51,240 matches
-
fondul pasiv al limbii, odată cu unele cuvinte vechi care Îl conțineau (ftorilogofăt), reapare În neologisme precum: ftalat, ftaleină, ftalic, ftiriază, ftizic, ftizie, ftiziolog, ftiziologie etc. 2.2. Nivelul morfematic - frecvența substantivelor și pronumelor nepersonale, ca urmare a predominării funcției referențiale; - frecvența substantivelor proprii, a substantivelor abstracte (mai ales În filosofie); - lipsa interjecțiilor, care pot apărea doar În varianta didactică a stilului științific; - predominarea persoanei a III-a. Persoana I se folosește doar ca marcă a pluralului autorității și modestiei: Încercând să
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
planul prim al comunicării și cel secund (putând consta Într-un citat care să susțină afirmația din primul plan). Tot o dovadă a existenței raporturilor de complementaritate este „dialogul” dintre planul prim și textul din infrapagină (note, comentarii, trimiteri bibliografice); - frecvența ridicată a structurilor redundante, trăsătură care derivă din raportul de complementaritate amintit mai sus. În critica literară, de exemplu, o idee este argumentată cu un citat amplu. Alteori, putem Întâlni un text Într-o limbă străină care poate repeta ceea ce
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
istoric literar!” - cu alte cuvinte, nu e stil științific. Analizând cele două cazuri, se vede clar că Încercarea de a utiliza stilul metaforic a fost prompt sancționată de redactorul respectiv: - capacitatea de Înnoire a vocabularului, În funcție de progresele științifice și tehnice; - frecvența redusă a cuvintelor populare, arhaice, argotice, cu excepția cazurilor când e vorba despre studii consacrate chiar acestor elemente de limbaj. 3. Alte trăsături ale stilului științific Stilul științific reprezintă, așa cum s-a mai spus, expresia utilizării limbii cu scopul cunoașterii științifice
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
devine alarmant pentru publicațiile respective, În virtutea principiului „mulți văd, puțini pricep”! Înmulțirea numărului de reviste, ziare, edituri și tipografii după 1989, apariția diletanților În materie de redactare, graba și superficialitatea cu care se lucrează sunt tot atâția factori care facilitează frecvența nepermisă a greșelilor de punctuație. Adevărul este că, În predarea limbii române În școală, punctuației nu i s-a acordat atenția cuvenită. În ultima vreme, se constată Însă un interes sporit pentru ortografie și punctuație. La olimpiadele școlare și la
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
reprezentării și a afectului sau proiecția, în cazul psihozei. Cât despre refulare, ea este omniprezentă, întrucât toate tipurile de psihonevroză implică inconștientul, iar refularea este însăși originea constituirii inconștientului. În anii imediat următori apariției acestor articole, Freud utilizează cu aceeași frecvență termenii „apărare” și „refulare”. Dar, după cum constată Laplanche și Pontalis (1967), în publicațiile anterioare Interpretării viselor (1900), numai în rare ocazii cei doi termeni sunt folosiți de Freud „ca și cum ar fi pur și simplu echivalenți”. După 1900, fără să dispară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
morală menționate de Kohlberg (1969). Pe baza informațiilor disponibile, Cramer (1991) propune un model ipotetic de dezvoltare a trei apărări, alese pe criteriul specificității sau predominanței în diferite perioade ale dezvoltării psihice. Cea dintâi, refuzul, s-ar afla la zenitul frecvenței sale de apariție în cursul primei copilării (între 2 și 3 ani), pe când celelalte două apărări ar corespunde unor etape ulterioare. Astfel, proiecția ar fi mult mai frecventă în perioada celei de-a treia copilării și în preadolescență, iar identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
culturale" Dacă, în general, se crede că bărbații și femeile utilizează strategii defensive diferite, rezultatele cercetărilor întreprinse până în prezent tind să nuanțeze această opinie. Studiul dezvoltării adultului aduce, în această privință, informații interesante. Doi evaluatori au cotat, pentru fiecare subiect, frecvența utilizării fiecărui mecanism: 0 - dacă apărarea respectivă era absentă; 1 - dacă era reperată o dată sau de două ori; și 2 - dacă avea frecvența cea mai mare sau dacă apărea de trei sau mai multe ori. Aceste evaluări au fost făcute
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
opinie. Studiul dezvoltării adultului aduce, în această privință, informații interesante. Doi evaluatori au cotat, pentru fiecare subiect, frecvența utilizării fiecărui mecanism: 0 - dacă apărarea respectivă era absentă; 1 - dacă era reperată o dată sau de două ori; și 2 - dacă avea frecvența cea mai mare sau dacă apărea de trei sau mai multe ori. Aceste evaluări au fost făcute pornind de la materialul adunat în cursul unor interviuri de 2 ore cu „Bărbații din Boston” și cu femeile din „Eșantionul Terman”. Pentru „Studenții
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
grupuri studiate au fost adunate. Astfel, pentru fiecare apărare s-au obținut scoruri individuale mergând de la 0, dacă evaluatorii au găsit-o absentă, până la 4, dacă aceasta a fost evaluată ca fiind prezentă. Rezultatele obținute - mai ales ierarhizarea apărărilor, în funcție de frecvența utilizării lor ca apărare majoră - fac dificilă orice concluzie cu privire la existența unor diferențe semnificative. Totuși putem nota următoarele: - comparativ cu subiecții din cele două grupuri masculine, femeile din „Eșantionul Terman” erau mai susceptibile de a utiliza altruismul și formația reacțională
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din Boston” având origini anglo-saxone. Într-adevăr, această apărare se observă la 39% dintre subiecții de origine anglo-saxonă, comparativ cu procentul de 16% constatat la subiecții de origine italiană. Vaillant precizează totuși că această diferență nu poate fi atribuită unei frecvențe mai mari a abuzului de alcool la subiecții de origine anglo-saxonă. Într-adevăr, chiar și printre bărbații care nu consumau alcool în exces, disocierea era de două ori mai frecventă decât la subiecții de origine italiană. Mai recent, Gounongbé (1995
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Ferenczi, în Jones, 1955/1961). Reluată ulterior, explicația lui Freud suferă o modificare: experiența morții nu ar fi cauza altruismului în general, ci a vocației medicale. Această ipoteză i se datorează lui Adler (1933/1963), care a fost frapat de frecvența cu care un grup de medici evoca amintiri legate de moartea unor persoane apropiate ori de pericolele mortale prin care aceștia din urmă au trecut. Vocația medicală ar fi o compensație pentru „dureroasa experiență a morții”. Hanus (1994) analizează în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
precis aceea de clivaj al eului, definit, într-o perspectivă structurală, ca un proces prin care eul se poate scinda pentru a face față unei realități periculoase. Lui Mannoni (1969) i se datorează faptul de a fi evidențiat realitatea și frecvența unei asemenea atitudini, observabilă, de exemplu, în expresia: „Sunt sigur, dar...”, care, reflectând un eu aflat în stare de clivaj, este formulată în doi timpi, separați în punctuație printr-o virgulă. Freud consacră clivajului un articol intitulat „Fetișismul” (1927b/1985
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe „prințul” înconjurat de o „curte de servitori” supuși regulilor impuse de el, trăind în largul lui în lumea delincvenței, fără a trece însă la act în mod grav, ar putea ține de identificarea cu un „celălalt” periculos. În prezent, frecvența antecedentelor de maltratare infantilă la părinți care-și maltratează ei înșiși copiii este evidențiată prin mecanismul identificării cu agresorul. Putem presupune că la compulsia la repetiție inerentă traumatismului se adaugă și „defectul fundamental” în dobândirea limitelor dintre persoana proprie și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a eului, ea se pune totodată și în serviciul comunicării. Sensul său este fuga spre alte spații mentale, spre alte persoane. Dacă identificarea proiectivă constă în luarea în posesie a unui obiect exterior ce devine astfel o extensie a eului, frecvența ei și variațiile pe care le înregistrează pot fi multiple: de pildă, într-o situație relațională implicând necunoscuți, strângerile de mână, fumarea pipei păcii sau îmbrățișările pot fi considerate niște acțiuni rezultând din această modalitate defensivă (Begoin-Guignard, 1991). Capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
jos în sus, cu picioarele sale enorme. El caută să ocupe un maximum de spațiu depărtându-și mâinile și picioarele. Trăsăturile îi sunt imperceptibile. Parcă ar avea o coadă mare și plină de țepi”. Chabert (1990) notează, la această vârstă, frecvența răspunsurilor ce trimit la aspectul fizic, atât de valorizat de adolescenți: „Periferia, conturul, învelișul servesc de matrice sau măști reprezentărilor umane”. Ceea ce putem înțelege din proiecția exprimată de Cédric în raport cu planșa a IV-a estede fapt preocuparea pentru reprezentarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acest mecanism, pornind de la delirul de persecuție. Pentru a-și explica credința că e persecutat, bolnavul formulează ipoteza că este un personaj important. Freud recuză însă această explicație, originea megalomaniei fiind, în opinia lui, încă necunoscută. Nunberg (1935/1957) evidențiază frecvența raționalizării în schizofrenie, bolnavul neputând suporta lacunele datorate sciziunii eului: „Cucât o persoană este mai tânără, mai primitivă sau mai bolnavă, cu atât ea are mai puțină logică și găsește cu mai mare ușurință cauze”. În acest context putem cita
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și dezvoltarea sa în timp sunt studiate în detaliu de Janet, atât la omul normal, cât și la bolnav. Universalitatea refugiului în reverie, subliniată de acești doi autori pornind de la experiența lor clinică, a fost confirmată de Vaillant (1977). Studiind frecvența mecanismelor de apărare și evoluția lor în funcție de vârstă, el notează că acest mecanism - atât la copii, cât și la adulți - se situează pe locul al doilea, imediat după activism, și cu mult în fața unor mecanisme mai adaptate, cum sunt altruismul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi concepută în absența refulării, care este unul dintre „stâlpii” săi, afirmație deseori repetată de Freud. Așadar termenul „refulare” apare în scrierile lui Freud foarte devreme, încă din 1892, concomitent cu termenul „inconștient”. El va reveni apoi cu o mare frecvență (de câteva sute de ori), până în ultimele sale scrieri. Freud a insistat întotdeauna - în construirea teoriei lui - asupra importanței refulării, precizând în 1937 că numai prin recurgerea la acest mecanism „a putut demara studiul proceselor nevrotice în ansamblul lor” (1937a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ne imaginăm astfel de aspecte patologice? Am putea vedea, în recurgerea continuă la umor, o lipsă de autenticitate a sentimentelor, o fațadă pe care subiectul ar afișa-o pentru a părea invincibil în orice circumstanțe. Lagache (1958/1982) a remarcat frecvența recurgerii la umor ca apărare împotriva emoției în cursul unei ședințe de psihanaliză: el este echivalentul unei rezistențe atunci când pacientul nu renunță la atitudinea sa de bună dispoziție. Unul dintre subiecții lui Lagache a arătat chiar că nu se întindea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dificultățile sau performanțele sale nu sunt ignorate; un act de verificare a realizării sarcinilor la perioade aleatorii și care trebuie să se finalizeze cu un înscris (viză, notă, raport etc.) necesar pentru a aprecia calitatea controlului și a se cunoaște frecvența acestora. În practică, controlul nu înseamnă<footnote Ibid. footnote>: a reface munca subordonaților; a întinde curse pentru descoperirea erorilor; a exercita în permanență o supraveghere/verificare excesivă a ceea ce se execută. Sistemul propriu de control intern, existent în fiecare entitate
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
de supervizare continuă, evaluări separate sau prin combinarea celor două. Monitorizarea continuă se realizează în cursul efectuării operațiunilor și include managementul, activitățile de supraveghere și alte acțiuni pe care le întreprinde personalul pentru a-și îndeplini propriile sarcini. Aria și frecvența evaluărilor separate vor depinde de evaluarea riscurilor și de eficacitatea activităților de monitorizare continuă. Deficiențele constatate în sistemul de control intern trebuie raportate superiorilor ierarhici, iar problemele importante trebuie raportate directorului, nu Consiliului de administrație. Componentele Modelului COSO, prezentat mai
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
grupate în meniul Istoric care oferă următoarele posibilități: Afișarea rapidă în orice moment al jocului, a unui istoric cu toate datele înregistrate sub forma unei liste pentru fiecare jucător în parte; Tabele centralizatoare cu rezultatele obținute pe seturi ce cuprinde frecvența, totalul și procentajele aferente pe fiecare acțiune în parte; Realizarea unor histograme ce reprezintă frecvența și eficiența acțiunilor pe fiecare set și meci; Calcularea indicelui de eficiență pentru fiecare acțiune pe set și pe meci; Generarea rapoartelor sunt făcute în
PREZENTAREA STRUCTURII ŞI FUNCȚIONĂRII APLICAȚIEI „LIBERO STATISTICS” - SISTEM SPECIFIC DE ANALIZĂ STATISTICĂ ŞI CONTROL A JUCĂTORULUI LIBERO ÎN JOCUL DE VOLEI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mariana Szabo-Alexi, Paul Szabo-Alexi () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_827]
-
a unui istoric cu toate datele înregistrate sub forma unei liste pentru fiecare jucător în parte; Tabele centralizatoare cu rezultatele obținute pe seturi ce cuprinde frecvența, totalul și procentajele aferente pe fiecare acțiune în parte; Realizarea unor histograme ce reprezintă frecvența și eficiența acțiunilor pe fiecare set și meci; Calcularea indicelui de eficiență pentru fiecare acțiune pe set și pe meci; Generarea rapoartelor sunt făcute în fișiere cu extensia pdf., ușor de manevrat și stocat pe diferite medii. Aplicația LiberoStatistics permite
PREZENTAREA STRUCTURII ŞI FUNCȚIONĂRII APLICAȚIEI „LIBERO STATISTICS” - SISTEM SPECIFIC DE ANALIZĂ STATISTICĂ ŞI CONTROL A JUCĂTORULUI LIBERO ÎN JOCUL DE VOLEI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mariana Szabo-Alexi, Paul Szabo-Alexi () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_827]
-
electrocardiograma determină motivul unei eventuale decondiționări fizice (de cauză cardiacă, circulatorie, pulmonară sau a musculaturii periferice). Parametrii necesari individualizării programelor de antrenament fizic cu ajutorul CPET sunt: valoarea pragului aerob, a pragului anaerob și a consumul maxim de oxigen (VO2peak) precum și frecvența cardiacă corespunzătoare acestor parametrii. Materialele folosite pentru efectuarea testării cardiopulmonare la efort au fost: sistem computerizat de comandă și înregistrare electrocardiografică continuă în 12 derivații; sistem computerizat de analiză a concentrației de O2 și CO2 în aerul respirat de tip
EFICIENȚA INTERVENȚIEI ASUPRA STILULUI DE VIAȚĂ LA PACIENȚII TINERI CU SINDROM METABOLIC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudiu Avram, Mihaela Oravițan, Eugen Bota, Adrian Nagel () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_823]
-
de eficiență într un timp limitat (acordat de către pacient exercițiilor fiizice) și evitării suprasolicitării fizice. Programul de antrenamentul fizic a fost realizat pe baza raportului cu privire la zonele de antrenament pe intervale de intensitate. Durata programului fiind de o oră iar frecvența efectuării acestuia de 3-5 ori pe săptămână. Individualizarea programului de antrenament s-a efectuat în felul următor: intensitatea fiecărei etape din cadrul ședințelor de antrenament s-a stabilit pe baza rezultatelor testării ergospirometrice, ținând cont de FC corespunzătoare zonei de oxidare
EFICIENȚA INTERVENȚIEI ASUPRA STILULUI DE VIAȚĂ LA PACIENȚII TINERI CU SINDROM METABOLIC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Claudiu Avram, Mihaela Oravițan, Eugen Bota, Adrian Nagel () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_823]