10,836 matches
-
singurele trupe care până acum fuseseră capabile să opună rezistență în acea parte). Tocmai fuseseră atacate cu atâta forță, încât fuseseră alungate din satul Pireaumont și împinse înapoi atât de departe, încât pușcașii inamici puteau trage asupra capului coloanei primei brigăzi hanovriene, care se afla pe drum. Alten a trimis Batalionul I Luneburg în față pentru a alunga din nou inamicul din satul Pireaumont, pe care infateria din Braunschweig fusese nevoită să-l părăsească. Locotenent-colonelul von Klenke și-a îndeplinit ordinul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Luneburg. Infanteria franceză a încercat să recucerească Pireaumont. A atacat cu o forță mai mare, însă aliații aveau deja două batalioane hanovriene și două companii în sat, cu alte două batalioane din Hanovra în spate. Atacul francez a fost respins. Brigada britanică a lui Halkett, urmată de două batalioane din Braunschweig (de Gardă și I), a sosit la lanurile înalte de secară. Braunschweigerii și-au ocupat pozițiile în șanțurile de-a lungul drumului Nivelles. Câteva coloane de francezi au înaintat, așa că
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
ei. După ce Ney a aflat de avansarea puternicului Corp I de armată spre Ligny, acesta și-a dat seama că nu mai putea dispune de întăriri, fiind astfel depășit numeric și în imposibilitatea de a zdrobi inamicul. Mareșalul a trimis brigada de cuirasieri a lui Guiton într-o ultimă încercare de a obține victoria. Cavaleria grea a șarjat cu săbiile scoase, însă fără sprijin și fără artilerie ecvestră. Regimentul 69 britanic a tras o salvă de la 30 de pași. Careul englez
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
la Quatre Bras decât Ney, estimările ajungând de la aproximativ 4 800 până la 9 000 de soldați omorâți sau răniți. În ziua următoare, forțele lui Wellington au lăsat câmpul de luptă în mâinile francezilor și s-au retras. Gauthier, comandant al brigăzii 1 din divizia a 9a a Corpului II. „Pierdusem destul de mulți oameni din cauza gloanțelor, ghiulelelor și acestei șarje de cavalerie. Locotenentul Carondal era mort, Gérard prizonier și mai mulți ofițeri răniți. Eu încasasem un glonte în "shako"; îmi zgâriase țeasta
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Lasalle a fost strănepotul Mareșalului Abraham de Fabert d'Esternay. A fost husar în armata franceză și a promovat foarte rapid până la gradul de General de divizie, ajungând să comande o unitate de cavalerie ușoară ce avea să fie supranumită „brigada infernală”. Pe 6 iulie 1809, spre sfârșitul bătăliei de Wagram, Lasalle se afla în prima linie și, observând o serie de regimente inamice ce s-au rupt de restul armatei, aflate în retragere generală, a luat comanda unui regiment de
Antoine Charles Louis de Lasalle () [Corola-website/Science/312465_a_313794]
-
flancul, tocmai atunci când Desaix, rechemat de urgență pe câmpul de bătălie, sosește cu toate forțele sale, dinspre sud. Desaix se pune în fruntea infanteriei sale și atacă, ordonând de asemenea o șarjă violentă a cavaleriei, sale, comandate de generalul de brigadă Kellermann. Atacul combinat dă imediat rezultate, respingând armata austriacă, surprinsă total de apariția neașteptată a întăririlor franceze, dar generalul Louis Charles Antoine Desaix este ucis în acțiune.
Bătălia de la Marengo () [Corola-website/Science/312826_a_314155]
-
principale: tunelul Platamon și zona adiacentă dintre Muntele Olimp și mare, pasul Olimp și pasul Servia spre sud-est. Aceasta era poziția defensivă cea mai ușor de apărat cu forțe limitate. Apărarea pasurilor Olimp și Servia a fost asigurată de trei brigăzi de neozeelandezi și australieni. Înaintarea tancurilor germane a fost oprită pentru următoarele trei zile de apărătorii acestor pasuri. Pasul care ducea spre orașul Platamon era dominat de o culme muntoasă și de ruinele unui castel. În noaptea de 15 aprilie
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
bărcile de traversare de îndată ce toți soldații au ajuns la capul vestic al cheilor și au început pregătirile pentru apărare. Batalionul de neozeelandezi a fost întărit cu două batalioane de australieni, noua formație fiind denumită „Forța Allen”, după numele comandatului de brigadă Arthur Samuel Allen. Alte două batalioane de infanterie australiene s-au mutat spre regiunea Elatia la sud-vest de chei, având ordin să reziste aici minim trei sau patru zile. Pe 16 aprilie, generalul Wilson s-a întâlnit cu omologul său
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
generală pe frontul albanez, italienii începând acțiuni timide de urmărire. Generalul Papagos a grăbit înaintarea unităților sale spre pasul Metsovon, unde erau așteptate lupte cu germanii. Pe 18 aprilie au izbucnit lupte la Grevna între mai multe unități elene și brigada „Leibstandarte SS Adolf Hitler”. Unităților elene le lipseau echipamentele necesare luptei cu trupele mecanizate inamice și din acest motiv au fost rapid încercuite și copleșite. Germanii au continuat înaintarea și, pe 19 aprilie, au cucerit Ioannina, ultimul punct de reaprovizionare
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
și vom fi învinși de forțele copleșitoare”. Când s-a primit ordinul de retragere în dimineața zilei de 23 aprilie, s-a luat decizia ca fiecare dintre cele două poziții menționate mai sus să fie apărată doar de câte o brigadă. Acestea au fost brigada a 19-a australiană și a 6-a neozeelandeză. Germanii au atacat la ora 11:30 a zilei de 24 aprilie. Atacatorii au fost întâmpinați de o rezistență hotărâtă, au suferit pierderi umane importante și au
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
de forțele copleșitoare”. Când s-a primit ordinul de retragere în dimineața zilei de 23 aprilie, s-a luat decizia ca fiecare dintre cele două poziții menționate mai sus să fie apărată doar de câte o brigadă. Acestea au fost brigada a 19-a australiană și a 6-a neozeelandeză. Germanii au atacat la ora 11:30 a zilei de 24 aprilie. Atacatorii au fost întâmpinați de o rezistență hotărâtă, au suferit pierderi umane importante și au pierdut 15 tancuri. Aliații
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
îndeplinit sarcinile încredințate, s-a sinucis. Pe 21 aprilie s-a luat hotărârea definitivă pentru evacuarea forțelor Commonwealthului în Creta și Egipt. Wavell i-a transmis lui Wilson ordinele scrise necesare. 5.200 de oameni, dintre care cei mai mulți soldați ai Brigăzii a 5-a neozeelandeze, au fost evacuați în noaptea de 24 aprilie, iar Brigada a 4-a neozeelandeză a rămas să blocheze accesul spre Atena. Pe 25 aprilie, puținele escadrile RAF au părăsit Grecia. D'Albiac și-a stabilit cartierul
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
pentru evacuarea forțelor Commonwealthului în Creta și Egipt. Wavell i-a transmis lui Wilson ordinele scrise necesare. 5.200 de oameni, dintre care cei mai mulți soldați ai Brigăzii a 5-a neozeelandeze, au fost evacuați în noaptea de 24 aprilie, iar Brigada a 4-a neozeelandeză a rămas să blocheze accesul spre Atena. Pe 25 aprilie, puținele escadrile RAF au părăsit Grecia. D'Albiac și-a stabilit cartierul general la Heraklion, Creta. 10.200 de australieni au fost evacuați aici din Nauplion
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
mare parte angajamente de mică amploare cu unități britanice care nu reușiseră să fie evacuate la timp. Atacul german a fost executat prea târziu pentru a mai putea tăia retragerea grosului forțelor britanice din Grecia centrală, dar a reușit să izoleze Brigăzile 16 și 17 australiene. Până pe 30 aprilie britanicii au reușit evacuarea a aproximativ 50.000 de soldați. Mai multe vase de transport de trupe aliate (cel puțin 26) au fost scufundate de Luftwaffe. Germanii au capturat 7 - 8.000 de
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
a participat la toate campaniile din Războiul de reîntregire națională, la terminarea acestuia având gradul de maior. Devenit general în preajma celui de-al doilea război mondial, a luat parte la campania din Basarabia din vara lui 1941, în calitate de comandant al Brigăzii 1 fortificații. În toamna acelui an, dupa ocuparea Odessei, a devenit comandant al Diviziei 10 infanterie, ce asigura paza acestui important punct strategic. Un alt moment însemnat al carierei sale militare s-a consumat în toamna/iarna 1941/1943. Comandant
Nicolae Ghineraru () [Corola-website/Science/312890_a_314219]
-
germane, pentru cucerirea Odesei, a fost declanșată la 3 august 1941, când al 4-lea Corp de armată, comandat de generalul Nicolae Ciupercă, a trecut Nistrul, flancat de al 5-lea Corp, format din Divizia a 15-a de Infanterie, Brigada 1-a de cavalerie și Divizia 1-a blindată, care l-a traversat între Tighina și Dubăsari, conform planurilor de luptă elaborate de mareșalul Antonescu personal - ordinul operativ nr. 31 al Marelui Stat Major emis la 8 august 1941, care
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
făcute conform planurilor lui Antonescu, Armata 4 a suferit pierderi mari, de 58 855 de militari, din care 11 046 morți, 42 331 răniți și 5 478 dispăruți. Pe 9 septembrie, generalul Ciupercă (împreună cu șeful statului său major, generalul de brigadă Nicolae Pălăngeanu) a fost înlocuit cu generalul Iacobici, ministrul de război din acel moment, care a primit directive clare să execute fără discuții ordinele primite. După Antonescu, motivul acestei situații deplorabile a fost „lipsa spiritului ofensiv și încrederea în capacitatea
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
unde a format o trupă de teatru cu care a dat numeroase spectacole în scopuri filantropice. În 1946 a devenit actor al Teatrului de Stat din Sibiu unde a activat doar trei ani, după care s-a ocupat de instruirea brigăzilor artistice și de amatori din cadrul unor intreprinderi sibiene, printre care s-a numărat și cele de la IPEIL și Flamura Roșie. În paralel cu activitatea artistică, Tony Vlaicu s-a ocupat de ziaristică, colaborând la presa sibiană cu pseudonimul Toma Racoviceanul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Generalul de brigadă este un grad de ofițer superior colonelului și inferior generalului-maior. Gradul se individualizează printr-o stea aplicată pe epoleții uniformei militare. În România, prin Legea nr.14 din 28 decembrie 1972 privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România (art.
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
activitate, starea lor de sănătate permițându-le rezolvarea în foarte bune condiții a atribuțiilor ce le revin, a fost majorată la 62 ani. Conform art. 58 din Legea 80/1995, acordarea în timp de pace, a gradelor de general de brigadă, general de flotilă aeriană și contraamiral, are ca cerință promovarea unui examen de către colonei și comandori. Condițiile de participare la examen sunt următoarele: Acordarea gradului de general se face de către președintele României, prin decret, ca urmare a propunerii ministrului apărării
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
de Apărare a Țării. Prin OUG nr. 4/26 februarie 2004 pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, în scopul realizării compatibilității cu structurile militare similare aparținând statelor membre NATO , aceste grade au fost redenumite general de brigadă - cu o stea în forțele terestre, general de flotilă aeriană - cu o stea în forțele aeriene, respectiv contraamiral de flotilă - cu o stea în marina militară. [[Categorie:Armata României]] [[Categorie:Grade de ofițer]] [[Categorie:Grade militare]]
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
acest sens este articolul gazetarului I.Nistor, intitulat „Moș Gheorghe (Rășinariu) s-a înscris în colectivă” care, la vremea lui, a iscat multe discuții în sat. "Colectivul" era organizat în trei unități: o fermă hoticolă, o fermă zootehnică și o brigadă vegetală, aceasta din urmă în Sebeșu de Sus. Ferma zootehnică a fost amenajată în clădirile fostei „Școli inferioare de arte și meserii” din capul satului. Succese remarcabile ale Cooperativei Agricole de Producție (C.A.P.) au fost în anul 1961 sub
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
existau 260 de pensionari ai "Colectivului" care au primit pensii totale de 37.000 de lei, adică o medie de 142 de lei. În cadrul C.A.P.-ului au funcționat și ateliere conexe: de tâmplărie, rotărie și fierărie. De asemenea, existau brigăzi de construcții formate din zidari, dulgheri și zugravi care în anul 1964 numărau 40 de meseriași ca: Iosif Limbășan, Ioan și Cornel Stoica, Ioan Murărescu și David Murărescu. "Colectivul" deținea 123 de hectare de pomi fructiferi amenajate pe „"Valea Lupului
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
comedie românesc din 1971, regizat de Mircea Drăgan. Rolurile principale sunt interpretate de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu, Jean Constantin și Iurie Darie. Acest film este al treilea din seria B.D. și prezintă două cazuri rezolvate de Brigada Fapte Diverse (prescurtată B.D.) a unei secții de miliție din România comunistă: descoperirea și anihilarea unei bande de traficanți de droguri care transporta materiale stupefiante prin RSR și arestarea unui infractor străin, originar din România, care dorea să organizeze o
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
România, care dorea să organizeze o rețea de furt și export în stil mare de icoane peste graniță. Filmul este împărțit în două fragmente: "Prafuri pentru mama-mare" și "Icoana făcătoare de minuni" și prezintă rezolvarea a două cazuri de către membrii Brigăzii Fapte Diverse a unei secții de miliție: căpitanul Panait (Toma Caragiu), plutonierul Căpșună (Sebastian Papaiani), sergentul-major Cristoloveanu (Dumitru Furdui) și câinele lup Costel. Filmul începe cu eliberarea din închisoare a celor trei prieteni: Gogu Steriade (Dem Rădulescu), Trandafir (Puiu Călinescu
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]