoană însemnată... da’ becher. Vine de trimite scrisoare. Amenințare. Către bătrânul meu, către pápá, tatăl Zoițicăi. Că-i damă bună, Zoițica, damă bună. Adică, era. Doctorul dădu lehamite din mâini, să accepte, să nu accepte. Repetițiune, deci nu consultațiune, da, așa voia Tolea, maimuțoiul, asta voia, distracțiune, schepsis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gâr-mâr... cu politica. Să cedeze tot, altfel, pac! Tranc, depeșă, neicușorule... imitează, să juri, nu altceva, parcă erau ăia, știi ’mneatale, coloană și centiron. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag, rinocerul. Ori, ori, mă-nțelegi, tranc! Să vezi imitație de amenințare, să juri, nu altceva, să juri! Anonimă, parc-ar fi semnat-o toți. Zi-i mișel și pace! Așa e lumea, n-ai ce face, înțelegi, ’mneata, până unde poate merge mișelia omului. — Mizerabilul! Perseveră Marga. Nu râde, stimabile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iubea cel mai mult Marcu Vancea? — Pe maică-ta. Mă rog, nu despre asta e vorba. — Pe tine, probabil. — Ba eu cred că pe Sonia. Iar Mircea Claudiu nu conta. Sloiul, rigla de calcul, ăla era altă specie. Scrisoarea de amenințare numai eu o știu. Dovedește asta că papașa mă iubea cel mai mult? Poate, dacă spui matale. E verosimil că numai eu știam despre scrisoare? Hai că e, recunoaște. Să zicem că avea deasupra textului o emblemă. Eram o muhaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea - probabil într-un ultim efort de a-și salva identitatea - își propune să elucideze misterul morții tatălui său. Un filosof devenit comerciant de vinuri, Marcu Vancea, primise o scrisoare fatidică în jurul Paștelui ortodox din 1940: o scrisoare anonimă de amenințare, formulată în violentul limbaj antisemitic al Gărzii de Fier, o organizație fascistă din România. Bucureștiul se afla într-o stare de haos politic, cu echipe de ucigași îmbrăcați în cămașă verde patrulând pe străzi: tatăl lui Tolea va fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]