9,370 matches
-
de fermentație lactică. Brânza de Suhaia este produsă dintr-un amestec de 75% lapte de vacă și 25% de capră, proaspăt muls, obținut de la animale furajate pe pășuni fertilizate natural și cu compoziție floristică specifică zonei de câmpie și de lunca Dunării. Fabricarea produsului din amestec de lapte de capră și vacă se face numai în perioada de vară, fiind o producție sezonieră, în timp ce din laptele de vacă se fabrică pe toată perioada anului. Pentru producerea acestui tip de brânză, prima
Brânză de Suhaia () [Corola-website/Science/327988_a_329317]
-
veveriță ("Sciurus carolinensis"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"); Păsări: șorecarul comun ("Buteo buteo"), cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), mierlă ("Turdus merula"), mierla gulerată ("Turdus torquatus"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), fâsă de luncă (Anthus pratensis), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), cânepar ("Carduelis cannabina"), cinteză ("Fringilla coelebs"), codobatură albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), ciocănitoarea pestriță mare ("Dendrocopos major"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"). Reptile și amfibieni
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier) situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Zamostea. Aria protejată cu o suprafață de 107,60 hectare se află în lunca dreapta a râului Siret, la limita nord-estică a județului Suceava cu județul Botoșani. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a
Pădurea Zamostea - Lunca () [Corola-website/Science/327246_a_328575]
-
a județului Suceava cu județul Botoșani. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a zone protejate") și reprezintă o zonă de lunca, împădurita cu specii arboricole de stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus"), plop tremurător ("Populus tremula"); în asociere cu arbuști de salba moale ("Euonymus europaeus"), voiniceriu pitic ("Euonymus nana"), păducel ("Crataegus monogyna") sau sânger ("Cornus sanguinea").
Pădurea Zamostea - Lunca () [Corola-website/Science/327246_a_328575]
-
în apropierea așezărilor umane, atât la munte cât și la șes. Este mai puțin întâlnit în interiorul pădurilor și în Bărăgan. Dihorul poate trăi în orice zonă unde își poate face o vizuină și de unde să-și procure hrana: păduri, zăvoaie, lunci, zone stâncoase, pajiști. Teritoriul de vânătoare al unui dihor poate ajunge la 2 km². Dihorul a fost alungat din multe zone în care trăia, datorită urbanizării, deșertificării și incendiilor forestiere, fiind ocrotit în majoritatea Europei. Principalii săi dușmani naturali sunt
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
sau Porto Lagos), de-a lungul căruia sunt situate mai multe lagune cu apă salmastră (cea mai importantă fiind lacul Vistonida). Relieful de pe teritoriul comunei este colinar, în centru, dar coboară înspre două zone de câmpie situate la vest (până la lunca râului Nestos) și la est (în dreptul lacului Vistonida). Înspre nord, actuala „muncipalitate” Avdira (care cuprinde și „unitățile municipale” Vistonida și Selero) se întinde până la poalele munților Rodopi și se învecinează, la nord-vest, cu orașul Xanthi. Principalul curs de apă este
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
și se întinde pe o suprafață de 240 hectare. Situl reprezintă o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase) împădurită (încadrată în bioregiune continentală) aflată în Podișul Târnavelor (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), în lunca stângă a Târnavei Mari. Pădurea de pe Târnava Mare conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens" și protejază arboret de stejar pufos ("Quercus pubescens") care vegetează în asociere cu specii
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
care se bazau pe Indus. Egiptenii au profitat de sistemul ciclic de inundații ale Nilului. Deoarece inundațiile erau previzibile, egiptenii au reușit să-și dezvolte practicile lor agricole prin irigare. Nivelurile de apă ale fluviului creșteau între lunile iunie-septembrie, lăsând lunca și Delta sub 1,5 metri de apă. Pe măsură ce apele se retrăgeau în octombrie, lăsau în urma lor un sol mâlos, foarte fertil, numit nămol, ce avea substanțe și minerale necesare creșterii plantelor. Plantarea avea loc în octombrie o dată ce apele se
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
letală pentru om fiind de 0,16 g.. Alături de denumirea standard de "acetat triarsenit de cupru ÎI", verdele de Paris a mai fost cunoscut sub denumirile "acetoarsenit cupric", "Verde de Basle", "verde-smarald", "verde francez", "verde imperial", "verde regal", "verde de lunca", "verde de Mitis", "verde de Viena", "verde suedez", "verde de Schweinfurt". Verdele de Paris este o pudra de culoare verde, inodora, care este întâlnită în stare solidă la temperatura de 15 grade și 1 atmosferă. Reacționează cu clorul, fluorul, peroxizi
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
și, valea Bistriței moldovene situată la vest - în amonte de Lacul Izvorul Muntelui. Spre sud-vest "" se intersectează la Borca cu DN17B (Vatra Dornei - viaduct Poiana Teiului), iar spre nord-est la Mălini cu DJ209A, prin care se realizează legătura la Cornu Luncii cu DN2E (Spătărești - Gura Humorului) și cu arealul limitrof orașului Fălticeni. Lungimea lui este de 55,22 km, din care 33,6 km sunt pe teritoriul județului Suceava și 21,62 km pe cel al județului Neamț. Cel mai înalt
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.578 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală în lunca Văii Mostiștea, afluent al Dunării (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile, culturi, pajiști naturale, stepe); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (important pentru populațiile cuibăritoare, atât în
Valea Mostiștea (sit SPA) () [Corola-website/Science/330682_a_332011]
-
privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.489 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală în lunca Dunării (râuri, lacuri, plaje de nisip, terenuri arabile, pășuni, păduri de foioase); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (dintre care unele foarte rare și protejate prin lege
Ostrovu Lung - Gostinu () [Corola-website/Science/330678_a_332007]
-
a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice). Specii de păsări protejate semnalate în arealul sitului: uliu-păsărar ("Accipiter nisus"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de luncă ("Anthus pratensis"), fâsă de munte ("Anthus spinoletta"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), bufniță ("Bubo bubo"), ieruncă ("Tetrastes bonasia"), caprimulg (Caprimulgus europaeus), cânepar ("Carduelis cannabina"), sticlete ("Carduelis carduelis"), florinete ("Carduelis chloris"), scatiu ("Carduelis spinus"), barză
Pădurea Bogata (sit SPA) () [Corola-website/Science/330733_a_332062]
-
de Ritorul Lucaci la cererea episcopului de Roman, Eustatie. Manuscrisul Pravilei se află la Biblioteca Academiei Române din anul 1952. Din descrierea Pravilei, aceste text a fost scris de ritorul Lucaci. După unii cercetători, Lucaci era originar din s. Costești, din Lunca Prutului, acolo unde Ciuhurul se varsă în Prut. El și-a făcut studiile în Polonia. Că era un cărturar și un învățat ne putem da seama dupa funcțiile pe care le deținea (ritor-profesor de retorică și sholastic- om savant), dar
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
Jiu-Dunăre este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în sudul țării, pe teritoriul administrativ al județului Dolj. Aria naturală întinsă pe o suprafață de 19.800 hectare se află în partea sud-estică a județului Dolj (în Lunca Dunării din Câmpia Română la limita dintre "Câmpia Băileștilor" și "Câmpia Romanaților") și este străbătută de drumul național DN55A, care leagă portul Bechet de Calafat. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284
Confluența Jiu-Dunăre (sit SPA) () [Corola-website/Science/330052_a_331381]
-
zonă umedă de importanță internațională prin "Convenția Ramsar". Aria protejată este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Găvanu-Burdea, subunitate geomorfologică ce aparține zonei de silvostepă a Câmpiei Române. Acest areal natural (râuri, mlaștini, bălți, canale, turbării, pajiști, păduri de luncă, zăvoaie, livezi) asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare protejate prin lege. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului
Confluența Jiu-Dunăre (sit SPA) () [Corola-website/Science/330052_a_331381]
-
cu înclinație mare, pe culmi și creste, la altitudini cuprinse între 800 și 1.400 m); Păduri aluviale de arin negru și frasin ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), habitate aflate la altitudini cuprinse între 700 și 1.400 m, în luncile montane înguste și pe versanții cu izvoare; Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion") pe versanți cu înclinații medii și mici și pe platouri, la altitudini de până la 800 m.; Vegetație arboricolă cu răchită albă ("Salix eleagnos") de-a lungul pâraielor, la
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Rezervația naturală silvică „Zberoaia-Lunca” este o arie protejată de pădure din lunca râului Prut, cu arborete de plop ("Populus alba", "Populus nigra") și salcie ("Salix alba", "Salix fragilis"). Rezervația este situată în cadrul Ocolului Silvic Nisporeni, Întreprinderea pentru Silvicultură „Nisporeni”. Rezervația este amplasată între comunele Grozești (la nord), Zberoaia (la est) și Bălăurești
Rezervația naturală Zberoia - Lunca () [Corola-website/Science/330093_a_331422]
-
comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile administrative ale județelor Bihor și Arad. Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a județului Arad și cea sud-vestică a județului Bihor, întinsă de-a lungul luncii Crișului Negru, de la Șoimi până la Ant (aproape de granița cu Ungaria), intersectată de drumul național DN79, care leagă Aradul de municipiul Oradea. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 891 hectare. Situl reprezintă o suprafață (încadrată în regiunea biogeografică continentală și panonică a Câmpiei Crișurilor) în lunca Crișului Negru , arie protejată (râuri, mlaștini, turbării, lacuri, lunci aluviale, pajiști și păduri de foioase) ce adăpostește, conservă și protejază o comunitate importantă de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 891 hectare. Situl reprezintă o suprafață (încadrată în regiunea biogeografică continentală și panonică a Câmpiei Crișurilor) în lunca Crișului Negru , arie protejată (râuri, mlaștini, turbării, lacuri, lunci aluviale, pajiști și păduri de foioase) ce adăpostește, conservă și protejază o comunitate importantă de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN)) și aflată la
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.209 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală în lunca Văii Sărmașului (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pășuni și păduri de foioase) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii (colonii) de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). Printre speciile de
Iazurile Miheșu de Câmpie – Tăureni () [Corola-website/Science/330232_a_331561]
-
sit se află: lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), ciocârlia-de-câmp ("Alauda arvensis"), rața lingurar ("Anas clypeata"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață pestriță ("Anas strepera"), gârliță mare ("Anser albifrons"), gâsca de vară ("Anser anser"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), fâsă de luncă ("Anthus pratensis") fâsă de munte ("Anthus spinoletta") fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), rață-cu-cap-castaniu ("Aythya ferina"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), șorecar mare ("Buteo rufinus"), fugaci roșcat ("Calidris ferruginea"), fugaci
Balta Tătaru () [Corola-website/Science/330221_a_331550]
-
protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 56 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă împădurita (încadrată în bioregiune continentală) în "Dealurile Aiudului" (în lunca Mureșului) ce adăpostește exemplare arboricole de "Quercus pubescens" și desemnată în scopul conservării habitatelor de tip - "Vegetație forestiera panonica cu Quercus pubescens" și "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum". În arealul ariei protejate alături de stejar pufos ("Quercus pubescens
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 5.286 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică panonică) reprezintă o zonă naturală în lunca râului Barcău (cursuri de ape, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pășuni și pâlcuri de salcâm) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege) și desemnat în
Lunca Barcăului () [Corola-website/Science/330260_a_331589]