9,516 matches
-
Densusianu și Sextil Pușcariu, că un lingvist poate fi în subsidiar și un creator de literatură. Debutează, concomitent, la revistele „Miron Costin” și „Convorbiri literare”, în primăvara anului 1916, cu două studii de istoria limbii. „Vieața nouă” din 1919 îi găzduiește prima încercare literară, poemul în proză Fantezia florilor. Mult mai târziu, în „Revista Fundațiilor Regale” (1935-1938), își va publica însemnările de călătorie pe care le adună în volumul Note din Grecia (1938), socotit „o mărturisire de credință clasică” (G. Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
dramă în patru acte: • Partea I - din cele mai vechi timpuri până la 600 d. Chr.; • Partea II (600-1504), interval temporal bi-epocal, întrucât cuprinde: a) Epoca de întemeiere a neamului Românesc (600-1300) și b) Epoca de neatârnare (1300-1500); Partea III (1504-1821) găzduiește o succesiune de alte patru epoci: a) Stabilirea suzeranității turcești; b) Epoca lui Mihai; c) Epoca lui Brâncoveanu; d) Epoca Fanarioților; • Partea IV (1821-1921), ultimul act al dramei istorice românești, se sfârșește cu a) Epoca Redeșteptării (1821-1859), conceptualizată ca preludiu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imaginea arhivei ca simbol al memoriei este o metaforă hibridă, în care sunt integrate elemente masonice cu elemente de inspirație administrativă - arhiva fiind, materialmente, o construcție în interiorul căreia se derulează procese de organizare și reorganizare a fondului pe care îl găzduiește. Fără să minimalizăm din meritele euristice ale analogiilor de ordin constructivist și administrativ în luminarea naturii memoriei colective, am păstrat pentru finalul acestei cărți metafora despre care credem că surprinde cel mai bine dinamica istorică a fenomenului memoriei. Face aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o-ndrăgea.”755 Misiunea fetei pare a fi aceea de a răspândi credința creștină, este 753 Ibidem, p. 148. 754 Ibidem, p. 149. 755 Ibidem, p. 155. 205 un veritabil misionar, deoarece conducătorul cetății alături de soția sa, cei care o găzduiau și erau realmente fascinați de personalitatea Constanței, se dezic de păgânism, pentru a îmbrățișa noua religie, a sacrificiului propriu pentru iubirea celorlalți. Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
demonicata poate fi chiar miloasă și generoasă cu cei aflați în dificultate, și acest lucru o salvează de la o catalogare total negativă din partea cititorilor, cum este cazul văduvei din povestirea lui Filostrato din ziua a doua, care nu doar îl găzduiește generos pe călătorul căzut în mâinile tâlharilor, dovedindu-se o amfitrioană desăvârșită prin protocolul unei mese bogate, pe care o oferă, dar și al unei 921 Ibidem, p. 366. 922 Ibidem, p. 367. 923 Ibidem, p. 369. 924 Ibidem, vol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Danemarca la revista „Dorul” scoasă cu mare grijă de dl. Dan Romașcanu, precum și, o parte dintre ele, în revista „Argeș” unde dl. Jean Dumitrașcu le-a acordat o mare atenție. Regretatatul Artur Silvestri mi-a făcut onoarea de a mă găzdui la revistele sale mai ales „Neamul românesc” fiind pe măsura unor studii de acest fel, iar Dl. Gheorghe Neagu mă răsfață, ca să zic așa, în „Oglinda” care apare la Focșani. La „Bucovina literară” a D-lui Ion Beldeanu dezvolt cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
doctorului Vineș că Eminescu scria, în spital, chiar articole de ziar, nu e cale prea lungă, pentru că imediat în apropierea Bisericii Sfântul Anton, după Cafeneaua Curtea veche, pe str. Covaci la nr. 4, se află și azi o clădire care găzduia redacțiile unor ziare: la intrare mai stăruie o placă de marmură pe care scrie că aici și-a avut și ziarul „Timpul” redacția prin 1881. Mai sus de Piața de flori, în Pasajul Român, se afla redacția României libere, alături
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de aici a sosit în orașul nostru cu trenul accelerat de la ora 1 p.m. primit fiind la gară de doi vechi amici ai săi, cari l-a condus la casele d-lui prof. Ștefan Emilian unde sara poetul a fost găzduit. A doua zi la ora 11 a.m. a avut loc în casele d-lui Ștefan Emilian un consult, la care au luat parte d-nii medici: — Dr, Filipescu, medic primar al orașului Iași — Col.dr. Otremba, medic șef al Corpului al
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu excepția fragmentelor temporale când se știe pozitiv că ei au fost despărțiți. Octav Minar descrie fugar locul, prin 1924: „într-o casă cu două etaje, din care cel de sus are un cerdac, locuiește bătrâna maică Fevronia Sârboaica, care a găzduit pe Veronica Micle și în casa căreia poeta și-a dat duhul.” în epocă, prin casă cu două etaje se înțelege casă cu parter și etaj, „casă pe două rânduri de odăi”, cum se mai zicea. Această Maică Fevronia povestește
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în epocă, prin casă cu două etaje se înțelege casă cu parter și etaj, „casă pe două rânduri de odăi”, cum se mai zicea. Această Maică Fevronia povestește, ea însăși: „în fiecare vară, pe la începutul lui iulie, știam că voi găzdui o lună pe Veronica, soția profesorului universitar Ștefan Micle.” în zilele acestea din iulie 1889, când s-a retras la Văratec, poeta se plimba, își completa albumul cu poezii adnotate, primea oaspeți, cânta, recita. Povestește aceeași Maica Fevronia: „Intr-o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
talismane" un cap de cocoș, o piele de șarpe, un rât de mistreț. 79 Legătura dintre lumea de afară și lumea din interior se făcea prin intermediul "prispei în horă", a "pragului" și a "ferestrei". Prispa, ca "spațiu mitic de tranziție", găzduia viața omului, de la naștere până la mormânt. Pragul casei, sub care se îngropau bani în timpul construcției, a devenit un spațiu de inițiere: ultimul născut (dintre alți copii morți la naștere) "se cumpănea cu un pietroi" pe prag; la nuntă , mirii, socrii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să mă ai `napoi, / Pune la car patru boi / Și-mi du zestrea înapoi, / Să se mire pietrele, / Ce noroc au fetele, / Să se mire țara toată / Ce noroc are o fată. "97 În balade, în schimb, pământul-personaj nu poate găzdui trupul unui om fără odihnă, aflat sub puterea blestemului: "când popa toaca toca, / Ea se da și blestema: / Constantine, Constantine, / Blestemat să fii de mine, / Blestemat de maică-ta, / C-ai dat-o pe soră-ta / Pe hotar-nstrăinate, / N-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din cer picată, / Da sunt floarea-florilor, măi! Dragostea feciorilor, măi! Tu, voinice, cine ești, măi? Nu-s fecior, nici însurat, măi! Nici frumos din cer picat, măi! Sunt luceafărul din zori, măi! / Ce iau roua de pe flori!"184 Spațiul poetic găzduiește umanul în întregul său, trăirea însăși devenind metaforă a universului: "Foaie verde de sulfină, / La mândruța în grădină / Mi-a prins dorul rădăcină, / Dorul vreau să-l iau cu mine, / Rădăcinile-l țin bine. Dorul vreau să-l iau acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
propunerea diavolului, din cremenea și argintul aduse de acesta: "Dumnezeu a scaparat și-a făcut luna-un om, ca să vadă oamenii și noaptea, fiind ridicată la cer de 7 draci."210 În general, în credința arhaică a poporului român, luna găzduiește frații potrivnici: "În lună e Cain și Abel"; În lună sunt frații care se bat pe astă lume"; Luna e făcută din sângele a doi frați, ce s-au tăiat cu cuțitele unul pe altul, și cum stăteau cuprinși, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cu toate aceste, mulți dintre aceștia nu erau plătiți la timp și mulți dintre însoțitorii regelui se zbăteau la marginea subzistenței.“ Din punct de vedere istoric nu avem informații despre o văduvă atât de generoasă, care să accepte să-l găzduiască pe Carol al II-lea vreme de doi ani. Acest eveniment ar fi fost cu siguranță consemnat în lucrările oficiale, alături de numele generoasei protectoare. Ne permitem să prezentăm două puncte de vedere în analiza acestei afirmații: primul ne face să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
publique et privée de Fouquet, al cărui autor este A. Cheruel, publicată în 1862, dar și în lucrarea apocrifă al cărui autor se numește Hennequin, intitulată Souvenirs inedits și care apare în capitolul Histoire administrative. Această lucrare apocrifă se găsește găzduită în catalogul Bibliotecii Nationale Franceze, sub numărul de înregistrare 20345. Textul a fost redat de mai mulți istorici contemporani, iar noi l-am preluat din lucrarea Martin's History of France. Autorul scrisorii este un medic obscur, pe nume Blois
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ori, centrele de calcul se amplasează în clădiri construite cu alt scop, în care au mai fost sau nu folosite calculatoare și care dispun sau nu de sisteme de protecție speciale. De asemenea, clădirile sunt folosite și în alte scopuri, găzduind mai multe servicii ale aceleiași unități sau chiar mai multe unități, cu activități diferite, uneori chiar de ordinul sutelor, cum a fost cazul World Trade Center. În astfel de situații, apar anumite restricții, unele imperfecțiuni, motiv pentru care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de clădirile firmei, izolând-o, în acest mod, de lumea din afară. 6.1.2. Proiectarea centrului de calcultc "6.1.2. Proiectarea centrului de calcul" După alegerea locului de amplasare, se poate trece la schițarea machetei clădirii care să găzduiască sistemul electronic de calcul. Oricât de entuziaști ar fi proiectanții, îndeosebi arhitecții, uneori, în afara gustului lor deosebit pentru estetic, trebuie rugați să respecte și alte elemente, precum: 1. Clădirea trebuie să fie una solidă, realizată din materiale neinflamabile. Sala calculatorului
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
a apei, energiei electrice, gazului și facilitățile de comunicații trebuie să fie amplasate subteran. Canalele de acces la ele trebuie să fie, de asemenea, încuiate și supravegheate. Conductele de apă și sistemul de canalizare nu trebuie să traverseze spațiile ce găzduiesc averile informatice ale firmei, ci să le înconjoare. Dacă ocolirea nu este posibilă, se impune montarea unor ventile suplimentare. 12. Copiile de siguranță trebuie să fie păstrate în clădiri speciale, la cel puțin 100 de metri de cea a centrului
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
au contribuit și ele la răspândirea noilor viruși ascunși printre lucrurile utile transmise în noul sistem. Cea mai dăunătoare experiență s-a întâmplat în 1990, când s-a creat primul BBS special pentru realizatorii de viruși. Acest BBS a fost găzduit pe un calculator în Bulgaria. Apogeul virusologiei a fost atins în 1992 - anul lansării virusului Michelangelo. Acesta nu a stricat mai mult decât a speriat. Amenințarea inițială era că, pe 6 martie, milioane de calculatoare de pretutindeni vor avea distruse
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
tip Microsoft Word permit utilizatorilor să creeze macrocomenzi pentru automatizarea unor operațiuni din program; macro-urile sunt create printr-un limbaj de programare încorporat în sistem. Când sunt executați virușii din documente, aceștia conduc la distrugeri ale documentelor ce-i găzduiesc, ale aplicațiilor de pe calculatorul-gazdă, precum și ale altor fișiere și aplicații din sistem. Virușii de tip macro infestează fișierele document, cum sunt fișierele DOC din Word sau fișierele XLS din Excel. Sunt vulnerabile atât calculatoarele care lucrează sub sistemul de operare
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
discul local; • se răspândește încet, întrucât nu are un sistem eficient de autoreplicare pe alte calculatoare; • este compatibil numai cu Internet Explorer (utilizatorii de Netscape și de orice alt browser sunt în siguranță) și atacă numai când pagina web este găzduită pe un Microsoft Internet Information Server; • când este executat, virusul adaugă un scurt mesaj codului HTML, fără a distruge însă codul deja existent, după care o pagină infestată va afișa următorul mesaj în linia de titlu al browserului web: HTML
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
m‐au făcut să deschid paginile cu gând de înlăturare a uitării care ne încearcă, uneori... Ziarele și revistele născute la Bârlad, ca și oamenii lor, fac parte din zestrea municipiului. De ce n‐am scoate‐ o din lada care o găzduiește? Bârladul, ca fiecare localitate a țării noastre, merită să fie mai bine cunoscut... Ca și oamenii lui, mereu recunoscători înaintașilor, profesorilor noștri... Ion N. Oprea 18 IMAGINI DIN BÂRLADUL DE ALTĂDATĂ Vechea Stradă a Gării din Bârlad Din ziarele vremii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Academie.” În vâltoarea războiului au tipărit pe spezele lor „Calendarul nostru „ și broșura „Ștefan cel Mare” de Al. Vlahuță, împărțindu‐le gratuit soldaților și prin satele Tutovei și Basarabiei - spune G. Ponetti în Gazeta de luni, 8 februarie 1926, care găzduiește și cronica literară „Delavrancea” - de Const. Cehan - Racovitză, prilejuită și de comemorarea morții dramaturgului. * Gazeta de la Bârlad Gazeta de la Bârlad este menționată de ziarul Românul din 17 august 1873, p.721, la rubrica «Ziarele ale căror date nu ni le
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de satiră și umor al „Academiei Bârlădene”. 138 Rulmentul Rulmentul, gazetă de uzină, organ al Comitetului de partid și al Comitetului de întreprindere (mai târziu - Comitetului sindicatului) din Fabrica de rulmenți Bârlad, apare la data de 5 noiembrie 1957 și găzduiește în primul său număr gândurile de viitor ale inginerului Ștefan Dumitrescu, director. Cel care după 10 ani, la 5 noiembrie 1967 avea să semneze alt articol în Rulmentul: „La 10 ani.” Iar la 29 februarie 1968 să ocupe întreaga pagină
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]