10,800 matches
-
-se astfel o continuitate a slujirii lui Dumnezeu în acele locuri unde prezența divinității s-a revelat oamenilor. La început, mănăstirea s-a numit „Mănăstirea Călugăru”, aceasta fiind denumirea ei oficială, folosită și în vorbirea poporului. Denumirea provine probabil de la călugărul care s-a adăpostit în peștera ce a devenit mai apoi altarul bisericii. De prin 1880, coloniștii nemți din zonă i-au spus mănăstirii „Kalugera” și cam tot de pe atunci toată lumea începe să-i zică mănăstirii „Călugăra”. III. Perioada de
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
preotul Ioan Murgu, care după 12 ani de slujire a mănăstirii va suferi o moarte năprasnică, fiind strivit de o stâncă uriașă prăvălită asupra locuinței sale. În continuare vom reda un scurt tabel cronologic extras din studiul "Cronica Mănăstirei „Valea Călugărului” din Ciclova-montană,"elaborat de către ieromonahul și starețul Paisie Răileanu tot în anul 1959 ca și cel menționat mai sus. Cele două studii sau „cronici” ale ieromonahului Paisie Răileanu, prezintă unele mici inadvertențe cu privire la cronologia unora dintre evenimente, dar sunt de
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
de tablă în paltine, unde era. 4) 1859, Ioța Văegariu, Alexa Nedici, Nafir Mihai, Ioan Izverniceanu, Ilie Strâmbei din Oravița și Ciclova-montană, martori la descoperirea peșterii. 5) 1859 aceștia, împreună cu alții au străbătut peștera spart peștera și au găsit oasele călugărului, o icoană a Maicii Domnului și o cruce de plumb mică. 6) 1859 Pavel Andrei din Oravița a ridicat o cruce mare făcută de el, pe acel loc. -//- 1859. Mihai Moalărul cantor din Oravița a donat 2 icoane. -//- 1859. Vasile
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
comitetul lui Nedici. Se formează un comitet, în frunte cu teologul Nedici, pentru fonduri. -//- 1860. Alexa Nedici, teologul se călugărește, sub numele de Alexie și ajunge ieromonah. Fondurile strânse se întrebuințează la formarea bisericii din piatră. În acest an, moare călugărul Nedici, răpus de viața ascetică. Se sfințește biserica de episcopul Vârșețului, în frunte cu Dumitru Sola. -//- 1863 - 65. Apare călugărul Samuil Dragsin, care este îndepărtat de Vârșeț. -//- 1865 - 1867. Teologul Ioan Popovici, stă 2 ani și e îndepărtat de Caransebeș
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
sub numele de Alexie și ajunge ieromonah. Fondurile strânse se întrebuințează la formarea bisericii din piatră. În acest an, moare călugărul Nedici, răpus de viața ascetică. Se sfințește biserica de episcopul Vârșețului, în frunte cu Dumitru Sola. -//- 1863 - 65. Apare călugărul Samuil Dragsin, care este îndepărtat de Vârșeț. -//- 1865 - 1867. Teologul Ioan Popovici, stă 2 ani și e îndepărtat de Caransebeș. -//- 1867 - 1873. Preotul Ioan Murgu ucis de stâncă, în noaptea de Paști. Ia conducerea, pe un timp scurt, ieromonahul [?] Văcărescu
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
din ctitorii mănăstirii, precum și pe Ioan Băulescu, epitropul Mănăstirii Călugăra. Întreaga perioadă în care administrația mănăstirii a fost încredințată preoților de mir, cu două mici excepții, se află sub semnul implicării masive a mirenilor în dezvoltarea istorică a mănăstirii, prezența călugărilor fiind probabil evitată și sporadică. Avînd în vedere prestigiul pe care îl câștigase acest așezământ monahal în zonă și rolul jucat de el în păstrarea tradițiilor și identității naționale, a ortodoxiei, ca una dintre trăsăturile fundamentale ale poporului român, reazămul
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
sub ocupația străină a unor popoare neortodoxe ce urmăreau cu tenacitate convertirea acestora la religia lor, după cum cunoștem din istoria Banatului și a Transilvaniei. Păstrarea vie a tradiției orale care amintește de existența pustnicilor ce s-au nevoit pe Valea Călugărului, dovedește setea despre astfel de informații și dragostea cu care mai apoi acest loc a fost cu dragoste împodobit cu o mănăstire de către localnici. Mănăstirea Călugăra nu reprezintă decît continuarea și consolidarea unei tradiții în zonă, reprezintă întărirea Bisericii Ortodoxe
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
astăzi preoți parohi în Valea Carașului. Drumul a fost consolidat și modernizat abia în 2006, sub conducerea administrativă a protos. Casian Onița, actualul stareț al Mănăstirii Călugăra. "2. Stareții Mănăstirii Călugăra de după Dionisie Văcărescu" În Istoricul Mănăstirei „Călugăra”, din „Valea Călugărului”, Ieromonahul Paisie Răileanu Amintește șirul de stareți care s-au aflat la conducerea mănăstirii pînă în 1959, când a fost alcătuit acest studiu. „După plecarea lui Pr. Durăin vine ieromonahul moldovean, Nectarie Pintilie, actualmente la parohia Partoș, care a stat
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
camera lui Diego, câinele Assassin le arată lui Diego și Joaquin un pasaj secret aflat în spatele bibliotecii. Deghizați, Diego și Joaquin cutreieră străzile din Nuova Aragon, văzând teroarea stârnită de oamenii colonelului. Atenția lui Diego este atrasă de două incidente: călugărul Francisco, care încearcă să ridice oamenii la luptă împotriva cruzimii lui Huerta, și un grup de băieți care produc pagube negustorilor corupți, desenând apoi pe garduri un "Z". Întrebându-l pe Chico, unul dintre băieți, Diego află de legenda lui
Zorro (film din 1975) () [Corola-website/Science/312371_a_313700]
-
un mare luptător și câștigă întotdeauna. Noul guvernator află că puterea în coloniile spaniole este uzurpată de colonelul Huerta. A doua zi, fratele Francisco este condamnat pe nedrept la lovituri de bici pentru că a vândut piei de animale putrede. În timp ce călugărul este biciuit, Diego apare îmbrăcat ca Zorro, cu o mantie neagră, pălărie și mască, îl eliberează pe fratele Francisco și pune ca "judecătorul corupt, martorul mincinos și călăul criminal" să primească loviturile de bici în schimbul fratelui Francisco. Ulterior, într-o
Zorro (film din 1975) () [Corola-website/Science/312371_a_313700]
-
a născut în anul 1367 la Târnovo și a murit în perioada cuprinsă între anii 1419-1420 la Kiev. Tatăl său era fratele lui Kiprian, Mitropolitul Kievului. Acest fapt, i-a influențat carieră. Îl întâlnim în actele Patriarhiei de la Constantinopol drept călugăr în cercurile patriarhului. În această calitate este trimis în anul 1401 în misiune la Suceava, împreună cu diaconul Manuel, cu scrisoarea patriarhală de recunoaștere a Mitropolitului Moldovei, Iosif, rudă de a lui Alexandru cel Bun. Erau vremuri grele pentru ortodoxie: căzuse
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
preot probabil de către acest Papă. Pleacă mai departe, în Galia în anul 415, fiind trimis de către Papă pentru a continua încreștinarea galilor, începută deja de către sfinții Policarp și Irineu de Lugdunum (azi Lyon). La Marsilia înființează două mănăstiri, una de călugări și alta de maici: « Mănăstirea Sfântul Victor » și « Mănăstirea Sfântul Sotiros » (Mântuitorul). Organizează viața mănăstirească după modelul mănăstirilor din orient cu adaptările necesare locului. Prin aceasta, Ioan Casian este un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
ai mănăstirilor din orient. Conform legendei bisericești române, Ioan Casian s-ar fi născut în Valea Casimcei (județul Constanța), zonă denumită de această legendă « "ținut al Casienilor și peșterilor" » și prezentată ca o « "vatră de trăire duhovnicească profundă, a vestiților călugări sciți" ». O peșteră din Podișul Casimcei a fost recent botezată „Ioan Casian” și inscripții tomitane cu patronimul Kassianos au fost aduse la Casimcea pentru a „susține” legenda nașterii sale în această vale. Dar în ciuda denumirii de « "Scythia minor" », Dobrogea antică
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
unul din romanticii târzii ai literaturii arabe. A scris în engleză și arabă. S-a născut în 1883 la Bsharri, Liban, într-o veche familie creștină. Primele noțiuni de religie, de limbă siriacă și arabă, le-a căpătat de la un călugăr. În 1894 a emigrat, împreună cu mama sa, în America, la Boston. Familia se instalează în cartierul Chinatown din Boston, unde Djubran urmează cursurile școlii comunale timp de 4 ani și unde l-a cunoscut pe fotograful Fred Holland Day care
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
la începutul sec. XIV, undeva prin anii 1310-1315 de familia Cândeștilor. În secolul XV s-a întemeiat aici o sihăstrie, sub influența Mănăstirii Prislop. Această a funcționat până în a doua jumătate a secolului XVII când calvinii i-au izgonit pe călugări de aici iar mănăstirea a rămas în paragină până în anul 1989 când Episcopia Aradului a decis restabilirea vieții monahale aici. În 1995 schitul capătă viață prin stabilirea aici a unui grup de călugări. Biserică mănăstirii este din piatră, fără temelie
Mănăstirea Cetatea Colț () [Corola-website/Science/312413_a_313742]
-
XVII când calvinii i-au izgonit pe călugări de aici iar mănăstirea a rămas în paragină până în anul 1989 când Episcopia Aradului a decis restabilirea vieții monahale aici. În 1995 schitul capătă viață prin stabilirea aici a unui grup de călugări. Biserică mănăstirii este din piatră, fără temelie, cu contraforturi, în formă de navă cu altar și naos. Are un turn în formă pătrată(ce era folosit pentru apărare), care a avut în interior trei camere. Scările turnului sunt verticale și
Mănăstirea Cetatea Colț () [Corola-website/Science/312413_a_313742]
-
monah Isaia și preotul Dănilă din Dejani - viitorul monah Daniil. Istoria mai consemnează faptul că episcopul Inochentie al Râmnicului a dăruit un Triod (Râmnic,1733) schitului Dejani. Mănăstirea era atunci o modestă construcție de lemn, cu temelie din piatră. Locuințele călugărilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunzișurile pădurii. Doar o cărare de munte străbătea acest loc izolat. Obștea era constituită din 5-6 călugări cu viață aspră de pustnicie. În pomelnicul mănăstirii, alături de cei menționați anterior, mai apar și călugării
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
1733) schitului Dejani. Mănăstirea era atunci o modestă construcție de lemn, cu temelie din piatră. Locuințele călugărilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunzișurile pădurii. Doar o cărare de munte străbătea acest loc izolat. Obștea era constituită din 5-6 călugări cu viață aspră de pustnicie. În pomelnicul mănăstirii, alături de cei menționați anterior, mai apar și călugării Augustin și Ivanichie. Ca toate celelalte mănăstiri făgărășene, apărătoare ale credinței ortodoxe, mănăstirea de la Dejani a fost distrusă de armatele generalului Bukow, din ordinul
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
călugărilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunzișurile pădurii. Doar o cărare de munte străbătea acest loc izolat. Obștea era constituită din 5-6 călugări cu viață aspră de pustnicie. În pomelnicul mănăstirii, alături de cei menționați anterior, mai apar și călugării Augustin și Ivanichie. Ca toate celelalte mănăstiri făgărășene, apărătoare ale credinței ortodoxe, mănăstirea de la Dejani a fost distrusă de armatele generalului Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, căzând victimă a luptei de catolicizare dusă de Imperiul austro-ungar în secolul al
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Cârligele, județul Vrancea (la circa 15 km vest de Focșani), aflată în episcopia Buzăului și Vrancei. Este renumită mai ales pentru icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni. A fost mănăstire de călugări de la întemeierea sa (secolul XV după unele surse) și pînă la desființarea prin decretul comunist nr. 410/1959. A fost reactivată în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe. Situată în mijlocul pădurilor de fag și stejar de pe dealul Deleanu, la câțiva
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
timpului, această sfântă icoană a făcut multe minuni. În vreme de calamități (secetă, inundații etc.), icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii și de fiecare dată a fost de un real ajutor. Mănăstirea Dălhăuți a fost mănăstire de călugări de la întemeiere și pînă la desființarea sa prin decretul comunist nr. 410/1959. Biserica Ortodoxă Română, prin strădania episcopului Epifanie al Buzăului, a reactivat această mănăstire în anul 1990, ca mănăstire de călugărițe. Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
de pe Valea Mureșului Inferior, din Banat precum și din Țară celor trei Crișuri s-au aflat sub stăpânirea turcilor până în jurul anilor 1699 când a fost încheiată Pacea de la Karlowitz. În perioada acelor ani, la schitul de la Feredeu a trait un călugăr pe numele Filimon, care a fost ucis de către turci înainte să părăsească această regiune, pentru faptul că de nenumărate ori a cerut cu crucea în mână ridicată de-asupra capului cotropitorilor păgâni să părăsească aceste meleaguri. În primii ani din
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
Arhimandritul Policarp Marușca de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog. În toamna anului 1934, la Feredeu, a fost turnata fundația clădirii de locuit, care se compunea din trei camere și un coridor. Prima cameră din partea stângă a clădirii era destinată episcopului, iar celelalte două călugărilor. Dintr-un document din acei ani, rezultă că în ziua de 11 aprilie 1937, la schitul reînființat de la Feredeu a fost instalat primul stareț cu numele de Pahomie. Aceasta menționare, duce la concluzia că viața monahala a existat aici pe
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
și pan[ în momentul apariției Decretului 410/1959, când, ca și multe alte mănăstiri din România, cea de la Feredeu a fost închisă. Până la acest tragic și dureros eveniment care a marcat viața multor credincioși, la Feredeu au fost câte 2-3 călugări precum și Ieromonahul Ioasaf Mârzencu. Cu toate aceste măsuri de represiune la Feredeu se mai oficiau în mod sporadic slujbe religioase, de către o serie de preoți din așezările din împrejurime, mai ales de Ziua Crucii. Episcopul Aradului și Hunedoarei, Timotei Seviciu
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
lui Moise Ignat Beșliu de pe vremea episcopului Damaschin (cărturar și animator al Tiparniței Episcopiei Buzăului). Într-un inventar care datează însă din 1863, anul menționat al întemeierii este însă 1708. Mai târziu din cauza frecventelor stricăciuni provocate de ape, schitul - destinat călugărilor - a fost mutat într-o poiană situată mai jos (Poiana din Vale), într-un loc aflat la 150 m spre est față de actuala biserică. Nici în această nouă locație biserica - de formă dreptunghiulară a vechiului schit, nu a avut parte
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]