11,537 matches
-
elementarei lipse de cultură. Cel ce nu-i sigur pe ceea ce știe, imită vorbirea "autorizată". Care, de mult vreme, nu mai este etalon. Radioul este vinovat de neroada deplasare a accentului pe penultima silabă a numelor proprii ("Grădinaríu", "Pescaríu"), de eterna lipsă de acord gramatical cu numeralul 12, dar, mai ales, de lățirea altei gogomănii: dublarea amărâtei de CA (când prepoziție, când adverb) cu un stupid, ilogic și parazit ȘI: "ca și". Din câte am putut observa, prostia căci despre asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în orice caz, nu." Nu vă lăsați înșelați de acuta actualitate a observației a fost scrisă în 1928! Sondajul din Albumul descoperit de Șuțu arată, în urbe, preocupări ceva mai înalte decât atestă consultările publice de astăzi, fiind interesat de eternul uman, nu de procentajele cutărui politicastru. Întrebarea "de ce ți-e frică mai mult?" n-avea în vedere, pe atunci, încălzirea globală, amenințarea Al Quaida, nici măcar criza mondială, drept pentru care cuconița Eugenia Drossu își permite să răspundă franc și ingenuu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
inedit, oricum, prea puțin cunoscut. Cei trei mușchetari ai arhivelor sunt, deci, amatori. Cu atât mai salutară este contribuția lor, întemeiată pe pasiune sinceră, dragoste și interes față de "tot ce cade pe drumul neamului omenesc" (cum definea Lamartine istoria) și eterna "stare de investigare" în care s-au instalat cu osârdie și tenacitate. Nu avem căderea de a ne aventura în istoria literaturii române" declară cu modestie (p. 105) dar, când cutează s-o facă, n-ai a le reproșa mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nisipul plajei de la Neptun: Sorescu și sus-semnatul. Cum să stabilești o relație între solemnitatea înghețată a bustului străjuit de flori și imaginea unui Marin cu cipilică tip savant sovietic la Artek, mâncând mititei pe plajă? Lumea statuilor sugerează definitivul, adjudecarea, eternul; în rest, provizorat, zbatere, aproximații. Tocmai de aceea, adică pentru a conjuga cât de cât validarea statuară cu rigoarea soclului documentar, se cuvine încercată "baterea în cuie" a tuturor amănunțimilor biografice. Începând, firește, cu data nașterii. Dilemă destul de românească: nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca-n epoca de piatră, ori ca-n "epoca de aur", când măcelăriile erau goale și doar pușca ne ajuta să așezăm câte ceva în tigaie, ci pentru a avea acces la farmecul inefabil pe care numai evadarea în lumea fagilor eterni și-a brazilor solemni, însuflețită și luminată, tainic, de misterul trecerii viețuitoarelor, îl poate revela într-un veac de-sensibilizat și asprit de legile economiei de piață. Autorul își poartă pușca de pe la Ostra până-n... Irak, bătând mai ales pădurile Sucevei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îți vine să exclami: ce ne-grabă temeinică impune tradiția ardeleană, cât de serioși pe meserie pot fi autorii acelui spațiu, cât de solid știu a construi o carte prin contrast cu spumegarea superficială a Dâmboviței, mereu în fierbere și etern ne-limpede în esențe... D ouă cărți, însumând peste 400 de pagini, au apărut la o editură din... Pașcani și le semnează un cărturar autentic, purtat de-ale vieții valuri când în Banat, când în Capitală, când în Bucovina: Leonard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
al interesului, relația sex-erotism-dragoste: "sexualitatea este animală, erotismul este uman; dragostea este metafora finală a sexualității; nu există dragoste fără sexualitate, nu există erotism fără sexualitate." Profesorul Pricop este interesat și de avatarurile revoluției sexuale, care a izbutit să detroneze eternul te iubesc, înlocuindu-l cu te doresc. Câteva spicuiri pentru culoare: un ginecolog francez afirmă că "o femeie de 40 de ani are jumătate de viață înainte; este tânără pentru mama ei și pentru prietene, nu tocmai tânără pentru patron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
valsului (imposibil la noi, fiindcă avem un singur post de meta-rege, ocupat de Hagi) și, la fiecare început de an, adună spuma cremei societății vieneze în fosta sala a manejului, împodobită sărbătorește și scăldată-n flori, spre a aplauda ritmat eternul bis "Marșul lui Radetzky". Suntem, se pare, națiunea cea mai dispusă să-și dea palme în oglindă mirându-ne, apoi, de lipsa de respect cu care ne tratează alții. Mă-ntreb cum ar fi fost tratat Petöfi (de pildă) dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Meridiane) se vorbește despre "fast-food-ul cultural" ("hrană culturală predigerată, pregândită") și despre cultivarea "vorbitorilor obligatorii", cei care "îi scutesc pe producătorii (TV, n.n.) să-i mai caute pe cei care ar avea cu adevărat ceva de spus". Simpatizați sau antipatizați, eternii invitați ar trebui să țină seama că (observă același autor) "supraexpunerea duce în scurt timp la declinul popularității". Deocamdată, râșnița TV macină înainte, cu aceiași combatanți, ale căror luări de poziție sunt cât se poate de previzibile... D e câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
adună pe mulți ». Cum nu s-ar întâmpla așa, când, subliniind meritul școlii doamna Adriana revine adesea, aplecându- se memoriei părinților ei, a învățătorului și preotului care i-au sedimentat dragostea de tot ce-i mai nobil, frumos, scump și etern, sperăm, - patria - cheamă alături de sine alte mărturii de esență, tot de la Călugăreni venite, de la nepoata sa, de astă dată: „Generații de copii- deveniți oameni de nădejde - au avut parte de Marele Învățător, Domnul Alexandru Frânculescu care întors de pe front a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
parter, iar la etaj cu cariatide, statuete grațioase, în stil rococo, în basorelief, între ferestre. În fața clădirii, pe pavajul larg și neted ca o uriașă oglindă de mozaic lucios se află două tunuri așezate simetric, ca două santinele împietrite și eterne. Ne oprim lângă acest palat, alături de o mulțime pestriță de turiști, veniți cine știe din ce țări străine să asiste, ca și noi, la ceea ce va urma. Am ajuns la vreme, ne explică Gertrud. Peste câtva timp urmează să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
realizat acea pace și egalitate la care visa odinioară Emmanuel Kant atunci când, plimbându-se seara pe străzile orașului său natal, Königsberg, când ajungea la periferia urbei se oprea și privea inscripția de la intrare în cimitir, pe care scria "Spre pacea eternă"... Meditând și visând la atât de necesara pace și pe pământ, Kant elabora un proiect ideal al unui organism mondial, de înțelegere, cooperare, armonie și pace, pe baza unor principii umaniste și raționaliste. Din meditațiile acestea s-au născut principiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-se pe rând și Împreună prin aer. Unduia din creștet până-n tălpi și o gamă nesfârșită de măști Îi traversau chipul, mmmmâââî, să nu ne masturbăm până la capăt fiindcă oricum nu există un capăt, noi facem parte dintr-un orgasm etern, de o amplitudine monstruoasă și atotcuprinzătoare, numai să avem răbdare și să vină ăsta repede cu mâncare. Mâinile ei dansau și viersuiau spre Andrei cm l-ar fi gonit, dar nu-l gonea, ci doar Îi spunea. Da, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar fi dat să râdă ori să fugă, cu Steluța-n brațe pe jumătate adormită și Întinzând ca prin vis mâinile spre grumazul lui, agățându-se, Îndesându-se În trupul lui tânăr și musculos ca Într-o mare a plăcerilor eterne dintr-un loc de verdeață și răcoare unde nu-i durere și Întristare. * Cât Îl mai așteptasem amărâții de noi, sfinte Dumnezeule, și ce-a mai răscolit părințelul Andrei prin toate centralele termice și toate bodegile Timișoarei, și tocmai când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
șoldurile ei ca de marginea unei prăpăstii În care vom cădea și ne vom face praf Împreună, precedați de jalea gemetelor ei cu pumnii proptiți de peretele din spatele aragazului, cu șoldurile și fesele rupte de mijloc ritmând alunecarea Într-un etern du-te-vino spre un loc de verdeață și răcoare. * Apariția lui Pepino n-a schimbat prea mult obiceiurile conviețuirii noastre din acel mijloc de decembrie secetos. Câteva ceasuri pe zi, vremea părea chiar să țină cu noi. Puțin după prânz dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fiind bunadispoziție întrupată, senină și permanent zâmbitoare... încât, te întrebai... „Ce are omul ăsta de zâmbește întruna..!”. Zâmbetul lui era o promisiune permanentă... Însăși viața acestui guvern, de la început, na făcut altceva decât promisiuni... Această sursă fără fund de iluzii... eterne iluzii... După instalare la putere, guvernul a răsturnat camioane de promisiuni, în strigăte asurzitoare, pe tot întinsul și latul țării. Asistam cu toții, la dărâmarea societății și neamului românesc. Vremurile se înverșunau din ce în ce, și, pentru un om lucid
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pot extrage amoniții foarte severe împotriva incestului. Dar cea mai cunoscută e doctrina privind moartea și reîncarnarea, apreciată încă de vechii greci și de Herodot, așa cum se arată în Istoriile acestuia. Metamorfozare Mă tulbură permanent apa cu legănările ei în eternă mișcare... cu multiplele ei culori. Deseori mă-ncântă s-o privesc și, obsedat, trăiesc clipe nesfârșite de bucurie... Rămân cu ochii ațintiți peste uriașa întindere mișcătoare ce nu cunoaște, decât arareori, o clipă de repaos, și percepția mea e umilită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a alimentat astfel de fapte nemaiauzite. Aș vrea să posed și eu inițierea demonică a Medeei. Nu întâmplător, în tragedia ce-am scris-o despre ea, o salvasem de malignitate, transformând-o în femeia cea mai idolatrizată a tuturor timpurilor. Eternă Reîntoarcere Carnea mea începe să se usuce și să se întărească ca și cum s-ar preface în lut, iar oasele moi par că se vor desface în încercarea de a-și căuta originea. Simt că sângele mi se încheagă și curge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pădurii: sper că apa proaspătă mă va feri de putrefacție. Aș vrea ca moartea mea să fie aidoma cu aceea a unei plante, lipsită de apariția unor mirosuri urâte. Aș dori să pot să mă integrez în cosmos după legile Eternei Reîntoarceri. Fruntarii Aici și acum, la fruntariile lumii romane, trebuie să mă străduiesc să cuceresc o lume nouă și să o fac să fie a mea. S-o cuceresc și s-o posed în primul rând ca poet. Să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
consiste/din vreo substanță fără moarte la care, dezlegați să poată să revină,/atunci când mor; materia, prin urmare/nicicând nu are să lipsească/astfel ca lucrurile să fie iar create./ Deci atomii sunt niște unități ale materiei, și numai pentru că rămân/etern neschimbați, pot, într-un timp infinit, să recreeze ființele.” În continuare, Lucrețiu reia didactic toate caracteristicile atomilor din scrisorile lui Epicur către Herodot: „Sunt invizibili și neschimbați, dacă se ține cont că nu totul se dizolvă definitiv, ci că există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ușoare invective la adresa realităților satului. Imaginea lumii rezultată de acolo indică o viziune răsturnată: o lume pe dos. Mesajul e lipsit de echivoc: se poate recurge la două viziuni diferite pentru a reprezenta lumea: una solemnă și una comică. Negația, eterna opunere a contrariilor, constituie motorul însuși al existenței. Herodot Ocultația și epifania lui Zalmoxis demonstrează că nu există nici o deosebire între lumea viilor și cea a morților. Individul călătorește în lumea cealaltă și, după o perioadă de timp bine determinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
apăr în vreun fel, aș fi făcut-o. Ceea ce am trăit noi - povestea noastră de dragoste - nu se va pierde, vei vedea. Este o creație scumpă, o legătură de aur care acum e săpată în memoria noastră și va dăinui etern în sufletele noastre. Consider-o un simbol al inițierii. Acum cunoști bine religia noastră: și tu ai devnit un inițiat. Trebuie doar să înfrunți ultima probă. Va trebui s-o susții cu bărbăție și cu o conștiință pe deplin limpezită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
repropune (cu accente ce amintesc de Sade, Rimbaud, Pasolini) cadrul sângeros al prezentului și mirajul, obsesiv și delirant, dar și menit să salveze, al unui timp ce vine, mitologic, în care tocmai Ovidiu este primit în sânul divin al unei eterne reîntoarceri - cea despre care a vorbit românul Eliade - care să readucă poezia, scriitura, la măsura lui Orfeu, la coborârea și revenirea din infern. Mi se pare că se poate susține că în activitatea lui Mincu, așa cum a făcut Borges pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ar putea ajuta să înțelegem că poate, în jurnalele lui Mincu (adică cel al lui Dracula și cel al lui Ovidiu), nu ne aflăm în timpul unei povestiri, ci în spațiul unei imagini, în care aceasta din urmă „prezintă o condiție eternă a sufletului, adică mereu în act și repetitivă”; poate că tocmai din acest motiv, Mincu recurge la scriitura diaristică, ca să construiască, în formă de mozaic, un gând obsesiv, atras de figurări delirante, puternic asociative, în care realitatea simțurilor tranzitează continuu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bună parte din noapte întrebându-mă dacă e așa, dacă luam decizia corectă sau ce semnificație posibilă poate avea întâmplarea din vis. Acum știu. Să spun că nu mă mai doare? Totuși, pe măsură ce creșteam, începeam să am și avantaje în eterna rivalitate cu fratele meu. Învățam bine, îmi plăcea să citesc, participam cu succes la concursuri școlare. Mersul la școală a inversat balanța între mine și fratele meu; fără să fie un elev mediocru, mama părea să vină acasă neliniștită de la
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]