9,643 matches
-
în sine, trebuie să fie permanent subminate, dezechilibrate și detașate de forțe individualiste neregulate, pentru ca reacția și dezvoltarea lor să prindă vitalitate prin alternarea concesiei cu rezistența. Relațiile cu caracter intim, vehicolul formal a ceea ce este intimitatea psiho-fizică, își pierd farmecul și chiar conținutul dacă apropierea nu este alternativ înlocuită cu distanța și detașarea. Pentru a păstra "necunoașterea reciprocă", oamenii mint, cu toate că Minciuna este doar o formă rudimentară și deseori contradictorie, în care această necesitate se ridică la suprafață. A minți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Când una dintre surori ieșea pentru întâia oară la suprafața apei, ea rămânea întotdeauna fermecată de lucrurile noi ce le vedea; dar după ce se făcea mare și putea oricând să iasă în lumina de afară, nu mai simțea nimic din farmecul dintâi. [...] Adeseori seara câteșicinci surorile, ținându-se de mâini, se ridicau astfel la suprafața apei. Aveau glas fermecător, ca nici o altă ființă de pe lume" (Hans Christian Andersen, Mica sirenă) (c) "Ei, dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăși
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
totalmente Domnului lor și fraților lor. Este una dintre acele cărți - cel puțin așa se pare - ce vor invada librăriile noastre în acest An al vieții consacrate, voit de papa Francisc. Dacă e să fim direcți, volumul are un anume farmec: rodul unei experiențe pluri-decenale, brăzdate de gloriile și de slăbiciunile trecutului, lucid în analiză, mustind de o umilă speranță în ceea ce privește recomandările și util în stimularea reflexiei oricărui credincios, indiferent de propria stare de viață. Anul 2015 este primul «an» al
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o „adâncă înțelegere a sufletului inocent sălbatic”, schițarea unor personaje „fără complicație psihologică” (Al. Piru), darul observației, descrierea cu mijloace simple, sobre. În Cilică un tânăr foarte chipeș și talentat la vioară provoacă drame în jurul său și cade victimă propriului farmec. Povestea antrenează mai multe tipuri de săteni, cu ocupațiile și modul lor de a gândi. În altă parte destinul trist al unei slujnicuțe, care cunoaște o scurtă perioadă de umilă fericire după ce fusese aleasă, în glumă, ca regină a balului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
Fiară îmblânzită, marea cea mare, / Ca unui colos care ține pe umerii săi soarele, / Cu totul și cu totul de aur / Îi linge supusă picioarele” (Răsărit de soare); „Însăși Venera goală, surpându-și din agrafe / Cămașa grea de noapte și farmec feminin, / Ni se va da vederii sălbatic și deplin / Ca-n prăbușirea unui imperiu de garoafe” (Dimineață la mare). Însă Cantoria (1980), volum cu timbru pasionat, senzual, neliniștit și violent, conține cele mai realizate poeme de dragoste ale lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
iar opt meseni s-au îmbuibat pînă i-a mîncat moartea. Ea este o fire delicată și a obosit rău să fie privită pe furiș de alții care vor să o smulgă din casa părintească și să o răpească pentru farmecul ei de albinuță. Puternica și strălucitoarea Sarmisetuso, Conducătorul”. Vrednici bărbați și la trup dar și la minte, să luam aminte cei de azi cu minte! Biseto l -mato , îl urmează pe Dromichete în strălucitoarea cetate a geților pe la anul 285
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
un sat de munte, cineva strânge prund de aur într-o blană de berbec așezată în râu. Un vrăjitor scoate purecii din casă prin descântec. Îndrăgostit nebunește de o tânără femeie, naratorul află de la vrăjitoarea locală că aceasta îi făcuse farmece și, când o revede, tânăra se preschimbă subit într-o babă respingătoare (Iubire magică). Sakuntala reface povestea din poemul lui Kalidasa. Ducându-se, după o boală grea, pentru refacere la moșia unui prieten, naratorul îl găsește într-o tabără de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
câteva dintre marile figuri ale trecutului românesc, narațiuni apărute în volume speciale - Poarta furtunilor (1955), Povestiri eroice (1960), Pământul zimbrului (1962) - și în alte numeroase ediții sau opuscule, care reiau, de regulă, același texte. Cărțile de călătorie - Împărăția soarelui (1956), Farmecul depărtărilor (1966) - conțin relatări despre realități și personalități din țările vizitate. Drama istorică Focurile (scrisă în colaborare cu Magda Isanos, premiată și editată de Fundația Regală pentru Literatură și Artă în 1945) încearcă o reconstituire a principalelor momente ale răscoalei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
Valea Albă, București, 1957; Cartea poreclelor, București, 1957; Cărțile săgetătorului, București, 1957; Cel din urmă apostol, București, 1957; Povestiri eroice, București, 1960; Nopți udeștene, București, 1960; Pământul zimbrului, București, 1962; Inimi fierbinți, București, 1963; Poezii, București, 1964; Viforul, București, 1966; Farmecul depărtărilor, București, 1966; Clopote în amurg, București, 1969; Turmele. Cordun. Avizuha. Valea hoților, postfață Silviu Dan Gheorghiu, București, 1971; Satul uitat, București, 1974; Călărețul orb, îngr. și pref. Constantin Călin, Cluj-Napoca, 1975; Cartea de piatră, îngr. și pref. Constantin Călin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
un virtuoz al prozodiei și al rimei, posedând, totodată, și arta condensării imagistice. Împreună cu Mihai Codreanu, el a contribuit substanțial la impunerea sonetului în literatura noastră. D. a fost și un prozator prolific. Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). Cântăreața (1916) este o carte care a obținut un premiu academic. Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922), Norocul cucoanei Frosa (1926) cuprind numeroase alte nuvele. Autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
timpului avea totuși, în aceste romane, prilejul unor lecturi de calitate. D. a făcut numeroase, și corecte, traduceri din Balzac, Dickens, Blasco Ibañez, Merejkovski, Shakespeare, Stendhal ș.a. SCRIERI: Versuri, Buzău, 1901; Trepte rupte, București, 1906; Tinerețea Casandrei, București, 1913; Puterea farmecelor și alte nuvele, București, 1913; Sonete, București, 1914; Canarul mizantropului, București, 1916; Cântăreața, București, 1916; Școala profesională „Arhiereul Gherasim”, București, 1916; Motanul ucigaș, București, 1918; Dragoste neîmpărtășită, București, 1919; Păcatul rabinului, București, 1920; Orașul bucuriei, București, 1920; Strigoiul, București, 1920
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
limitate, la edituri obscure, nefiind menționate în bibliografiile istorice și cu un impact redus în sfera academică. În plus, caracterul apologetic sau diletantismul unora dintre lucrări contribuie, odată în plus, la marginalizarea acestui domeniu istoric. Toate acestea nu diminuează totuși farmecul istoriilor locale sau regionale și nuanțele pe care acestea le conferă prin raportare la istoria națională. De altfel, istoria locală se valorifică doar printr-o contextualizare corectă într-un cadru general și o abordare comparată a localului/regiunii cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Laurian, cu studii universitare la Iași și în Germania, publică în presa vremii, fiind și autor al unor lucrări, precum: Prin viroage și coclauri (1922), Pe aripa vremii (1923), Întâmplarea cea mare (1925), Trecutul vieții de doamne și domnițe (1932-1935), Farmece (1933), Acum 100 de ani (1935-1936), P. P. Carp și locul său în istoria politică a țării (1936). 16. Aurel I. Gheorghiu (1894-1976), militar de carieră, absolvent al Liceului Laurian, pasionat de cercetări istorice și fotografie, a inițiat încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
omul din provincie ar vrea să vadă că acolo unde sunt oameni numeroși și ciocnirea ideilor și fecunditatea artistică sunt mai firești și deci mai actuale. Provincia degajă o anumită doză de monotonie. Poate tocmai în aceasta se ascunde și farmecul ei. Locul în care nu se întâmplă nimic (în formularea lui Mihail Sadoveanu) și în care timpul parcă stă în loc are însă și atuuri: "Provincia citește mai mult decât capitala, judecă uneori mai omenește și mai mult decât ea, suferă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cu reacțiunea (1880). Sunt înfățișate aici doar două personaje - pensionarul Leonida și cea de-a doua soție a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
construiește pe un balans între fantasmagoric și aievea, din care se iscă o nălucire de supranatural. Dar se poate și ca întâmplarea, cu aburul ei de stranietate, să nu aibă nimic nefiresc, eroul fiind tulburat, într-o noapte întunecoasă, de farmecele unei hangițe drăcoase și pline de nuri. La conac e o poveste cu un subiect înrudit, dar mult mai palidă. Kir Ianulea, adaptare după nuvela Belfagor arcidiavolo a lui Machiavelli, evocă o atmosferă de început de secol. E vorba de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
București, 1986; Din aproape în aproape, București, 1989. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Liliacul cânta în surdină. Ars amandi”, R, 1969, 3; Lucian Raicu, „Liliacul cânta în surdină. Ars amandi”, RL, 1969, 19; Mircea Iorgulescu, „Aldebaran”, RL, 1970, 46; Paul Dugneanu, Farmecul desuetudinii, LCF, 1977, 49; Margareta Nicolau, „Aniversarea”, CNT, 1981, 7; Elena Tacciu, Răsfrângerea în tipologii, RL, 1982, 22; Elena Tacciu, Distanța ironică, RL, 1984, 8; Mariana Ionescu, Viața, în primul rând, CNT, 1987, 37; Horia Gârbea, Nevoia de roman, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
loggie, căreia i-au fost adăugate coloane, care sunt legate printr-un lung hol. Rolul acestei loggie, dar și a holului era de a oferi priveliștea minunată care se extindea În spatele palatului, prin gradină și la lacul care dădeau un farmec aparte curții. Intrarea spre beciurile palatului se face chiar sub acest foișor. Beciurile au fost realizate din cărămidă și au fost proiectate să fie susținute de un stâlp principal, din care pornesc arce duble, menite să sustină construcția. În momentul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
cârduri de crâstei, făină de grâu, „unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul de mai târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul și zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
precum cea a lui Henri Laborit i se adăuga interesul pentru contactul cu oameni politici: Jacques Attali, Jacques Delors și Michel Rocard au făcut parte din Grupul celor Zece. Prezența lui Edgar Morin, Michel Serres, Leroi-Gourhan, René Thom avea un farmec incontestabil pentru mine și făcea din Grupul celor Zece un excelent loc al ideilor. Ce m-a mai atras la grup a fost caracterul informal, de spontaneitate a informațiilor, absența constrîn-gerilor pentru a produce un document colectiv. Fiecare era liber
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Este de-a dreptul captivantă relatarea aceluiași episod - clasica ciocnire dintre un el grăbit și cavaler și o ea încărcată de pachete, la ieșirea dintr-un magazin - din două perspective opuse, cum sunt cea feminină și cea masculină. Romanul are farmecul unei povestiri polițiste bine scrise, dar și al unui romance în cheie simbolică; reîntâlnirea din final a celor doi nu este un facil happy-end, ci regăsirea unei stări de grație care înseamnă puritate și frumusețe, recuperarea adevăratei zăpezi, a „zăpezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
altele le primește în cutia de scrisori, prin abonament. Le citește în întregime, petrece cam două ore ca să le citească în întregime. Titlurile și subtitlurile fiecărei rubrici le pronunță de mai multe ori în minte, pînă cînd le găsește un farmec lingvistic sau un defect deontologic. (CR) Mozaicul polifonic ce rezultă produce un efect de multipli care a personajelor "corporale", aceste rezonanțe diverse, venind din spații atît de îndepărtate unul de celălalt din toate punctele de vedere, țesînd o atmosferă ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-o țară ca a noastră, în care discursurile conducătorilor, atunci cînd nu sunt grotești sau isterice, sunt de cele mai multe ori hilare și agramate, iar ce ne ține în fața televizorului sau a vreunui ziar nu e nicidecum interesul noțional sau farmecul retoric al respectivelor aserțiuni, ci fascinația ușor morbidă exer citată de prostie și netrebnicie... Ei bine, în spațiul hexagonal, lucrurile stau altfel și nu fiindcă, vezi Doamne, politica de acolo ar fi presărată cu îngerași, ci pentru că, în general, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Paris la Sissinnghurst și de la Alcazar în China, învăluind în demnitate și legitimitate legen dare senzualitatea fierbinte și inventivă a amanților, i-au asigurat de la bun început o vastă paletă de cititori veniți din toate orizonturile să se adape din farmecele fabulei, cu o neostoită și reconfortantă nevoie de absolut și de transgresiune. Totuși, ceea ce i se întîmplă nu e mai puțin tulburător, nici mai puțin simptomatic pentru ciudata confuzie și suprapunere de planuri pe care o trăim actualmente, din cauza discursului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și prenume, fiind, la început, o ființă întreagă, este eroul principal. Ca într-un Bildungsroman pe dos, tînărul și sclipitorul Ivan Zamiatin, pornit în viață cu toate atuurile posibile de partea lui familie înstărită, educație aleasă, inteligență, cultură umanistă întinsă, farmec fizic și intelectual magnetic, înconjurat de prieteni devotați și cu perspectiva unei minunate povești de iubire alături de frumoasa Nathalie, ajunge, în decurs de cîteva luni (interval de altfel neprecizat în roman) să piardă tot carieră promițătoare, prieteni, dragoste, familie și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]