9,707 matches
-
a plecat la Haga pentru a lua comanda forțelor britanice, el a avut, cum a notat episcopul Gilbert Burnet, "aceleași beneficii, care-l făcuseră recent pe Marlborough să câștige o condamnare penală". Aliații au fost uimiți de concedierea lui Marlborough. Francezii, în schimb s-au bucurat de eliminarea principalului obstacol din calea negocierilor anglo-franceze. Marlborough a continuat să-și facă cunoscut punctul de vedere, dar atacat de dușmani și de presa parlamentară, riscând să-și piardă averea, a crezut că era
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
fapt a demoralizat armata britanică, dar armatele de pe Rin au sosit la Oudenaarde. Armata franceză se afla de-a lungul râului Escaut, de la Valenciennes până la Marea Nordului. Doar Oudenaarde se afla încă în mâinile aliaților, iar dacă acesta cădea în mâinile francezilor, orice linie de comunicație cu Marea Britanie era întreruptă. Nu numai că Marlborough a înțeles situația, dar a ghicit tactica francezilor pentru a cucerii Oudenaarde. Prințul Eugen și Marlborough au pus la punct un plan pentru a-i ataca pe francezi
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
râului Escaut, de la Valenciennes până la Marea Nordului. Doar Oudenaarde se afla încă în mâinile aliaților, iar dacă acesta cădea în mâinile francezilor, orice linie de comunicație cu Marea Britanie era întreruptă. Nu numai că Marlborough a înțeles situația, dar a ghicit tactica francezilor pentru a cucerii Oudenaarde. Prințul Eugen și Marlborough au pus la punct un plan pentru a-i ataca pe francezi: intuind că francezii vor înainta pe malul estic al râului Escaut pentru a ataca flancul armatei britanice, după unul dintre
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
francezilor, orice linie de comunicație cu Marea Britanie era întreruptă. Nu numai că Marlborough a înțeles situația, dar a ghicit tactica francezilor pentru a cucerii Oudenaarde. Prințul Eugen și Marlborough au pus la punct un plan pentru a-i ataca pe francezi: intuind că francezii vor înainta pe malul estic al râului Escaut pentru a ataca flancul armatei britanice, după unul dintre cele mai inspirate marșuri forțate din istorie, armata britanică a ocupat Louvain în 10 iulie, obligându-i astfel pe francezi
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
de comunicație cu Marea Britanie era întreruptă. Nu numai că Marlborough a înțeles situația, dar a ghicit tactica francezilor pentru a cucerii Oudenaarde. Prințul Eugen și Marlborough au pus la punct un plan pentru a-i ataca pe francezi: intuind că francezii vor înainta pe malul estic al râului Escaut pentru a ataca flancul armatei britanice, după unul dintre cele mai inspirate marșuri forțate din istorie, armata britanică a ocupat Louvain în 10 iulie, obligându-i astfel pe francezi să traverseze râul
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
francezi: intuind că francezii vor înainta pe malul estic al râului Escaut pentru a ataca flancul armatei britanice, după unul dintre cele mai inspirate marșuri forțate din istorie, armata britanică a ocupat Louvain în 10 iulie, obligându-i astfel pe francezi să traverseze râul Escaut pentru a ataca Oudenaarde. Marlborough a ordonat un nou marș forțat, trimițând un contingent de 11000 de soldați, condus de generalul de cavalerie William Cadogan, pentru a ocupa podul principal de pe Escaut. Cadogan a reținut cu
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
regrupeze pe această parte. 28 de escadroane de cavalerie au protejat flancul drept al infanteriei lui Candogan, care suporta șocul decisiv. Ducele de Burgundia a dat semnalul de atac și s-a aruncat asupra escadroanelor prusace. În ciuda unei lupte aprige, francezii au fost dispersați. Apoi Vendôme a luat o decizie dubioasă: a condus personal 12 regimente într-un atac corp la corp, ceea ce însemna că în timp ce unul dintre comandanți, Ducele de Burgundia se afla în cartierul său general fără nici o posibilitate
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
fost refuzat, iar curierul nu a reușit să aducă acest răspuns. Situația s-a agravat în timp ce Vendôme aștepta răspunsul. Marlborough s-a deplasat atunci cu cartierul său general pe flancul stâng, lăsându-i prințului Eugen comanda flancului drept atacat de francezi. În timp ce colegul său suferea o presiune tot mai mare, Marlborough a luat o decizie genială: a consolidat aripa stângă cu 18 batalioane auxiliare de Hessian și de Hanovra și a trimis cele 20 de batalioane prusace ale generalului Carl von
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
Henry de Nassau, Lord Overkirk, un ofițer cu experiență. Cu toate acestea, nu au reușit să traverseze pe podurile din pontoane în mai puțin de o oră. La ora 20. 30, trupele lui Overkirk au început să încercuiască flancul drept francez în același timp cu atacul simultan al trupelor conduse de Marlborough și de prințul Eugen. Manevra lui Overkirk a avut succes, mare parte a armatei franceze a fost dispersată și au fost luați mulți prizonieri, dar manevra nu a putut
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
franceze - dacă Vendôme cu corpul său principal ar fi învăluit dreapta aliaților, iar Ducele de Burgundia cu trupele sale ar fi atacat rapid înainte de sosirea trupelor lui Overkirk și ale lui Argyll - armata franceză ar fi putut câștiga cu ușurință. Francezii au pierdut în această luptă 15000 de oameni (8000 prizonieri) și 25 de tunuri, aliații 3000 de oameni. Trupele franceze s-au repliat la Gent. S-a discutat mult despre cine a fost adevăratul învingător al bătăliei. Adversarii Ducelui de
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
profitat pentru a se îndrepta spre nord doar cu trupele engleze și scoțiene. A sosit în micul sat Elixheim la ora 4 dimineața și a traversat liniile inamice prin trei puncte: Orsmael, Wangé și Elixheim, luându-i prin surprindere pe francezi și fără să întâmpine aproape nici o rezistență. Cavaleria aliată a format apoi o linie între liniile de Brabant pe care tocmai le trecuseră și Tienen. Francezii au reacționat destul de lent; generalul d'Alegre nu fusese prompt informat de trecerea aliaților
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
liniile inamice prin trei puncte: Orsmael, Wangé și Elixheim, luându-i prin surprindere pe francezi și fără să întâmpine aproape nici o rezistență. Cavaleria aliată a format apoi o linie între liniile de Brabant pe care tocmai le trecuseră și Tienen. Francezii au reacționat destul de lent; generalul d'Alegre nu fusese prompt informat de trecerea aliaților. A doua zi de dimineață în timp ce oamenii lui Ouwerkerk se întorceau spre nord pentru a se reuni cu Marlborough, un detașament francez a atacat mica armată
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
lui Ouwerkerk se întorceau spre nord pentru a se reuni cu Marlborough, un detașament francez a atacat mica armată a aliaților stabilită la vestul liniilor. După o scurtă dar intensă luptă de cavalerie în care Marlborough a fost implicat personal, francezii au fost respinși, iar Villeroi a fost nevoit să se retragă cu armata sa spre vest, în spatele râului Dyle. Fiind pus în imposibilitatea de a-i urmării pe francezi - oamenii săi fiind epuizați după marșul din timpul nopții și lupta
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
intensă luptă de cavalerie în care Marlborough a fost implicat personal, francezii au fost respinși, iar Villeroi a fost nevoit să se retragă cu armata sa spre vest, în spatele râului Dyle. Fiind pus în imposibilitatea de a-i urmării pe francezi - oamenii săi fiind epuizați după marșul din timpul nopții și lupta intensă la care participaseră - Marlborough spera totuși că-l va obliga din nou pe Villeroi să lupte. Cu toate acestea în luna care a urmat nu a văzut decât
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
una din bătăliile Războiului Succesiunii Spaniole, opunând armata franceză condusă de mareșalul Villars, unei armate a Marii Coaliții aflate sub conducerea Ducelui de Marlborough și a Prințului Eugen de Savoia. A fost una din cele mai crude bătălii ale secolului: francezii au lăsat pe câmpul de bătălie peste 12000 de morți, în timp ce aliații au pierdut 20000 de oameni. Datorită prețului prea mare plătit de către învingători, este considerată o victorie à la Pirus. După bătălie mareșalul Villars i-a scris lui Ludovic
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
Eugen de Savoia a renunțat să invadeze Franța. Situația militară și economică din Franța, după înfrângerile suferite și șapte ani de război, era agravată de declinul economic și de o iarnă grea care a dus la moartea a mii de francezi. Poporul dorea pacea și o parte a Curții era de aceeași părere. Cu toate acestea, din cauza condițiilor inacceptabile impuse de către Marea Coaliție, Ludovic al XIV-lea refuză să semneze pacea. În iunie, regele a făcut un apel la poporul său
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
îngrijește de confortul oamenilor săi și începe construirea unor linii defensive între taberele Douai și Saint-Venant. Aliații încearcă să exploateze avantajul obținut în anul anterior datorită victoriei obținute în bătălia de la Oudenaarde și a cuceririi orașului Lille. De partea lor, francezii încearcă timid să sprijine Mons, aflat sub asediu după căderea prematură a orașului Tournai la sfârșitul lui iulie. Armata Coaliției, 86000 de oameni și 100 de tunuri, compusă din austrieci și olandezi aflați sub comanda Ducelui de Marlborough și a
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
voluntar sub comanda acestuia. Cele două armate se pun pe poziție, față în față. Pe 11 septembrie, la ora 9, prințul Eugen, sprijinit de regimentul prusac al contelui de Finckenstein, începe o ofensivă asupra flancului stâng francez, împingându-i pe francezi în pădurea din spatele lor. Ideea acestui plan era de a-l forța pe Villars să angajeze în luptă rezervele sale, slăbind astfel centrul său. Pe cealaltă aripă, olandezii sub comanda lui John William Friso, Prinț de Orania, atacă o oră
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
Ideea acestui plan era de a-l forța pe Villars să angajeze în luptă rezervele sale, slăbind astfel centrul său. Pe cealaltă aripă, olandezii sub comanda lui John William Friso, Prinț de Orania, atacă o oră mai târziu flancul drept francez, distrăgându-l astfel pe Boufflers, care nu poate veni în ajutorul lui Villars. După ce mareșalul Villars își regrupează forțele, Marlborough și prințul Eugen atacă din nou, de data aceasta sprijiniți de regimentul generalului Withers, forțându-l pe Villars să redirecționeze
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
să respingă de șase ori atacul inamicilor; dar la ora 15, sub focul infanteriei britanice, Boufflers ajunge la concluzia că nu poate câștiga și ordonă retragerea. Aliații, care au suferit pierderi grele (21000 de oameni), renunță să-i hărțuiască pe francezi. a fost cea mai sângeroasă bătălie a Războiului Succesiunii Spaniole, aliații pierzând între 20000 și 25000 de oameni și renunțând la invazia Franței. După normele de război din acele timpuri, bătălia a fost o victorie a Marii Alianțe, francezii retrăgându
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
pe francezi. a fost cea mai sângeroasă bătălie a Războiului Succesiunii Spaniole, aliații pierzând între 20000 și 25000 de oameni și renunțând la invazia Franței. După normele de război din acele timpuri, bătălia a fost o victorie a Marii Alianțe, francezii retrăgându-se șilăsând câmpul de bătălie în posesia aliaților. În contrast cu victoriile precedente ale Ducelui de Marlborough, armata franceză aparent intactă (a pierdut 6000 de oameni) s-a retras în ordine la Bavay și Valenciennes. Această evaluare i-a permis Franței
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
a permis Franței să continue să se apere până la victoria din Bătălia de la Denain, să negocieze Tratatul de la Utrecht și să pună capăt războiului într-o poziție avantajoasă. După cronicile timpului, în cursul bătăliei a început să circule în rândurile francezilor știrea eronată că Ducele de Marlborough fusese ucis. În semn de bucurie pentru „ieșirea din scenă” a dușmanului lor, soldații Regelui Soare au început să intoneze un cântec celebru "". În realitate Ducele de Marlborough nu a fost nici măcar rănit în timpul
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
hrănit din curiozitatea față de necunoscut. Colaborator regulat la " La Revue des Deux Mondes" și "Leș Nouvelles littéraires", Marcel Brion a condus timp de douăzeci de ani rubrică de literatură străină da cotidianului "Le Monde". El a adus în atenția publicului francez autori că Rainer Maria Rilke, James Joyce, sau Dino Buzzati. În legătură cu acest lucru, Marcel Schneider a făcut următorul comentariu: În acest spirit european, cosmopolit, l-a cunoscur pe filozoful Xavier Tilliette, cu care atât el, cât și soția sa, Liliane
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
Baden, susținute acum și de opt batalioane ale Ducelui de Marlborough, au învins cu ușurință cele două batalioane și puțina cavalerie care apărau încă zona dintre Schellenberg și oraș. Înțelegând pericolul, Arco se grăbește să se ralieze cu dragonii săi francezi ținuți în rezervă în spatele dealului, pentru a încerca să-i oprească pe atacanți. Cu toate acestea, trei companii de grenadieri ale Margrafului de Baden, își concentrează atacul asupra lor forțându-i să se retragă. Această acțiune l-a îndepărtat pe
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
greu numit unul din marii generali din istorie. Multe din luptele sale s-au terminat în impasuri ,ceea ce a făcut ca mulți istorici moderni să afirme că William nu avea capacitatea de a gestiona armatele în timpul conflictului. Succesele sale împotriva francezilor se bazau mai degrabă pe manevre tactice și pe o bună diplomație decât pe armată. Diplomația sa a ajutat la formarea Marii Alianțe, coaliție multinațională formată pentru a rezista agresiunii franceze în Europa. Din punctul său de vedere preluarea sa
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]