12,214 matches
-
alina când era bolnavă. Fiammeta este o curtezană celebră, se află în registrele administrației și vizitarea ei presupunea costuri mari pe care nu și le permitea oricine. Frumoasă, inteligentă și cultă, în salonul ei se întâlneau, alături de oameni bogați, literați, filosofi și artiști plastici. În compania Fiammetei se aflau și poeți ca Pietro Aretino, autorul unor poezii inspirate din viața curtezanelor, sonete, considerate de unii vulgare, artiști ca Giulio Romano ce a ilustrat versurile lui Aretino prin gravuri, etichetate ca fiind
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
textului, [în timp ce] numeroase ambiguități potențiale de fraze izolate nu rezistă într-un context mai larg și, invers, alte ambiguități sînt generate de țeserea progresivă a semnificației pe firul textului" (1985: 20-21). Această poziție este prelungită în aceeași măsură de către un filosof specialist în argumentare, M. Meyer, și de către un teoretician al literaturii, T. Pavel. Primul definește textul ca pe un tot: "și nu o simplă ordonare de propoziții independente (și analizabile ca atare) care ar fi fost puse cap la cap
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
noțiune riscul de a uita diversitatea, divergențele și conflictele, care fac din această filosofie un adevărat "câmp de bătălie" (Kant). Expresia "filosofia Luminilor" nu este o invenție târzie a istoricilor ideilor pentru a găsi o formulă sintetizatoare: o serie de filosofi ai secolului al XVIII-lea și-au înscris explicit gândirea în acest orizont. În articolul "Ce sunt Luminile?", din 1784, Kant scria: "Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el însuși s-a făcut vinovat. Minoratul înseamnă
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
propriul intelect! Iată deviza Luminilor"336. Se afirma un nou mod de guvernare, în care suveranul domnea "după rațiune și în scopul binelui public" în efortul de reînnoire politică, economică și socială și care corespunde idealului căutat cu precădere de către filosofii francezi. Mișcarea reformatoare angajată în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea îi are ca exponenți pe Frederic al II-lea al Prusiei, care suprimă Șerbia, Ecaterina a II-a a Rusiei sau chiar Francisc al II
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
De fapt, filosofia Luminilor nu putea fi decât o luptă împotriva autorităților și a prejudecăților. Ascultarea discursurilor acestei epoci însemna un risc. În acest sens, Diderot spunea: "Trebuie să ne grăbim să ne apropiem de filosofia populară, dacă vrem ca filosofii să meargă înainte, să ne apropiem poporul în punctul în care el este filosoful". Pe căi diferite, Berkeley, Rousseau, D. Hume și Kant au formulat interogații cu privire la puterea rațiunii. Cel care va îndrepta însă o critică virulentă împotriva Luminilor va
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
prejudecăților. Ascultarea discursurilor acestei epoci însemna un risc. În acest sens, Diderot spunea: "Trebuie să ne grăbim să ne apropiem de filosofia populară, dacă vrem ca filosofii să meargă înainte, să ne apropiem poporul în punctul în care el este filosoful". Pe căi diferite, Berkeley, Rousseau, D. Hume și Kant au formulat interogații cu privire la puterea rațiunii. Cel care va îndrepta însă o critică virulentă împotriva Luminilor va fi Hegel (Fenomenologia spiritului, Partea a VI-a). Principalele sale reproșuri vizau sectarismul și
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Berkeley, Rousseau, D. Hume și Kant au formulat interogații cu privire la puterea rațiunii. Cel care va îndrepta însă o critică virulentă împotriva Luminilor va fi Hegel (Fenomenologia spiritului, Partea a VI-a). Principalele sale reproșuri vizau sectarismul și abstractizarea: sectarismul, întrucât filosofii Luminilor ar fi operat o împărțire irefutabilă între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că gândirea ar fi neglijat condițiilor pozitive de realizare a libertății. Încercarea asumării unei "religii naturale
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
escatologii. Oare "gânditorii liberi" nu sunt, după cum spunea Nietzsche, decât teologi care se ignoră? După două secole s-a format o "mitologie a Luminilor". Reconsiderarea acestei perioade, fără a o examina suficient, are valoarea unei trădări a exigenților celor dintâi filosofi ai acelui timp. Una din formele cele mai avansate ale acestei examinări se află în analiza pe care Adorno și Horkheimer, filosofi ai Școlii de la Frankfurt, au consacrat-o istoriei raționalismului: în toate timpurile, Aufklärung, în cel mai larg sens
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a Luminilor". Reconsiderarea acestei perioade, fără a o examina suficient, are valoarea unei trădări a exigenților celor dintâi filosofi ai acelui timp. Una din formele cele mai avansate ale acestei examinări se află în analiza pe care Adorno și Horkheimer, filosofi ai Școlii de la Frankfurt, au consacrat-o istoriei raționalismului: în toate timpurile, Aufklärung, în cel mai larg sens al gândirii progresiste, a avut drept scop să-i elibereze pe oameni de frică și să le redea suveranitatea. Programul Luminilor avea
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
precursor al romantismului în muzică, deschizând calea unor muzicieni de excepție, între care Weber, Schumann, Franz Schubert, Mendelsn-Bartholdy sau Wagner. Cu adevărat se susține afirmația că de la sfârșitul secolului al XVIII-lea Germania era cunoscută ca "țara poeților și a filosofilor" (Land der Dichter und Denker). Se urmărea, chiar dacă nu ca regulă generală, voința unei amprente culturale germane în Europa. În Grecia, de exemplu, în timpul regelui Othon (1833-1862), una dintre primele sale realizări a fost crearea Departamentului arheologic guvernamental. În august
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
op. cit., p. 95. Asupra rivalității austro-prusace din această perioadă, vezi Istoria diplomației, I, pp. 286-292. 263 J. Streisand, op. cit., p. 94. 264 Acestui rege nu i se pot contesta nici talentul militar, nici iscusința diplomatică. Prin iscusite raționamente "filosofice", acest "filosof de la Sans-Souci" (palatul-reședință de la Potsdam) reușea să-și ascundă adevărata fire de despot. Istoria diplomației, I, p. 287. 265 W. Oppenheim, op. cit., p. 36. 266 Istoria diplomației, I, p. 282. 267 W. Oppenheim, op. cit., pp. 6-7. 268 Mary Fulbrook, op. cit
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
credința vechilor greci privind importanța dezvoltării armonioase a omului din punct de vedere fizic, moral, spiritual, intelectual, cultural și artistic. Această filosofie i-a îndemnat pe greci să participe la jocurile ce reprezentau pentru ei un festival al tuturor (poeți, filosofi, cântăreți, sculptori, medici și pelerini alături de atleți). Festivalul olimpic din zilele noastre se celebrează datorită ideii lui Pierre de Coubertin de a lansa în întreaga lume idealurile grecești adaptate vieții moderne. Filosofia dezvoltată de Pierre de Coubertin afirmă că olimpismul
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
buni sportivi, să respecte regulile, adversarii, partenerii de întrecere, pe ei înșiși, să participe indiferent de vârstă, religie, sex, rasă, apartenență politică sau religioasă la întrecerile sportive. Spiritul de competiție și rivalitatea există în toate sferele vieții sociale. Muzicieni, poeți, filosofi, oratori, pictori și sculptori se întrec în atingerea excelenței, așa cum atleții se întrec pentru obținerea ramului de măslin. Modelele culturale reprezintă o varietate de factori ca: limba în care se comunică, cultura asociată cu istoria, etnologia, valorile estetice, ceremonii de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Colecția ESEURI DE IERI ȘI DE AZI 73 MAURICE HALBWACHS (18771945) filosof și sociolog francez. Profesor la universitățile din Caen, Strasbourg, iar din 1935 la Sorbona; considerat un deschizător de drumuri în sociologia urbană și, în special, în demografia socială (Morfologia socială). A publicat: Leibniz, Paris, Delaplane; La Topographie légendaire des Évangiles
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
membrii familiei, Stendhal a păstrat o amintire atît de profundă și îi schițează un portret atît de viu mai ales bunicului său? Oare nu pentru că acesta reprezenta pentru el sfîrșitul secolului al XVIII-lea, pentru că-i cunoscuse pe cîțiva dintre "filosofi" și pentru că, prin intermediul lui, Stendhal a putut pătrunde cu adevărat în vechea societate dinainte de Revoluție, de care se va simți mereu atașat? Dacă persoana bătrînului n-ar fi fost de timpuriu legată, în gîndurile lui, de operele lui Diderot, Voltaire
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mai multe timpuri comune numai fiindcă durata interioară se descompune în curente care-și au originea în grupurile înseși 145. Conștiința individuală nu este decît locul pe unde trec aceste curente, punctul de intersecție a timpurilor colective. E curios că filosofii care au studiat timpul nu au luat în considerare această concepție. Cauza este faptul că, dintotdeauna, conștiințele au fost reprezentate ca izolate una de alta și fiecare închisă în sine. Expresia stream of thought, ori flux sau curent psihologic, pe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
două surse ale moralei și religiei • Henri Bergson, Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței • Henri Bergson, Evoluția creatoare • Henri Bergson, Introducere în metafizică • Henri Bergson, Teoria rîsului • Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei • Hermann Keyserling, Jurnalul de călătorie al unui filosof • Ion Petrovici, Din cronica filosofiei românești • Léon Bloy, Mîntuirea prin evrei • Leonida Maniu, Dor și armonie eminesciană • Lev Șestov, Începuturi și sfîrșituri • Lord Acton, Despre libertate • Luca Pițu, Sentimentul românesc al urii de sine • Dan Botta, Unduire și moarte • Georges
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
controverse logico-filosofice; întrebarea este dacă aceste substantive au sau nu un semnificat. Cei care susțin ideea potrivit căreia substantivele proprii nu au semnificat duc mai departe teza apărată în secolul al XIX-lea de S. Mill, și, mai recent, de filosoful american S. Kripke 262. Pentru acesta, substantivele proprii ar fi indicatori rigizi, adică elemente care îl desemnează pretutindeni pe același individ. Așa ne-am putea imagina lumi în care Julien Sorel nu ar fi amantul Mathildei sau preceptorul copiilor domnului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reamintire" al lui Paul Ricœur mai exact în NOTA ORIENTATIVĂ cu care se deschide primul capitol (Memorie și imaginație) al tratatului mai sus menționat pornind de la accepțiile date acestor termeni de către marii gânditori ai antichității grecești, în mod deosebit de către filosoful Aristotel, în lucrarea sa Peri mnēmēs kai anamnēsēos, ajunsă la noi sub titlul latin De memoria et reminiscentia. Astfel "mnēmē" ar desemna "amintirea ce apare într-un mod atât de pasiv, încât ivirea ei în spirit poate fi caracterizată drept
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fundamentul căruia stă cu siguranță învățătura creștină. Creștinismul ridică la rang de virtuți supreme uitarea și iertarea, reușind ceea ce filosofia nu reușește întotdeauna. Astfel, pentru Steinhardt "uitarea fericită" există, ea avându-și obârșiile în învățătura lui Hristos, în vreme ce pentru un filosof precum Ricœur ea e imposibilă: "De aceea nu poate exista o uitare fericită, așa cum se poate visa la o memorie fericită"13. Despre toate acestea însă în capitolul dedicat convertirii și intrării în monahism unde chestiuni precum iertarea, uitarea, credința
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
prietenului său: "Aproximativ din anul 1954-1955 a început să evolueze către gândirea și filosofia mistică a creștinismului ortodox, păstrând încă mult timp atitudinea sa antifanatică și democratică. Cauzele principale ale acestei evoluții au fost de natură filosofico-literară, ținând de lecturile filosofilor ruși ortodocși (Berdiaev, Leon Șestov, Bulgakov etc.) și de lectura textelor din teologia ortodoxă (Filocalia, părinții bisericii etc.) precum și de convorbiri și legături cu unele persoane care practicau o viață spirituală mistică, de exemplu preotul Mihai Avramescu, Virgil Cândea (actualul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cunoșteam la vremea respectivă. Și pe mine m-a interesat mecanismul acesta al convertirii, ca teolog. Țin minte că ultima discuție pe care am avut-o era chiar în fața Casei Stăreției. L-am abordat indirect, propunându-i dezbaterea cazului unui filosof portughez, Uriel Acosta, care a făcut parcursul în sens invers: de la creștinism s-a convertit la iudaism și în cele din urmă s-a sinucis. Am început să discutăm despre acest caz, apoi despre convertire în general și despre ce
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
instituții fără un prestigiu deosebit. Dar sunt și multe lucruri foarte bune: programele Fundației Nicolae Steinhardt, inițierea editării integrale a operei sale etc. În primul rând cred că ar trebui să ne concentrăm, să-l recuperăm integral pe Steinhardt: teologul, filosoful, moralistul, iar pe urmă vom vedea ce va urma. Oricum, nu sunt eu în măsură să mă pronunț. Eu l-am cunoscut puțin în aceste patru întâlniri pe care le-am avut. Cei care au stat ani de zile alături de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
secolul al IX-lea un arhiepiscop de Sevilla găsește de cuviință să tra-ducă Biblia în arabă, iar un cronicar creștin din aceeași epocă observa cu amărăciune: "Mulți dintre coreligionarii mei citesc poeziile și poveștile arabilor; ei studiază scrierile teologilor și filosofilor mahomedani, nu pentru a le combate, ci pentru a în-văța cum să se exprime ei înșiși în arabă cu mai multă corectitudine și eleganță."91 Referindu-se la aceste idei, Bernard Lewis stabilește că terminologia culturală și spirituală a rămas
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
să arate că pe cîmpul de luptă se aflau și cadavre abandonate ale aliaților. Acest maniheism al primilor doi ani de conflict va fi a-gravat în Germania prin expresia așa-numitelor "rațiuni de război" de orientare pangermanistă. La Paris, filosoful Bergson opune "sufletul francez" "mașinismului german".307 La Berlin, industriași ca Hugo Stinnes, Alfred Hugenberg, Emil Kirdorf, în general Asociația patronatului, Federația agricultorilor ca și masa claselor mijlocii, proslăvesc anexarea Țărilor baltice și a Poloniei rusești, prefigurînd deja principiul "epurării
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]