9,503 matches
-
Kaniza, o mică localitate din regiunea Jahring, ducatul Styria(în prezent zona se află se află în Slovenia) într-o familie de țărani, Michael Lorber și soția sa Maria, născută Tautscher. A fost educat pentru a deveni professor, o scurtă biografie realizată de prietenul său Karl Gottfried Ritter von Leitner arătându-l pe Lorber că o persoană normală. A fost observat în timp ce scria de personalități educate ale orașului Graz, cum ar fi Carl-Friedrich Zimpel, primarul orașului Graz, Anton Hüttenbrenner și fratele
Jakob Lorber () [Corola-website/Science/326495_a_327824]
-
Ioel este o carte din Vechiul Testament. Ioel (sau Ioil) era un nume frecvent printre fiii lui Israel, și însemna „Iahve este Dumnezeu" Biografia scriitorului cărții nu este consemnată nicăieri. Se presupune că era originar din regatul de sud (Regatul Iuda) și că acolo și-a desfășurat activitatea. Nici despre epoca în care a trăit nu avem nici un fel de informație. Deoarece în canonul
Ioel (carte) () [Corola-website/Science/323558_a_324887]
-
William Stuart Baring-Gould (n. 1913 - d. 1967) a fost un specialist în scrierile cu Sherlock Holmes, foarte cunoscut ca autor al biografiei ficționale ""Sherlock Holmes of Baker Street: A life of the world's first consulting detective"" (1962). S-a căsătorit cu Ceil Baring-Gould în 1937. El a fost director de creație al revistei "Time" din 1937 și până la moarte. Bunicul său
William S. Baring-Gould () [Corola-website/Science/323619_a_324948]
-
limerick; cartea include o colecție de limerick-uri, ordonate alfabetic, și o bibliografie. Cartea a fost republicată în 1974. Baring-Gould a scris de asemenea ""Nero Wolfe of West Thirty-fifth Street: The life and times of America's largest private detective"", o biografie ficțională a detectivului Nero Wolfe, personajul literar creat de Rex Stout. În această carte, Baring-Gould a popularizat teoria că Wolfe a fost fiul lui Sherlock Holmes și al Irenei Adler.
William S. Baring-Gould () [Corola-website/Science/323619_a_324948]
-
acordă din nou titlu nobiliar lor și caselor lor și îi scutește de plată tuturor îndatoririlor publice. Pe actul de nobilitate era imprimat că blazon o stemă pe cerul azuriu și un pușcaș în goană. Între actele administrative păstrate în biografia comitatului Solnoc se specifică că la 30 martie 1644, Cupșa Bota a primit împrumut trei iobagi de la Gheorghe Toldalagi pe aceștia András Alvinci (Andras Alvinți) i-a primit că zălog. Iar la 16 mai 1689, la Făgăraș, principele Mihai Apafi
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
și 1970. La 26 decembrie 1859, Ion Creangă a fost hirotonit ca diacon în Biserica „Cuvioasa Parascheva“ din Târgu Frumos de către arhiereul Ghenadie Șendrea de Tripoleos („Aghie Tripolese”), din ordinul mitropolitului Sofronie Miclescu. Criticul literar George Călinescu, autor al unei biografii a scriitorului Ion Creangă, a descris astfel această ceremonie: "„Ceremonia se făcu de către arhiereu în ziua a doua de Crăciun în biserica Sfânta Paraschiva din Târgul-Frumos, sub ochii târgoveților bucuroși de priveliște, precum ne putem închipui. Creangă se va fi
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
reședinței ei de la Saint-Fargeau. Ea a rămas în exil până în 1657 când a fost reprimită la curte. În ciuda exilului ea și-a vizitat tatăl la Blois. În timp ce era la Saint-Fargeau, ea a cochetat cu scrisul și a scris o mică biografie sub titlul de "Madame de Fouquerolles" în ciuda slabei ei gramaticii. Finanțele ei au fost administrate de tatăl ei până cînd Mademoiselle a devenit majoră în 1652. Atunci ea a descoperit că tatăl ei nu a fost în întregime sincer cu
Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier () [Corola-website/Science/323018_a_324347]
-
pentru dramaturgia lui Tudor Șoimaru este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu comandamentele extraliterare ale „artei” de propagandă impusă politic, pe coordonatele realismului socialist: un teatru cel mult agreabil, docil-convențional în formulele epocii, care a trecut rapid în uitare. Cele două biografii - ""Grigore Manolescu"" și "„Cezar Boliac”" - etalează o proză gazetărească, sobră, fără ariditate, dar fără virtuți beletristice.
Tudor Șoimaru (scriitor) () [Corola-website/Science/323364_a_324693]
-
se naște Grigore Manoilescu. Grigore Manoilescu a fost ginerele lui Sextil Pușcariu. Fiica sa, Magdalena Vulpe, a publicat o parte din memorialistica lui Sextil Pușcariu, volumele Brașovul de altădată și Călare pe două veacuri. Se cunosc extrem de puține amănunte privind biografia lui Grigore Manoilescu în primele decenii ale sec. 20. Horia Sima își va aminti ulterior că acesta era ofițer în rezervă, locotenent, care participase la primul război mondial, luând parte la asediul Sevastopolului. Împreună cu fratele său, Mihail Manoilescu, în calitate de patroni
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
Dubuque de la poliția din Paris și Fritz von Waldbaum, bine-cunoscutul specialist din Danzig, și-au irosit ambii energiile cu ceea ce s-au dovedit a fi probleme neînsemnate", care nu apar în versiunea publicată a povestirii. În "My Dear Holmes", o biografie a lui Holmes scrisă de Gavin Brend, Brend afirmă că menționarea lor sugerează că ar putea fi o a doua aventură cu o "a doua pată". O referință în aceeași povestire clarifică faptul că acțiunea din "Cea de-a doua
Cea de-a doua pată () [Corola-website/Science/324044_a_325373]
-
de către Holmes a fi faptul că acesta și-a dat seama că Morgan trișa la jocul de cărți și l-ar fi amenințat pe colonel că-l va demasca. La finalul povestirii, Holmes își ia din apartament dosarul său cu biografii, pentru a regăsi fișa lui Moran la litera M. Vederea altor fișe biografice îl face să evoce trei anchete inedite pe care le-a rezolvat: una în care răufăcătorul este un otrăvitor pe nume Morgan, o alta în care criminalul
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
fictiv, inamic al lui Sherlock Holmes și răufăcătorul din povestirea "Casa pustie" (1903) a lui Arthur Conan Doyle. Holmes îl descrie ca fiind "al doilea cel mai periculos om din Londra" - cel mai periculos fiind profesorul Moriarty. În conformitate cu indexul de biografii ale infractorilor, s-a născut la Londra în 1840 și era fiul lui Sir Augustus Moran, companion al Ordinului Bath (CB), fost ambasador în Persia. El a studiat la Colegiul Eton și la Universitatea Oxford înainte de a îmbrățișa cariera militară
Sebastian Moran () [Corola-website/Science/324142_a_325471]
-
aici prin ieșirea din timp și spațiu cu ajutorul practicilor yoga. La începutul secolului al XX-lea, un medic bucureștean pe nume Zerlendi începe să se intereseze de viața doctorului brașovean Johann Martin Honigberger (1795-1869), cu scopul de a scrie o biografie a acestuia. Pe măsură ce se documentează cu privire la viața lui Honigberger, el descoperă că acesta avea preocupări ocultiste. Treptat, doctorul Zerlendi începe să se intereseze de practicile oculte, renunțând la scrierea biografiei. El adoptă un stil de viață ascetic, renunțând la tutun
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Johann Martin Honigberger (1795-1869), cu scopul de a scrie o biografie a acestuia. Pe măsură ce se documentează cu privire la viața lui Honigberger, el descoperă că acesta avea preocupări ocultiste. Treptat, doctorul Zerlendi începe să se intereseze de practicile oculte, renunțând la scrierea biografiei. El adoptă un stil de viață ascetic, renunțând la tutun, alcool, cafea și carne, și începe să experimenteze o serie de practici yoghinice (cum ar fi catalepsia, levitația, invizibilitatea etc.). Finalmente, Zerlendi dispare fără urmă la 10 septembrie 1910, neluându
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
a petrecut cel puțin trei după-amiezi pe săptămână în biblioteca doctorului Zerlendi. Studiind materialele adunate de Zerlendi, el își dă seama că manuscrisul se întrerupea odată cu reîntoarcerea lui Honigberger la Alep, prin 1822, materialele scrise alcătuind abia un sfert din biografia propriu-zisă. Într-una din zile, fiica doamnei Zerlendi, Smaranda, intră în camera de studiu și îi spune tânărului cercetător că pe mama ei o interesează mai mult misterul dispariției soțului ei decât scrierea biografiei lui Honigberger. La rugămintea naratorului, Smaranda
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
scrise alcătuind abia un sfert din biografia propriu-zisă. Într-una din zile, fiica doamnei Zerlendi, Smaranda, intră în camera de studiu și îi spune tânărului cercetător că pe mama ei o interesează mai mult misterul dispariției soțului ei decât scrierea biografiei lui Honigberger. La rugămintea naratorului, Smaranda îl informează că tatăl ei n-a murit, ci că a dispărut de acasă fără să-și ia cu el haine, acte sau bani, nelăsând nici o scrisoare soției sau vreunui prieten. Doctorul nu a
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Constantin Cubleșan publică articolul "Cu Blaga în Portugalia - memorialul lui Octav Vorobchievici". mai 1998 - În revista Caietele Lucian Blaga 1895-1998, editată de Societatea culturală LUCIAN BLAGA, cu ocazia Zilelor LUCIAN BLAGA - Cluj Napoca / Paris mai 1998, Constantin Cubleșan prezintă o scurtă biografie O.V. și un fragment din lucrarea "Cu Lucian Blaga în Portugalia". 1998 - În revista Manuscriptum nr.1-2/1998, la pag. 71-72, ist.dr. Dumitru Preda semnează articolul "Octav Vorobchievici - un om dăruit scrisului", iar la pag. 173-178, sub titlul "La
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
Câmpiei Centrale. Încercând să studieze îndeaproape acești bioți, jurnaliștii Francesca Sabatini și Reggie Wilson sunt implicați într-un accident care duce la decesul celui din urmă. Suspectând tot mai mult comportamentul jurnalistei, doctorița Nicole des Jardins studiază detaliile necunoscute ale biografiei acesteia și află că femeia, împreună cu Brown, Heilmann și Tabori fac jocul unui trust multinațional, ceea ce le va aduce sume considerabile de bani. Astfel, Francesca Sabatini devine principalul suspect în decesul lui Borzov, iar Nicole îi cere ajutorul lui Richard
Rama II () [Corola-website/Science/324247_a_325576]
-
savanți, unde timp de 7 ani au măsurat meridianele sudice și au confirmat prevederile lui Isaac Newton relativ la turtirea Pământului la poli. În 1732 a studiat pentru prima dată "Curbele de urmărire" ("Curbes de poursuite"). În 1748 a inventat heliometrul. Biografia și activitatea științifică a lui Bouguer a fost publicată în "Mémoires parisiennes", apărută în 1758.
Pierre Bouguer () [Corola-website/Science/326546_a_327875]
-
deși sunt necesare încă anumite confirmări”. Cardinalul Stickler continuă povestirea spunând că Wojtyla a crezut că profeția s-a împlinit atunci când a devenit cardinal, nu papă, după cum s-a văzut în lucrările sale. (Secretarul lui Ioan Paul, , neagă prezicerea, în timp ce biografia lui , "Witness to Hope", care conține o descriere a acestei întâlniri, nu o menționează) Conform mărturiilor orale, Episcopul Wojtyła îi scrie lui Padre Pio în 1962 să se roage pentru Dr. Wanda Poltawska, un prieten din Polonia despre care se
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
armă de asalt de 7,62 mm, cu denumirea completă în rusă: "Автомат Калашникова Модернизированный", în traducere: „Automat Kalașnikov Modernizat”, o îmbunătățire a armei "AK-47". În total, Mihail Kalașnikov a creat aproape o sută cincizeci de arme diferite. Era, potrivit biografiei sale, omul cel mai decorat din Rusia, până la decesul său survenit la 23 decembrie 2013, (Ordinul Lenin, premiul Stalin 1949, de două medalii Erou al Muncii Socialiste). A primit titlul de doctor în științe și tehnică în 1971, avea 35
Mihail Kalașnikov () [Corola-website/Science/326780_a_328109]
-
Pike ca "ciudat" și "apatic" și afirmă că el obișnuia să-și petreacă orele de veghe "la fereastra arcuită a unui club din strada St. James". Personajul său a fost totuși extins sau detaliat mai concret în alte părți. În biografia lui Sherlock Holmes scrisă de William S. Baring-Gould se pretinde faptul că Pike este o cunoștință din colegiu a lui Holmes, care l-a încurajat pe tânărul Sherlock să încerce să acționeze ca detectiv. Numele său real era acolo cel
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
de început ca unul dintre cele luate în considerare de către Arthur Conan Doyle pentru personajul său detectivistic înainte de a ajunge la "Sherlock Holmes". El a fost propus pentru prima dată de William S. Baring-Gould care a scris în celebra sa "biografie", "Sherlock Holmes of Baker Street", că Sherrinford era fratele cel mai mare al lui Sherlock Holmes. Holmes a declarat odată că membrii familiei sale au fost nobili rurali, ceea ce înseamnă că fratele cel mai mare ar trebui să rămână să
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
autorul îl face părtaș pe cititor la hobby-urile sale (printre care se numără poeziile licențioase și povestirile polițiste) și la fobiile pe care le avea. Finalul cărții îi aparține soției sale, Janet, care relatează ultimele clipe ale scriitorului. În biografia "It's Been a Good Life" publicată în 2002 - și în care sunt condensate cele trei autobiografii ale lui Asimov - Janet dezvăluie faptul că moartea soțului ei nu a survenit din cauzele prezentate în volumul de față, ci din cauza complicațiilor
Autobiografie (Isaac Asimov) () [Corola-website/Science/325569_a_326898]
-
activitatea didactică la Facultatea de Litere și Istorie din Sibiu. Activitatea profesorului Gheorghe Pavelescu este sintetizată astfel de etnologul Ion Taloș: Gheorghe Pavelescu a fost între puținii elevi ai lui Lucian Blaga care au atins secolul XXI. A avut o biografie extrem de strânsă de cea a filozofului născut la Lancrăm. Ca elev, învățase pe de rost versurile din cele cinci volume blagiene apărute până atunci, uimindu-și profesorii. Ca student, a frecventat cursul de Filozofia culturii al lui Lucian Blaga, apoi
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]