9,846 matches
-
facă, Echenoz se plictisește, se ridică de pe scaunul cu rotile și pleacă. Nici un adevăr major nu s-a spus până aici, și, iar, nici nu se poate spune, pentru că orice adevăr, pe lângă exclusivismul său inerent de care aminteam, fixează În enunțul său un loc și un timp. Ori, la Echenoz, ca și pe computer, totul se petrece oriunde și oricând. Adevărul, la Echenoz, sare din schemă. Ferrer este personajul echenozian paradigmatic, un “om fără Însușiri”, exponent al ontologiei slabe. În permanent
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dispărute - Gloria Vancouver. și aici rupturile de perspectivă narativă abundă, nimeni neputîndu-și asuma reasamblarea unui puzzle stricat, nici Kotter, superiorul lui Breughel, cel care-l interoghează, nici cititorul, nevoit să-și facă drum printr-o inextricabilă țesătură de flash-back-uri Întrerupte, enunțuri laconice și echivoce, puncte de vedere suspendate: “Viza are o valabilitate de trei săptămîni. / Perioadă neînsemnată. / Dar suficientă, cînd te gîndești la dosarul Vancouver-Machado-Breughel, pentru a termina cu. / Prea destulă.”. Titlurile capitolelor, “ficțiune”, ”vis”, ”carnet de bord”, invită cititorul În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cuvînt, Cum am devenit prost. Diferența este remarcabilă pentru cel care va fi citit cartea și va fi identificat un anumit tip de discurs ideologic. Titlul românesc adaugă și sustrage cîte ceva din cel francez: adaugă o modalizare, transformînd un enunț monofonic Într-o frază cu principală și subordonată, vocea primeia preluînd-o pe cealaltă și ironizînd-o: faptul de a deveni prost aparține deciziei locutorului, lui eu, În vreme ce prostia este un dat, o carență intelectuală independentă de liberul arbitru. Cum poți să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a deveni prost aparține deciziei locutorului, lui eu, În vreme ce prostia este un dat, o carență intelectuală independentă de liberul arbitru. Cum poți să te hotărăști să devii prost, altfel decît În glumă? Ori, deși poate să pară același lucru, enunțul francez cum am devenit prost este foarte serios. Există În plus acel adverb de frază, cum, care califică predicatul nominal: a existat adică un mod În care, cu sau fără voința mea, am devenit prost. Nu neapărat eu am ales
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poliției (suportul popular al acesteia). Sunt analizate influența mass-media în construirea opiniei publice (suprareprezentarea criminalității, inducerea fricii de victimizarea criminală etc.) și particularitățile proceslor cognitive ce intervin în emergența opiniilor (suprageneralizarea, accesibilitatea cognitivă, încrederea în propriile judecăți evaluative). Pentru susținerea enunțurilor teoretice referitoare la criminalitate, justiție și poliție, am evocat rezultatele sondajelor de opinie publică naționale și internaționale (Eurobarometrul de Opinie Publică, 2004, și New Europe Barometer, 2004). Se acceptă cvasiunanim că termenul de „criminalitate” desemnează „ansamblul de manifestări, acte, fapte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
societății și indicații pertinente pentru modul său de a acționa. Factorul cultural poate explica în bună măsură modul cum funcționează ordinea socială într-o anumită societate. În măsura în care comportamentul cultural poate fi definit ca o totalitate de acțiuni, reacții, convingeri, aspirații, enunțuri verbale sau experiențe subiective (adică de tot ceea ce face, ce spune, ce gândește și simte un individ într-o situație socială specifică), el apare determinat de valorile, credințele și normele ce alcătuiesc componentele fundamentale ale unei culturi. Un asemenea comportament
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
să prindă prada - cobaiul închis într-o cușcă închisă, dar transparentă; a nu te putea feri, fiind imobilizat la picioare, iar cineva îmbrâncindu-te peste un obstacol etc. A putut formula pe această bază legea de mai jos ca un enunț care poate fi numit legea insatisfacției: „Ori de câte ori o serie comportamentală originară este declanșată, orice eșec e iritant”2. În 1913, Thorndike credea că aceste două legi au o mare importanță practică și teoretică, cu condiția ca expresia „cu succes” să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
effect of annoyingness). Sesizăm în această frumoasă simetrie antinomică și un anume „gust pentru sistem”, care s-a dovedit dăunător pentru elucidarea exactă a raporturilor dintre motivație și învățare. El l-a obligat pe Thorndike să-și revizuiască după 1930 enunțurile cuprinse în legea efectului. Mai ales cel de-al doilea s-a dovedit precar. În 1913, Thorndike afirma cu tărie că legea sa a fost deja ilustrată prin numeroase fapte de observație și experimentale. Totul s-ar explica prin „tendința
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
serie de schimbări impuse de noua situație stimulatoare, atunci cel care învață devine apt să răspundă unui stimul total nou; cel care învață recurge la adăugări și eliminări în situația stimulatoare până când nu mai rămâne nimic din situația originală”. Un enunț mai general este următorul: „Cel care învață poate da orice răspuns oricărei situații la care este sensibil”2. De fapt, această lege descrie procesul de înlocuire a stimulilor necondiționați cu stimuli condiționați descris de reflexologi și behavioriști. De aceea, „legea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Edwin Guthrie în ansamblul behaviorismului este radicalismul ei. Guthrie susține pur și simplu că învățarea este completă într-o singură experiență 1. Este corolarul tuturor investigațiilor sale. O concluzie care derivă direct din legea achiziției. În 1959, el a completat enunțul legii achiziției astfel: „O combinație de stimuli care însoțește o mișcare la apariția sa tinde să fie exprimată de acea mișcare. Ceea ce s-a sesizat (what is noticed) devine semnalul a ceea ce este făcut (what is being done)”. Învățarea apare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
numit de Skinner discriminare; el sublinia concis importanța sa în analiza teoretică și în controlul practic al comportamentului. Ea ar consta în faptul că atunci când discriminarea a fost stabilită, putem modifica probabilitatea de răspuns prezentând sau îndepărtând stimulul discriminator. Acest enunț este, în chip evident, o lege a condiționării - esențială pentru gândirea skinneriană. B. Diferențierea răspunsului 1tc "B. Diferențierea răspunsului1" Skinner face o deosebire clară între discriminarea de stimuli (discrimination of stimuli) și procesul de diferențiere între formele de răspuns (discriminating
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
consonanței” (the magnitude of consonance). Studiul magnitudinii celor două procese permite cel puțin două legități cu valoare practică enormă pentru orice tip de activitate umană și, indubitabil, pentru învățare. Deși le-a considerat simple „ipoteze”, Festinger a atribuit celor două enunțuri care urmează o importanță capitală. Le putem considera ca fiind și legi ale învățării cognitive: a) „Magnitudinea disonanței sau a consonanței ce există între două elemente cognitive va fi o funcție directă a importanței celor două elemente”2. b) „Totalul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
deduse din cele două legi formulate mai sus. Nu încape îndoială că ele se aplică și învățării cognitive umane și, prin urmare, au o utilitate instrucțională maximală. Le redăm în forma în care le-a exprimat autorul în anul 19574. Enunțurile lui Festinger sunt valabile pentru orice fel de activitate cognitivă. Noi ne permitem îndrăzneala de a le considera ca fiind principii ale unei teorii speciale a învățării cognitive. 7.5. Teoria octadică a învățării cognitivetc " 7.5. Teoria octadică a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
consonanței cognitive, atunci vor putea fi formulate, după Festinger, cel puțin opt „implicații operaționale”; ele pot fi considerate fără reținere ca fiind aplicabile în practica instruirii și educației. Pentru a evita neînțelegerile provocate de concizia exacerbată a lui Festinger, însoțim enunțurile sale cu scurte exemplificări. 1. „Magnitudinea disonanței postdecise (post decision) este o funcție crescătoare a importanței generale a deciziei și a atractivității relative a alternativelor nealese” (Festinger, 1957, p. 262) Altfel spus, disconfortul cognitiv provocat de alegerea unei alternative este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de fapt, a nega evidențele. Corneliu D. Bîlbă are dreptate să observe: "Ceea ce Cantemir spune, într-o limbă relativ nouă sub raportul experienței literare este parte din "trecutul mort" al filosofie occidentale. În vocabularul arheologiei, aceasta înseamnă că ansamblul de enunțuri care formează discursul Divanului sunt sedimentate într-un strat mai profund al arhivei culturii occidentale și, prin urmare, producția acestor enunțuri ascultă de un set de reguli care nu mai pot fi reperate în corpus-ul de discursuri ce definesc
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
raportul experienței literare este parte din "trecutul mort" al filosofie occidentale. În vocabularul arheologiei, aceasta înseamnă că ansamblul de enunțuri care formează discursul Divanului sunt sedimentate într-un strat mai profund al arhivei culturii occidentale și, prin urmare, producția acestor enunțuri ascultă de un set de reguli care nu mai pot fi reperate în corpus-ul de discursuri ce definesc actualitatea culturală și științifică de la începutul secolului al XVII-lea. Epistema de care aparține dialogul sfletului cu trupul este epuizată!"14
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poate întâmpla într-un mit". Aceste istorisiri au totuși acces la cunoștințe de tip religios, valide pentru aceia cărora li se adresează. Mitul este un reper simbolic de neînlocuit, servește la "exprimarea și transmiterea sub o formă narativă, diferită de enunțurile abstracte ale filozofului și savantului, a unei cunoștințe privind realitatea" (Vernant, 1982). Povestirile de acest gen pun în scenă o imaginație apropiată de invențiile onirice despre care Charles Nodier (1830) va spune că sunt izvorul tuturor creațiilor omenești, atât a
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
SF-ul a putut fi înfățișat drept "mitologia timpurilor noastre", având în centru idolatria pentru știință și așa-zisele ei miracole. Mitul este un reper simbolic de neînlocuit, servește la a "exprima și transmite, sub o formă narativă, diferită de enunțurile abstracte ale filozofului și savantului, un anumit tip de cunoaștere cu privire la realitate"154. Mutant: termenul de mutație va fi folosit de Lamarck în 1809, cu sensul de variație continuă, apoi de Hugo de Vries în 1884. Acest termen denotă apoi
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
unei literarități obținute fără contribuția unei științe a poeziei. Tot ce se spune se transformă în literatură în virtutea modului natural-valoros în care se articulează axa succesivităților. Oricine face fraze, poate face și literatură. Malherbe spunea că verificarea ultimă a unui enunț poetic constă în asumarea lui de către orice locutor, ca o frază oarecare din vorbirea de zi cu zi21. De aici provine și ideea că literatura emanată de geniul limbii franceze e inevitabil o "proză". Dacă diferența ultimă dintre discursul poetic
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
oarecare din vorbirea de zi cu zi21. De aici provine și ideea că literatura emanată de geniul limbii franceze e inevitabil o "proză". Dacă diferența ultimă dintre discursul poetic și cel prozaic e dată de felul în care e tăiat enunțul, în funcție de constrângerile prozodice, respectiv sintactice, atunci insistența geniului limbii franceze asupra dispunerii cuvintelor în frază demonstrează inapetența sa pentru poezie 22. Țin să subliniez această caracteristică pentru că mitul unui geniu "prozaic"23, care la mijlocul secolului al XVIII-lea devenise un
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lexical la rang de operă, filosoful german a deschis posibilități aproape nelimitate pentru producția literară a culturilor periferice. Poezia se găsește cam peste tot în dicționarul unei limbi odată ce se convine că orice cuvânt separat din corpul sintactic al unui enunț poate face literatură: în "frunza verde" în fața căreia s-au extaziat romanticii noștri, în rimele populare stereotipe pe care le aprecia Titu Maiorescu sau în numele Luceafărului, așa cum a încercat să o demonstreze Dimitrie Caracostea într-o analiză celebră 37. Așadar
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aceste forme de micro-organizare a textualității e posibilă o deconstrucție a unităților arhitectonice în spațiul literar, așa cum a făcut Michel Foucault într-o secvență din Archéologie du savoir, opunând monumentului, documentul - adică arhiva unei epoci formată din numărul infinit al enunțurilor posibile. Resturile devin din acest punct de vedere o expresie a unei alte identități a textului literar. "Sărăcia" și temele ei nu fac decât să sublinieze relația corpului textual cu abundența și mai ales cu dispersia, cu condiția flotantă și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
povestea o pune în scenă. Ironia care exploatează sensul literal, evident dar și sensul ascuns pe care cititorul trebuie să-l perceapă articulează "două niveluri semantice suprapuse în care nici unul nu trebuie să-l oculteze pe celălalt"344. Juxtapunerea de enunțuri verosimile și de enunțuri neverosimile introduc o distanță ironică între o optică voit "naivă" și cea a cititorului modern "luminat" preocupat de verosimil și sceptic 345, aruncă o îndoială constantă asupra evenimentelor miraculoase. Cititorul este condus la o lectură dublă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
scenă. Ironia care exploatează sensul literal, evident dar și sensul ascuns pe care cititorul trebuie să-l perceapă articulează "două niveluri semantice suprapuse în care nici unul nu trebuie să-l oculteze pe celălalt"344. Juxtapunerea de enunțuri verosimile și de enunțuri neverosimile introduc o distanță ironică între o optică voit "naivă" și cea a cititorului modern "luminat" preocupat de verosimil și sceptic 345, aruncă o îndoială constantă asupra evenimentelor miraculoase. Cititorul este condus la o lectură dublă, una identificatoare, cealaltă critică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
încurcături pe care le generează limbajul și hermeneutica sa nesfârșită. Nu este nevoie să revenim aici asupra asupra neînțelegerilor binecunoscute, asupra lucrurilor care pot să spună un lucru, contrariul său și un alt lucru. Enunțiatorul poate să spună totul prin enunț. K. nu va ajunge niciodată la castel și nu va putea fi, cel mult decât un oaspete în trecere al satului, spațiu de semne cu semnificația suspendată, suspendată de sensul pe care Castelul, care ar putea să reprezinte limbajul însuși
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]