10,007 matches
-
sunt de dimensiuni relativ reduse impresionează vizitatorii prin sălbăticia lor. Dealtfel întregul relief, care domină pe dreapta valea Cheii, cu pereții săi abrupți îmbrăcați în trene imense de grohotiș, merită a fi văzut. Vârful Postăvarul se continuă spre sud prin culmea prelungă, larg rotunjită, Spinarea Calului, pe care se face legătura cu Munții Predealului. Poziția geografică a Munților Postăvarul în cadrul Carpaților de Curbură, caracterizați printr-o mare diversitate a circulației maselor de aer, imprimă trăsături distincte elementelor climatice. În circulația atmosferică
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
în primul rând în funcție de altitudine (între poale și vârful cel mai înalt există o diferență de nivel de peste 1.300 m) și de caracteristicile suprafeței subiacente. În tabelele 1 și 2 sunt redate valorile medii multianuale pentru principalii parametri climatici. Culmea Postăvarului este caracterizată prin temperaturi medii anuale cuprinse între 0° și 2°C. La nivelul Poienii Brașov și al Munților Predealului situate la altitudini în jur de 1.000 m se înregistrează temperaturi medii anuale de 4°-6°C (4
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
se înregistrează temperaturi medii anuale de 4°-6°C (4,9°C la Predeal și 5,8°C la Poiana Brașov). La poale, spre Depresiunea Brașov temperaturile medii anuale ajung la 6—8°C (7,8°C la Brașov). Pe culmile înalte, luna cea mai rece a anului este februarie (-6°C...—8°C) și ianuarie (-5°C) la nivelul Poienii Brașov, Predealului și poalelor muntelui. Iarna se produc frecvente inversiuni de temperatură, în Depresiunea Brașov înregistrându-se temperaturi mai scăzute
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
10" și 25°08'40” longitudine estică. Limita septentrională corespunde văii superioare a Someșului Mare (între confluența cu Pîrîul Măria și cea cu Anieșul), iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea Sîngeorz - intersectează valea Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în Dealul Tănasa, situat la sud de
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea Sîngeorz - intersectează valea Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în Dealul Tănasa, situat la sud de valea Bistriței. Limita aceasta jalonează un relief înalt (culmea Frăsiniș-Mărcuș și Dealul Tănasa), care barează depresiunile Bîrgăului spre vest (Podișul Transilvaniei) sau un uluc (valea Strîmba) situat la baza reliefului vulcanic înalt din Bîrgău. Limita estică corespunde culoarului văilor Măria-Coșna ce separă Munții Suhardului de cei ai Bîrgăului și
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
muntelui, la Livezile, Viișoara, Sărata), unde, în genere, climatul trebuie sa fie submontan, răcoros și umed. Spațiul montan, cu expoziție față de circulația predominant vestică, favorizează cumularea unor importante cantități de precipitații anuale, a căror medie atinge 1000 mm, iar pe culmile înalte peste 1400 mm, nebulozitatea medie depășind 6 zecimi. Climatul munților mijlocii se caracterizează prin variații moderate ale temperaturii aerului, cea anuală menținîndu-se pozitivă, iar în luna iulie oscilînd între 18-20°C. Versanții orientați spre nord-vest, vest, sud-vest sînt frecvent
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
pe care le-o oferă Calistrat Hogaș în drumul său pe la mânăstirile nemțene - în opera să "„Pe drumuri de Munte”" și datorită locului în care Mihail Sadoveanu a plasat dramă Vitoriei Lipan din românul Baltagul. Existența pe partea superioară a culmilor a pajiștilor montane, a favorizat dezvoltarea păstoritului, ocupație din care derivă însăși chiar denumirea acestor munți. Munții Stânișoarei se află în nord-estul României, la exteriorul arcului Carpaților Orientali, având o direcție generală nord-vest - sud-est cale de aproximativ 60 de km
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
existat o concomitenta între principalele faze de acumulare a aluvionarului în care au fost sculptate terasele și maximul de dezvoltare a proceselor de mișcare în masă pe versanți. Altitudinile cele mai mari corespund, de regulă, rocilor celor mai rezistente din culmea principala, în special conglomeratelor de Ceahlău (vârful Bivolul, cu altitudinea maximă - 1.530 m, se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
săpat în roci mai dure, așa cum sunt cele două defilee ale Bistriței de la Izvorul Muntelui și de la Straja, în gresia eocena de Tărcau, primul servind și construcției barajului pentru lacul de acumulare al hidrocentralei „Stejarul”. Orografic se prezintă că o culme principala (vestică) mai înaltă, cu o asimetrie generală între flancul vestic (înclinare de 19-20 grade) și flancul estic (14-15 grade). "Culmea principala" este lungă de aproximativ 70 km, fiind orientată pe axa nord-vest-sud-est, culminând cu numai două vârfuri peste 1
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
de Tărcau, primul servind și construcției barajului pentru lacul de acumulare al hidrocentralei „Stejarul”. Orografic se prezintă că o culme principala (vestică) mai înaltă, cu o asimetrie generală între flancul vestic (înclinare de 19-20 grade) și flancul estic (14-15 grade). "Culmea principala" este lungă de aproximativ 70 km, fiind orientată pe axa nord-vest-sud-est, culminând cu numai două vârfuri peste 1 500 m: vârful Bivolul (sau Halauca) 1 530 m și Batca Comorii 1 513 m. Din culmea principala se dirijează divergent
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
flancul estic (14-15 grade). "Culmea principala" este lungă de aproximativ 70 km, fiind orientată pe axa nord-vest-sud-est, culminând cu numai două vârfuri peste 1 500 m: vârful Bivolul (sau Halauca) 1 530 m și Batca Comorii 1 513 m. Din culmea principala se dirijează divergent culmi secundare mai scunde, unele longitudinale , separate de afluenții Moldovei, în nord (spre exemplu Obcina Voronețului), sau de cei ai Bistriței, în sud, altele transversale, orientate spre est și separate de Suha Mare, Suha Mică, Ozana
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
principala" este lungă de aproximativ 70 km, fiind orientată pe axa nord-vest-sud-est, culminând cu numai două vârfuri peste 1 500 m: vârful Bivolul (sau Halauca) 1 530 m și Batca Comorii 1 513 m. Din culmea principala se dirijează divergent culmi secundare mai scunde, unele longitudinale , separate de afluenții Moldovei, în nord (spre exemplu Obcina Voronețului), sau de cei ai Bistriței, în sud, altele transversale, orientate spre est și separate de Suha Mare, Suha Mică, Ozana și Topolița. "În sectorul estic
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
mai scunde, unele longitudinale , separate de afluenții Moldovei, în nord (spre exemplu Obcina Voronețului), sau de cei ai Bistriței, în sud, altele transversale, orientate spre est și separate de Suha Mare, Suha Mică, Ozana și Topolița. "În sectorul estic" sunt culmi prelungi care fac trecerea la Subcarpații Moldovei și zona depresionara a văii Moldovei.. Munții Stânișoarei au "altitudini" medii de circa 800 m, cu o altitudine maximă de 1530 m în vârful Bivolu, o energie medie de relief de 300-400 m
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
pânzei de Ceahlău", ponderea mare a rocilor dure și poziția tectonica mai ridicată a acesteia, au dat reliefului un caracter de masivitate. Între văile Râșca și Moldova, unde cutele de șariaj sunt intens solzificate, se remarcă aliniamente de înălțimi și culmi monolitice concordante cu structura, având un aspect de hogback, în timp ce văile nu sunt adaptate la structura. Pe văi se pun în evidență nivele de umeri situate între 120 și 300 m altitudine aproximativa, derivate din fragmentarea glacisurilor de vale pleistocene
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
C, cu precipitații anuale sub 1100 mm, si cu peste 80 de zile de menținere a stratului de zăpadă. Munții Stânișoarei sunt inca bine împăduriți (aprox. 75% din suprafața), dar pădurea este dominată de formațiunea de amestec conifere-fag. Numai pe culmile de pește 1.200 m din vest și sud-vest există molidișuri pure. În sud, pe versantul culmii Cozla, s-a plantat pin, iar spre baza versantului estic, la contactul cu Subcarpații Neamțului, în amestecuri pătrunde gorunul. Partea superioară a culmilor
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
de zăpadă. Munții Stânișoarei sunt inca bine împăduriți (aprox. 75% din suprafața), dar pădurea este dominată de formațiunea de amestec conifere-fag. Numai pe culmile de pește 1.200 m din vest și sud-vest există molidișuri pure. În sud, pe versantul culmii Cozla, s-a plantat pin, iar spre baza versantului estic, la contactul cu Subcarpații Neamțului, în amestecuri pătrunde gorunul. Partea superioară a culmilor muntoase este domeniul pajiștilor montane secundare. Într-o proporție covârșitoare de 90 % domină solurile cambice de tip
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
culmile de pește 1.200 m din vest și sud-vest există molidișuri pure. În sud, pe versantul culmii Cozla, s-a plantat pin, iar spre baza versantului estic, la contactul cu Subcarpații Neamțului, în amestecuri pătrunde gorunul. Partea superioară a culmilor muntoase este domeniul pajiștilor montane secundare. Într-o proporție covârșitoare de 90 % domină solurile cambice de tip eumezobazice și mezobazice cu un conținut redus de humus (3-10 %) și o reacție slab acidă până la neutră. În răspândirea lor, ca importanță urmează
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Natural Vânători Neamț. În partea de nord, acoperirea cu servicii turistice este centrată în arealul limitrof "Drumului Talienilor" (DJ209B) - pe versanții vestici, activitate în curs de dezvoltare Accesul spre asistență medicală înspre vest, este grevat de necesitatea de a traversa culmea Carpaților Orientali spre Târgu Mureș (prin pasurile Petru Vodă și Creangă în zona nordică , respectiv prin Pângărați în zona de sud) În ordinea apropierii și a clasificării pe competențe sunt de categoria a V-a - monospecialitate [Spitalul de Pneumoftiziologie Bisericani
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
cu vârsta de peste 100 ani, fiind o rezervație de tip mixt, forestiera și peisagistica. Lacul Cuejdel este situat în arealul comunei Gârcina, lângă Piatră Neamț, s-a format în urma unor alunecări de teren succesive pe cursul pârâului Cuiejdel la baza Culmii Munticelu. Este cel mai mare lac de baraj natural din țară. În aval de lac mai există patru lacuri mici. Aici s-a creat un microclimat specific și o vegetație caracteristică mediului lacustru. Se poate accesa cu mașina prin Crăcăoani
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Pângărați la o altitudine de 700 m, în partea nordică a satului Poiana, reprezentând o zonă cu rol de protecție pentru specii arboricole de tisa ("Taxus baccata"). Locul fosilifer Cozla se află la nivelul terminației sudice a Munților Stânișoarei pe culmea Cozla (679 m) și reprezintă o zonă de interes paleontologic situată în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici s-au descoperit depozite fosilifere de pești, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Pe dealul Cozla din Piatră Neamț
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
679 m) și reprezintă o zonă de interes paleontologic situată în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici s-au descoperit depozite fosilifere de pești, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Pe dealul Cozla din Piatră Neamț pe culme, aflate într-o pădure de fag se găsesc stăncile de la "Trei căldări" (sau "Căldările uriașilor"). Sunt trei marmite de eroziune formate într-un monolit de gresie, datorită erodării exercitate de vânt și de către apele de șiroire. Menționat în literatura în
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
complexe religioase care includ situri secundare, schituri și mănăstiri mai mici și mai puțin cunoscute. Siturile religioase ortodoxe principale aflate în Munții Stânișoarei sunt (în sens orar): Cetatea Neamț este construită în perioada consolidării statului medieval românesc moldovenesc în vârful Culmii Pleșului pentru a controla valea Ozanei (ce reprezenta una dintre rutele comerciale între Moldova și Transilvania), este o construcție remarcabilă. Perioadă de apogeu din punct de vedere militar a atins-o în epoca lui Ștefan cel Mare. Actual după un
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
locuit aici în perioada de vară între 1944 - 1961. Muzeul păstrează ambianța de epocă și expune obiecte memoriale. Monumentul amplasat la Târgu Neamț în partea de nord-est a orașului la aproape 100 de metri deasupra acestuia, pe terasa creată pe Culmea Pleșului, este dedicat corpului de Vânători de Munte ai Armatei Române din Primul Război Mondial.Orașul a fost ales pentru construcția edificiului, datorită faptului că în această zonă în 1916-1917, a fost creat și antrenat primul batalion de Vânători de
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
664 m. Frumusetea si sălbăticia locurilor au fost surse de inspirație pentru scriitori ca Mihail Sadoveanu (care plasează în Valea Tarcăului satul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan - personajele din romanul "Baltagul"), Calistrat Hogaș (care a parcurs o bucată a culmii Goșmanului - povestind aceasta în cartea "În munții Neamțului"), precum și pentru Alexandru Vlahuță (în "România pitorească"). lui sunt așezați în nord-estul României la exteriorul grupei centrale a arcului Carpaților Orientali, având o direcție generală de la nord-nord-vest spre sus-sud-est, cale de aproximativ
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Diviziuni: Munții Tarcău se află în categoria munților mijlocii ai României. Majoritatea vârfurilor - teșite și spinări domoale - sunt situate între 1100-1400 m, altitudinea șeilor de intersecție necoborând în general sub 1000 m. Șeile și pasurile sunt în general înalte. Altitudinea culmilor scade în general de la sud spre nord și din zona centrală spre periferie - mai rapid către est descât spre vest. Din punct de vedere morfologic culmile interfluviale principale - prelungi de ordinul zecilor de kilometri - sunt larg vălurite, culmile secundare fiind
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]