11,066 matches
-
nava care se apropia amenințător din spate, hoțul Își continuă traseul lin către larg, de-abia stîrnind un siaj fin cînd Îi salută pe tinerii furioși de pe dig. În ultimul moment, Împinse maneta accelerației și, cu o manevră de expert, aplecînd șalupa pe o latură, pătrunse pe un culoar de apă liniștită dintre iahturile amarate. Prea greoi ca să poată cîrmi la timp, vasul de agrement trecu despicînd apa și rupse bompresul unui venerabil iaht de doisprezece metri. Văzînd că ieșirea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lîngă mașinile parcate de-a lungul bordurii și, cu mîna dreaptă Înfășurată Într-un pliu al scurtei, se apucă să le testeze Încuietorile. Portiera din dreapta a unui Saab argintiu se deschise, iar el se strecură pe locul șoferului și se aplecă să meșterească sub volan. M-am oprit În ușa unui tapas bar să mă uit cum manevra expert firele ca să pornească mașina. După ce motorul Începu să toarcă, scoase Saabul din parcare și acceleră pe strada pietruită, jumulind retrovizoarele mașinilor staționate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ați sosit aici, și e clar de ce. Ați pus atîtea Întrebări... — Trebuiau puse, i-am răspuns, iritat de stilul lui defensiv. Au murit cinci oameni În incendiul de la casa Hollinger. — O crimă oribilă, dacă a fost un act intenționat. (Se aplecă În față, Încercînd să pună capăt printr-un zîmbet izbucnirii mele țîfnoase.) Întrebările acestea pe care le-ați pus... s-ar putea să nu fie din cele care-și găsesc răspuns În Estrella de Mar. Sau nu răspunsul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Tu ești obișnuit să observi de pe margine, or, lui Bobby Crawford Îi place să participe toată lumea. Ai devenit mult prea interesat de el. CÎnd o să observe asta, o să te-nghită cu fulgi cu tot. După un moment de reflecție, se aplecă și-mi dădu un sărut ușor cît să nu-și Întindă rujul și lung cît să mă lase gîndindu-mă la ea Încă o oră după ce ușile liftului se Închiseră În urma ei. 18 Nopți de cocaină/Nopți de praf alb (!! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Întotdeauna de mare folos. Ia zi, te-ai gîndit cum ar fi să lucrezi cu noi? — Bine, i-am răspuns. Rămîn pînă la procesul lui Frank. Dar să nu fie nimic din cale-afară de solicitant. Sigur că nu. Crawford se aplecă peste masă și mă apucă de umeri, zîmbind cu neprefăcută Încîntare, ceea ce mă făcu să simt că, preț de cîteva clipe, devenisem cea mai importantă persoană din lumea lui, unicul prieten În care se putea Încrede că-i va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Stropitorile pendulau peste peluze, invocînd curcubeele din văzduhul orbitor, zeități locale dansînd În soare. Din cînd În cînd, briza mării Înălța o pulbere ușoară pe deasupra piscinelor, ale căror suprafețe netede-oglindă se Înnegurau ca În visele tulburi. Încetinește puțin... Crawford se aplecă În față, privind atent la un căsoi art deco plasat la o intersecție. Un drum de acces comun ducea la un grup de clădiri rezidențiale cu trei etaje. Deasupra balcoanelor fluturau tendele ca niște aripi priponite care n-aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mînă, Întotdeauna au mers. Cu cît e mai intensă percepția crimei, cu atît crește conștiința civică și se-mbogățește civilizația. Nimic altceva nu e-n stare să acționeze ca liant al comunității. E un paradox bizar. — Dar, Charles... M-am aplecat să-mi iau valizele, dar Paula m-a oprit. — CÎnd o să plece, ce-o să se-ntîmple? m-a Întrebat. Ce anume ține totul Închegat? Știam că Paula Încerca să mă momească, să mă ghideze printre termenii unei ecuații pe care refuzasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
asul Încasat În umăr, ținînd strîns În mînă pistolul și zîmbind pentru prima dată cînd Crawford lăsa racheta În jos și Încerca să-i schimbe hotărârea... Începeau să apară mașini pe alee, În frunte cu Seatul lui Cabrera. Inspectorul se aplecă pe geam, de parcă adulmecase deja mirosul sîngelui În aer. În spatele lui era Mercedesul În care se aflau Elizabeth Shand și Hennessy, așteptînd ca Mahoud, dintr-odată șovăielnic, să tragă limuzina pe tivul de iarbă. Niciunul dintre ei nu era Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mână (eram cu gândul la o petrecere la care sunt invitată săptămâna viitoare), și pe urmă, în gestul reflex și zadarnic de a opri inevitabilul, am lovit cu cotul un pahar de pe masă. Paharul s-a clătinat, surprins, s-a aplecat, mâhnit, a căzut, doborât, și și-a dat duhul, zdrobit - o întreagă harababură! Am rămas încremenită în mijlocul bucătăriei, incapabilă să mai fac vreun gest. Mi se părea că orice mișcare a mea este pândită de zeci de ochi vrăjmași ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
monstru nevăzut. Mi se părea că, dacă întind doar mâna spre dulapul din bucătărie, toate vasele se vor prăvăli la unison pe pardoseală și nimic nu va mai rămâne intact. Mi-a trebuit un mare efort de voință să mă aplec, cu băgare de seamă, să strâng cioburile, să mă holbez prin ochelari, de-a bușilea, prin toate cotloanele, ca nu cumva să fac vreun pocinog și mai mare, să fi omis vreun ciob ascuns, care să provoace mai știu eu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu poate ieși din mine. Am vorbit despre petrecerea de ziua ei, de sâmbăta viitoare. Pe urmă am discutat despre examenul de anul viitor, adaug, ștergându-mi ochelarii cu o batistă pe care am scos-o din buzunarul blugilor și aplecându-mi privirea. Sper din suflet ca mama, ostenită fiind, să nu observe coșul care mi-a crescut ca un cucui inflamat în frunte (fruntea care încă mă doare de la lovitura de aseară) și iar să mă bată la cap cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cucui inflamat în frunte (fruntea care încă mă doare de la lovitura de aseară) și iar să mă bată la cap cu mersul la doctor! Mă și văd așteptând plină de nervi printre mulți copii, ca un cocostârc golaș și trist aplecându-și stânjenit gâtul subțire și ochii nedumeriți printre pui de găină, pe holuri cu pereți albi și cu tablouri infantile, în culori grețos de pastelate, intrând în cabinetul doctoriței care este o prietenă a mamei și care tocmai de aceea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
te prostesc și în cele din urmă te anihilează ca individ. Eduard tace și mă privește în continuare concentrat. Dă la o parte savarina din față și își încrucișează mâinile pe măsuța metalică, pătrățoasă și șchioapă, vopsită în alb. Se apleacă ușor înainte, așteptând să-mi continui destăinuirea. îmi regăsesc cu greu răsuflarea. Oare e adevărat ce mi se întâmplă? Nu cumva mintea mea a luat-o iar razna? — Ai o minte care uneori pare s-o ia razna, dar care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fost la olimpiadă, dar în aer atârnă o tăcere nefiresc de încor dată și simt un miros străin și apăsător, ca și cum între noi s-ar fi interpus o mortăciune nevăzută și bolovănoasă. Arunc o privire furișată la ceas în timp ce mă aplec să mă descalț de ciz me. Totuși n-am întârziat prea mult, poate doar o oră peste cea la care anunțasem eu că o să ajung! De unde atunci atâta supărare? Mă plâng puțin agasată că nu venea autobuzul și de aia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că nu am măcar un fotoliu în cameră. Așa că am oftat (în gând) și l-am invitat la masa mea „de lucru“. E o masă cam mare, demodată. Dacă vreau să-mi întind mâna, să-l mângâi, trebuie să mă aplec cu scaun cu tot (scaunul pe care oricum mă bâțâi întruna) și s-ar putea, neatentă cum mă știu, să-mi alunece scaunul. Asta mi-ar mai lipsi, să-mi alunece scaunul și să cad grămadă la picioarele me sei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă gândesc, continuă Eduard, în tinzând mâna și mângâindu-mă ușor pe obraz. O face în mod spontan și firesc, surâzător, fără nici o crispare și fără nici o grijă. Ce bine de el că e înalt și nu trebuie să se aplece! Nu riscă nici o clipă să cadă cu scaunul, ca mine. — îți propun, pentru început, să cunoști un personaj care pre cis c-o să te intereseze. E vorba de Bobo. — Cine-i Bobo? întreb eu, sincer mirată. Și ce nume-i
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi spun. E foarte clar! Totul e cât se poate de clar! La revedere! Ne privim în ochi. Suntem amândoi foarte gravi și ne studiem cu o înverșunare mută, aproape cu ostilitate, timp de câte va clipe. Apoi Eduard se apleacă, din senin, și mă sărută pe buzele uscate de asprimea vorbelor lui. Un sărut abia schițat. Nici nu am timp să mă dezmeticesc. Mă mângâie apoi pe obraji, îmi mângâie conturul feței, conturul ochilor, îmi mângâie conturul buzelor pe care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru prânz. Am refuzat po liticos și domnul Scarlat nu a insistat. I-am urat poftă bună și el a continuat să mestece tacticos, sorbind din când în când dintr-un pahar de vin alb. Mânca drept, fără să se aplece, mânuind tacâmurile cu o eleganță lipsită de ostentație. în cameră se auzeau acordurile în surdină ale unei muzici simfonice (nu tocmai muzica mea preferată!). Mare ghinion! Era ceva din Niebelungenslied, cu care tocmai ne împuiase capul profa de mu zică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Tac și îmi afund privirea în ochii lui cenușii care parcă vor să mă absoarbă. Simt că și ochii lui încearcă să se afunde în privirea mea. E ca și cum ochii noștri s-ar săruta de la distanță, constat eu cu uimire, aplecându-mi, înfiorată, privirea. Simt că îmi ard obrajii. — Scena cu norii e fffoarte mi-mișto! se aude, deodată, glasul lui Bobo. Nici nu l-am auzit intrând în sufragerie. Bobo se mișcă foar te agil, îți apare pe nesimțite în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cutez să mă uit spre el, ca să nu mă dezintegrez de emoție. Nu e nimeni la el acasă. E doar o tăcere învelită de o așteptare încordată, care atârnă în aer. Eduard mă ajută să-mi scot canadiana și se apleacă să-mi scoată cizmele. Mă mângâie ușor pe corp, parcă pentru a-l reconstitui în minte, ca un orb. Trece ușor cu palmele peste umeri, peste conturul sânilor, peste talie, peste șolduri, nescăpându-mă din priviri și sărutându-mă când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care ne-a învăluit pe amândoi se spulberă brusc atunci când se aude o cheie în broască. Eduard sare din pat ca o felină grațioasă. în doi timpi și trei mișcări este îmbrăcat și-și netezește părul negru și lung. Se apleacă asupra mea și mă sărută. — Trebuie să fie tata, îmi spune, incolor, vin imediat! încerc să scot un zâmbet viteaz, în timp ce mintea mea sună dintr-odată a muzică de Wagner. — Bine, rostesc cu greutate, aproape temându-mă să-mi as
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a simțit Eduard când a căzut? Seamănă oare ce simt eu acum cu ce a simțit el în timpul prăbușirii? Ce anume și cât mai rămâne din tine, în timpul prăbușirii? Ce anume și cât mai rămâne din tine după prăbușire? Mă aplec pe balustrada balconului și privesc în jos, încordată. Simt cum o ghiulea ghimpoasă îmi străbate capul, șuierător. Amețitor. — Ce faci, Clara, acolo? N-ai înghețat? Hai în casă, ai să răcești din nou! Glasul mamei, panicat ca niciodată, parcă, mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așezase pe un scaun în sufragerie, picior peste picior, și privea visătoare pe geam, așteptând absentă și răbdă toare sosi rea lui Edi, făcând totală abstracție de Bobo, ca și cum nici n-ar fi fost prin preajmă. Bobo aprinse veioza și, aplecat asupra unei foi de hârtie, începuse să i deseneze chipul visător, cu privirea îndepărtată. Când terminase portretul, se lăsase în se rarea cu totul. S-a apropiat de ea și i a întins desenul. — îți place? a întrebat-o, curios
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
măsurau cu invidie și-i puneau întrebări incomode despre operație, fetele îl mângâiau emoționate pe cicatrici și îl priveau fascinate. Bobo se așezase pe un fo toliu din hol și, conform obiceiului, nebăgat în seamă de nimeni, privea și se apleca din când în când asupra unui caiet. Seara începuse o ploaie mohorâtă, care-i alungase pe toți spre camerele lor. Dar înainte de a se sparge gașca, Anda anunțase pe un ton glacial, dezvelindu-și frumoșii ei dinți albi într-un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un nor alb, cu conturul unei vietăți cu un corn în frunte. Nu, nu putea fi adevărat. Cum să auzi plutirea norilor pe cer? Să fie mai degrabă vuietul mării? Se întoarse să-l întrebe pe Bobo, dar îl văzu aplecat asupra desenului din nisip și se răzgândi. Rămase un timp nemișcat, cu urechile ciulite. Acum i se părea că vuietul se aude și de sus, și dinspre mare. Sau poate era o părere... închise ochii, ascultând vuietul și lăsându-se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]