12,966 matches
-
bucură și viața hireșă în moartea streină le stăruiește", dar tot ce face personajul pare a nega această adeziune. Pentru a contura o astfel de imagine pozitivă, Cantemir mai avea de luptat cu o tradiție mult mai puternică decât cea antică, evocată mai înainte: cu cea biblică. "Din cele treisprezece referințe din Biblie, cuvântul lup este folosit în primul rând ca o metaforă pentru lăcomie și distrugere", observă un cercetător al problemei 7. Dacă în Vechiul Testament (Geneza 49, 27, Ezekiel 22
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o prudență care contravine cu totul concepției lui Diogene și a urmașilor săi. În plus, cinismul clasic presupune o renunțare la orice convenție socială, sfidarea bunului simț comun, practicată ca metodă de impunere a unor adevăruri care nu convin. Cinismul antic este, după cum apreciază Peter Sloterdijk, "principial impertinent", constituindu-se într-o "reflecție esențial plebee"24, care se opune celei oficializate, canonizate. Or, personajul lui Cantemir este un elevat printre "barbarii" care se agită pe scena romanului. Un alt aspect pare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acceptat să riște și să-și spună apăsat punctul de vedere. Dar el nu o face. Oricum ar fi, el rămâne un personaj pozitiv, o apariție luminoasă. Pentru a realiza acest lucru, Cantemir a avut de răstălmăcit nu doar tradiția antică și medievală, păgână ori creștină, ci și pe cea care se sedimentase în tradițiile și credințele populare din spațiul românesc. Pe de o parte, încă din cele mai vechi timpuri, s-a manifestat în aceste ținuturi un cult magico-religios dedicat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de fapt la legătura între urmașii lui Cristos sau la euharistie"5. Traducerile românești păstrează confuzia; iat-o pe cea din diortosirea lui Bartolomeu Anania: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii"6. Prin urmare, parcurgând sursele antice și medievale, vom observa că se coagulează cel puțin două direcții simbolice: una care îi atribuie vulturului (vulturius) o conotație negativă, punându-l, ca pasăre care se hrănește cu hoituri, în slujba diavolului; și una care selectează, în cazul acvilei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prin intermediul lui Plinius (X, 3)17, care îl conspectează fidel pe marele filosof: el este primul care notează legenda conform căreia vulturul își testează puii, aruncându-i din cuib pe cei care nu pot privi către soare. Deocamdată însă sursele antice nu profită de potențialul moralizator al unui asemenea sâmbure epic. Era nevoie de o doctrină însetată de răspândire, cum a fost creștinismul la începuturile sale, pentru a atribui oricărui gest, real ori fictiv (nu are importanță) o valoare etică. Încă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe Cel ce satură cu bunătăți dorința ta:/ tinerețea ta se va înnoi ca a vulturului"18), lucrarea aceasta anonimă, cu o influență imensă asupra imaginarului zoomorf medieval, mută accentul pe interpretarea alegorică a fabulei, de găsit și în sursele antice. Cum varianta latinească a lucrării este fidelă și cum ea a fost răspândită în întreaga Europă, culeg din această sursă fragmentul care mă interesează: "Despre vultur (aquila n.m.) spune David în Psalmul al o sută doilea: "Înnoise-vor ca ale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cetățenilor dinluntru a inimilor într-un gând neîmpreunare aduce)"30. Prin urmare, Brehnacea aduce în discuție responsabilitatea pe care înțeleptul o are în cetate: el trebuie să dea dreapta măsură, el este chemat să fixeze norma. Asta, firește, în utopiile anticilor. Nu și în Istoria ieroglifică, unde cei doi sunt marginalizați ca personaje incomode. Dialogul lor se transformă, pe nesimțite, într-o amicală competiție oratorică pe teme clasice: înțelepciunea, fericirea. Când Lupul își expune teoria, Brehnacea este nevoită să accepte evidența
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu Corbul, înscriindu-se decisiv în clasa restrânsă a personajelor pozitive. 5. Metamorfoza Șoimului Dacă treapta supremă în ierarhia păsărilor este ocupată de vultur, considerat împăratul păsărilor, așa cum leul este cel al animalelor, un loc aparte nu doar în imaginarul antic și medieval (de la Artemidoros la Isidor din Sevilla), în simbolistica europeană și, de aici, în heraldică ori emblematică îl ocupă șoimul. Câtă vreme prestigiul vulturului este mai mult unul de reprezentare, datorat mărimii și forței sale, faima șoimului se datorează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
va avea loc, privitoare la statutul Strutocamilei. El nu constituie, inițial, decât un posibil și necesar precedent pentru discuția ce va urma. Cel mai potrivit, adaug. Asta pentru că, de la Aristotel, Plinius și până la Buffon, a fost mereu dificil pentru învățații antici sau medievali să hotărască în ce clasă merită numărată această creatură stranie. Primul dintre aceștia își descria franc ezitarea de a încadra foca și liliacul într-un regn cert, în lucrarea De partibus animalium (IV, 13, 697b). Ba chiar considera
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
noi știm că liliacul este un mamifer și nu o pasăre, că, prin urmare, statutul său este unul bine determinat și că el nu ar trebui considerat, biologic vorbind, un hibrid. Doar că nu avem dreptul să le pretindem și anticilor ori medievalilor o cunoaștere similară. Noi judecăm pe temeiuri științifice, ei nu delimitau exact știința de literatură ori de alte arte. Între Esop și Plinius sau între Albert Magnus și Buffon, cel din secolul Luminilor, nu sunt mari diferențe. Ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe Liliac, nici pasăre, nici animal ori, în funcție de perspectivă, și pasăre, și animal, dezbinând cele două împărății. Nimic mai firesc, căci, în bestiarul lui Cantemir, el ocupă exact locul din interval pe care îl are în mai toate sistemele zoologice antice sau medievale. Doar că el este rapid părăsit în această primă parte, după ce-și îndeplinește rolul de a prilejui discuții aprinse, care duc la dezbaterea asupra statutului unui alt personaj considerat hibrid, Strutocamila. Cumva, la prima sa apariție pasageră
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
urmare, șacalul reprezintă o apariție mereu exotică, dar rară, foarte rară, pentru europeanul care va descoperi Orientul ceva mai târziu. De unde provine, prin urmare, acest carnasier în opera lui Cantemir? Referirile la el sunt rare și superficiale și în enciclopediile antice și medievale, la Aristotel (IX, 1) și la Plinius (VIII, 52). Primul amintește, în treacăt, de rivalitatea dintre acesta și leu: "Leul și șacalul sunt dușmani, căci, fiind carnivori, trăiesc de pe urma aceleiași prăzi".1 Îndrăznind să-l înfrunte chiar pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
răgazul de a cântări care variantă este mai avantajoasă. Hameleonul îi promite, după cum se știe, o pradă mult mai îndestulătoare, Inorogul, în schimbul cruțării propriei vieți. De regulă, cu un crocodil nu se poate negocia, asta ne învață cam toate reprezentările antice și medievale, care văd în acest animal un monstru dirijat de instinct. Ei bine, în Istoria ieroglifică el este, cum bine observa Doina Ruști, "un monstru cu măsură"8. Prin urmare, el renunță la o pradă săracă, picată într-un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Istorii de necrezut, care demontează, sistematic, toate creaturile fantastice care populau mitologia elină, de la centauri, hidră, la sfinx și Cerber, precum și existența eroilor și zeilor care populau epopeile homerice. De fapt, prin demersul lui Palephatus, întregul sistem mitologic al grecilor antici era pus sub semnul întrebării. Am consultat ediția temeinic adnotată Histoires incroyable par Paléphate, traduceri și adnotări de Félix van Hulst, Imprimerie de Jeunhommes Frères, Liége, 1838. 31 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, p. 7. 32
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se face dintr-o perspectivă estetică". (p. 223.) Din punctul meu de vedere, codul simbolurilor din zoomahia cantemiriană nu este cel al științelor și practicilor ezoterice, căci acestea nu făceau decât să preia niște reprezentări deja coagulate în sistemul simbolic antic ori medieval, să le plaseze în contexte diferite și să le atribuie o interpretare alegorică specifică, într-o altă cheie. Scenariul lucrării de față depinde, după cum se va constata, nu de raportarea măștilor zoomorfe din Istoria ieroglifică la reprezentări absconse
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Istorii de necrezut, care demontează, sistematic, toate creaturile fantastice care populau mitologia elină, de la centauri, hidră, la sfinx și Cerber, precum și existența eroilor și zeilor care populau epopeile homerice. De fapt, prin demersul lui Palephatus, întregul sistem mitologic al grecilor antici era pus sub semnul întrebării. Am consultat ediția temeinic adnotată Histoires incroyable par Paléphate, traduites et annotées par Félix van Hulst, Imprimerie de Jeunhommes Frères, Liége, 1838. 227 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, p. 7. 228
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se face dintr-o perspectivă estetică". (p. 223.) Din punctul meu de vedere, codul simbolurilor din zoomahia cantemiriană nu este cel al științelor și practicilor ezoterice, căci acestea nu făceau decât să preia niște reprezentări deja coagulate în sistemul simbolic antic ori medieval, să le plaseze în contexte diferite și să le atribuie o interpretare alegorică specifică, într-o altă cheie. Scenariul lucrării de față depinde, după cum se va constata, nu de raportarea măștilor zoomorfe din Istoria ieroglifică la reprezentări absconse
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cunoaștere nu generează decât ipoteze și se află la sursa diverselor mituri. Cât despre imaginile produse de Ocean în mintea observatorilor, nici măcar la sfârșit nu aflăm ce înseamnă ele pentru Ocean, care funcționează cu totul incomprehensibil și care, ca zeii antici, poate interveni în vise prin imagini adesea obscure. Regăsim aici, în mod curios, faimoasa tripartiție lacaniană, în care Oceanul ar fi realul, pe care oamenii încearcă prin imaginar să-l introducă în categoria simbolicului științific, dar care se sustrage neîncetat
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Nu se spune nimic despre o posibilă comunicare între ceată și acești Xipehuzi, deși aceștia par să comunice (fără a se ști cum) între ei. Avem aici două exemple de prezență fără comunicare și, la fel ca în cazul zeilor antici precum Zeus, simpla prezență este un semn. Diferența este că prezența lui Zeus în lumea umană marca dorința lui de seducție și că regele zeilor răspundea, pe de altă parte, anumitor rugi. În schimb, prezența extratereștrilor în romanul lui H. G
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Minunata lume nouă, Aldons Huxley punea problema în plan bio-sociologic, situându-i posibila apariție într-un viitor îndepărtat. Astăzi ea se pune mai presant, date fiind progresele tehnoștiințelor. Reflecția filozofică și deci atemporală asupra subiectului, datând cel puțin din vremea anticilor, e ajunsă din urmă de actualitate. Astfel, lăsând filozofia să se învârtă în loc, invențiile din SF sunt acelea care abordează concret problema. În exemplul corabiei Argo, căreia argonauții îi înlocuiseră toate podelele și pânzele, anticii își puneau astfel întrebarea: de vreme ce
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
datând cel puțin din vremea anticilor, e ajunsă din urmă de actualitate. Astfel, lăsând filozofia să se învârtă în loc, invențiile din SF sunt acelea care abordează concret problema. În exemplul corabiei Argo, căreia argonauții îi înlocuiseră toate podelele și pânzele, anticii își puneau astfel întrebarea: de vreme ce totul fusese schimbat, mai era aceeași corabie Argo? Pentru un vas, problema identității rămâne ludică, dar cum stau lucrurile cu omul? Este el același dacă nu mai rămâne din el decât creierul, cum vedem în
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
era regula. Așa se explică raritatea cazurilor de diabet raportate în vechime. Aretaeus, care a dat numele bolii, spune că a văzut două cazuri, iar Galen tot două cazuri! Într-adevăr, aparent, boala părea a fi rară. 2. În perioada antică și în epoca medievală, când circulația informației era limitată, descrierea diabetului făcută într-o parte sau alta a lumii (China, Egipt, Orientul Apropiat, Grecia sau altundeva în Europa) nu putea fi cunoscută de alte școli medicale decât accidental. În acele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
pacienților va fi mai mare. Subiectele fierbinți vor rămâne predicția și mai ales prevenirea bolii, pentru că de vindecat ne-am convins că nu poate fi vorba încă. 3. Diabetul în antichitatea timpurie Nu există nici o îndoială că multe din scrierile antice referitoare la diabet au dispărut pentru totdeauna. De exemplu, Drîmba (49) se referă la un studiu al lui Wert din 1903, care arată că, din 772 autori latini a căror amintire o păstrăm, 276 nu sunt decât simple nume; de la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
mai mare, situația este încă și mai grea. Există mulți autori menționați în sinteze făcute în secolele III î.Ch. - III d.Ch., de la care nu s-a păstrat nici un rând. În acest context, imaginea pe care o avem despre medicina antică este destul de fragmentară. Cred că cel mai dezastruos eveniment din istoria culturii universale a fost incendierea Bibliotecii din Alexandria. Acolo erau păstrate aproximativ 700 000 manuscrise. De atunci, niciodată în istoria lumii nu s-a mai reușit o performanță comparabilă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
s-a mai reușit o performanță comparabilă. Cele mai faimoase biblioteci ar putea să conțină ~ 20% din tot ce se publică în lume. La vremea ei, Biblioteca din Alexandria s-ar fi putut să cuprindă > 70% din toate scrierile timpurilor antice. În cele ce urmează vom încerca să facem referire la datele despre diabet, ținând cont de contextul cultural al civilizațiilor antice, medievale sau moderne, pentru a putea înțelege mai bine interdependența dintre diferitele științe și mai ales dependența qvasi-totală a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]