9,544 matches
-
Patriarhiei Ecumenice). Numele mitropoliților cunoscuți provin din izvoare indirecte, în special din menționarea lor în alte surse grecești, rusești sau românești. Cea mai completă listă este publicată în "Enciclopedia de istorie a României" și cuprinde un număr de 21-22 de mitropoliți. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Partenie I", "Gherasim" și "Calinic II", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și "Partenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
din izvoare indirecte, în special din menționarea lor în alte surse grecești, rusești sau românești. Cea mai completă listă este publicată în "Enciclopedia de istorie a României" și cuprinde un număr de 21-22 de mitropoliți. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Partenie I", "Gherasim" și "Calinic II", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și "Partenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită ca relativă, neexistând surse concordante pentru
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și "Partenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită ca relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Lista ierarhilor Proilaviei consemnează, după mai sus-menționatul mitropolit "Gavriil", pe mitropoliții "Nectarie I" și "Antim I" (în jurul anului 1590), "Grigorie I" (la 1621), "Meletie" (1639-1655), "Gherasim" (1655-1658), "Partenie I" (1668-1671)</ref>, "Lavrentie" (1671-1672), "Nectarie II" (1680), "Calinic I" (ante 1700), "Grigorie II" (cca 1700 - după 1704), "Ioanichie" (ante
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ecumenici de Constantinopol precum și "Partenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită ca relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Lista ierarhilor Proilaviei consemnează, după mai sus-menționatul mitropolit "Gavriil", pe mitropoliții "Nectarie I" și "Antim I" (în jurul anului 1590), "Grigorie I" (la 1621), "Meletie" (1639-1655), "Gherasim" (1655-1658), "Partenie I" (1668-1671)</ref>, "Lavrentie" (1671-1672), "Nectarie II" (1680), "Calinic I" (ante 1700), "Grigorie II" (cca 1700 - după 1704), "Ioanichie" (ante 1715-1743), "Calinic II
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810. Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind desființată pe timpul ocupațiilor rusești dintre anii 1769-1774, 1789-1792 și 1806-1810. Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: Exarhatul Tomarov (Tomarova
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
1789-1792 și 1806-1810. Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: Exarhatul Tomarov (Tomarova) Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilavului, arată că Restaurarea statutului de enorie al așezării a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de atunci al Proilaviei, Gherasim. Dacă avem în vedere faptul că Gherasim a fost ales arhiereu al acestei eparhii în octombrie 1655, iar trei ani mai târziu, în 1658, a fost ales mitropolit al Târnovului, statutul de exarhie al Tomarovului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de atunci al Proilaviei, Gherasim. Dacă avem în vedere faptul că Gherasim a fost ales arhiereu al acestei eparhii în octombrie 1655, iar trei ani mai târziu, în 1658, a fost ales mitropolit al Târnovului, statutul de exarhie al Tomarovului trebuie să fi încetat pe parcursul acestei perioade de trei ani. De atunci, Tomarovul a rămas o enorie a mitropoliei Proilaviei, acest lucru fiind păstrat în titulatura arhiereului până la 1813. În continuare sunt prezentați
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Românești. Lipsa documentelor din primele veacuri de existență ale Mitropoliei Proilaviei face ca prima mențiune a unui preot să apară abia la 4 august 1758, când "ierodiaconul Alexandru Ureache, preot desăvârșit la schitul Nalt al Episcopiei Hotinului", este hirotonit de mitropolitul Daniil al Proilaviei. De remarcat că marea majoritate a documentelor care atestă numele preoților din această mitropolie provin din surse rusești și se referă la Ucraina Hanului, Bugeac sau Hotin. Numele acestor slujitori bisericești s-a păstrat în special datorită
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
scriere grecească arată că Atanasie Patelarie se afla în Țara Românească, unde profesa ca dascăl pentru fii de boieri. Datorită virtuților și cunoștințelor sale, patriarhul ecumenic Chiril Lucaris îl cheamă pe ieromonahul Atanasie la Constantinopol. În anul 1631 este ales mitropolit al Tesalonicului, el ocupând trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, și scaunul patriarhal al Constantinopolului. Sub presiunile orânduirii turce care cerea noi taxe, ierarhul a găsit sprijin și ocrotire în Țara Moldovei. Cu învoirea voievodului Vasile Lupu și cu
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Tesalonicului, el ocupând trei ani mai târziu, pentru scurtă vreme, și scaunul patriarhal al Constantinopolului. Sub presiunile orânduirii turce care cerea noi taxe, ierarhul a găsit sprijin și ocrotire în Țara Moldovei. Cu învoirea voievodului Vasile Lupu și cu încuviințarea mitropolitului Varlaam al Moldovei, patriarhul ecumenic Atanasie este găzduit la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galați, începând din anul 1642 și până prin 1653, când pleacă după ajutoare în Rusia. Un călător contemporan cu patriarhul Atanasie, diaconul Paul de Alep menționează că patriarhul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
pleacă după ajutoare în Rusia. Un călător contemporan cu patriarhul Atanasie, diaconul Paul de Alep menționează că patriarhul Atanasie avea în grija sa și păstorirea credincioșilor din Brăila, oraș aflat sub stăpânire otomană și unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei. Mitropolitul locului îi încredințase fostului patriarh Atanasie dreptul de a hirotoni preoți și diaconi pentru partea de sud a Moldovei și de a îndruma viața credincioșilor de la Dunăre. Mitropolitul Partenie I a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
oraș aflat sub stăpânire otomană și unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei. Mitropolitul locului îi încredințase fostului patriarh Atanasie dreptul de a hirotoni preoți și diaconi pentru partea de sud a Moldovei și de a îndruma viața credincioșilor de la Dunăre. Mitropolitul Partenie I a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive ca patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Partenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a doua retragere - silită - din scaun, în anul 1667, Partenie ajunge în Țara Românească în nădejdea de a câștiga bunăvoința domnitorului muntean Radu Leon. Peste puțină vreme este numit de către patriarhul Metodie al III-lea în scaunul Proilaviei. Unul dintre mitropoliții de mai târziu ai Proilaviei, Calinic al III-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfântul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Partenie a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
puțină vreme este numit de către patriarhul Metodie al III-lea în scaunul Proilaviei. Unul dintre mitropoliții de mai târziu ai Proilaviei, Calinic al III-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfântul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Partenie a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Partenie va păstori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va întoarce la București, unde va și muri
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Partenie va păstori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va întoarce la București, unde va și muri, după anul 1688, și unde, probabil, este și înmormântat. Mitropolitul Calinic al II-lea era originar din Zagora (Tesalia). A avut parte de o educație aleasă până la venirea sa la Brăila, la 1743, dovedind multă dragoste pentru carte și adunând o importantă bibliotecă. După ce a păstorit Mitropolia Proilaviei timp de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
IV-lea, dar a rămas în scaun doar șase luni. Este autor al câtorva lucrări rămase în manuscris. „S-a arătat a fi bărbat erudit, apărător al dogmelor ortodoxe, statornic și înalt la cugetare.” A murit în locul său de naștere. Mitropolitul Partenie al II-lea a fost o prestigioasă personalitate bisericească a epocii, fiind menționat în numeroase documente ale Patriarhiei Ecumenice și ales, pentru o scurtă perioadă de timp, la 1806, pe când era mitropolit de Proilavia, ca locțiitor de patriarh ecumenic
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
cugetare.” A murit în locul său de naștere. Mitropolitul Partenie al II-lea a fost o prestigioasă personalitate bisericească a epocii, fiind menționat în numeroase documente ale Patriarhiei Ecumenice și ales, pentru o scurtă perioadă de timp, la 1806, pe când era mitropolit de Proilavia, ca locțiitor de patriarh ecumenic. În 1810 este numit mitropolit de Drama, în Grecia. După cucerirea Constantinopolului de către turci, bisericile creștine construite pe teritoriul Imperiului Otoman, inclusiv cele de pe teritoriile raialelor aflate sub oblăduirea Mitropoliei Proilaviei, nu au
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a fost o prestigioasă personalitate bisericească a epocii, fiind menționat în numeroase documente ale Patriarhiei Ecumenice și ales, pentru o scurtă perioadă de timp, la 1806, pe când era mitropolit de Proilavia, ca locțiitor de patriarh ecumenic. În 1810 este numit mitropolit de Drama, în Grecia. După cucerirea Constantinopolului de către turci, bisericile creștine construite pe teritoriul Imperiului Otoman, inclusiv cele de pe teritoriile raialelor aflate sub oblăduirea Mitropoliei Proilaviei, nu au mai avut voie să aibă turle înalte sau însemne speciale de credință
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
să rămână și astăzi fie necunoscute, fie neclare, fie controversate sau, în cel mai bun caz, la nivelul de cunoaștere din 1939, când a apărut ultima cercetare științifică relevantă în domeniu, anume lucrările lui Demostene Russo: „"Mitropolia Proilavului”" și "„Lista Mitropoliților Proilavului 1590-1828”". În continuare sunt prezentate cele mai importante aspecte care așteaptă încă o cercetare amănunțită și clarificare. Unul dintre aspectele asupra căruia s-a polemizat mult în perioada interbelică a fost acela al stabilirii identității dintre Meletie Syrigul și
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilavului 1590-1828”". În continuare sunt prezentate cele mai importante aspecte care așteaptă încă o cercetare amănunțită și clarificare. Unul dintre aspectele asupra căruia s-a polemizat mult în perioada interbelică a fost acela al stabilirii identității dintre Meletie Syrigul și mitropolitul Meletie al Proilaviei. Polemica a opus, pe de o parte, pe Demostene Russo care susținea că cei doi au fost într-adevăr contemporani, dar au fost două persoane diferite, fără nici o legătură între ele, și, pe de altă parte, marea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a avut reședința după cum urmează: Nu există nici un izvor istoric care să certifice existența reședinței mitropolitane la Reni, Căușeni sau Galați, confuzia care a făcut ca aceste localități să fie incluse în rândul reședințelor mitropolitane provenind din faptul că unii mitropoliți și-au petrecut o perioadă mai îndelungată în una din aceste localități, fără ca aceasta să însemne și o schimbare a reședinței oficiale a scaunului mitropolitan. Până în prezent nu există nici un izvor direct sau circumstanțial care să certifice faptul că jurisdicția
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
primi moaștele Sfintei Paraschiva, era cuprins în eparhia care se numea „a Brăilei și Ismailului”, împreună cu Renii, Chilia, Cetatea Albă, Benderul și poate chiar cetățile muntene ocupate de turci”". În schimb Constantin C. Giurescu, la 1968, consideră ca certitudine păstorirea mitropolitului Proilav asupra raialelor din Țara Românească, fără a preciza care era sursa acestei informații: "Autoritatea mitropolitului Brăilei se întindea asupra tuturor creștinilor din raialele Dunării de jos, adică Turnu, Giurgiu, Brăila, Ismail, Chilia, asupra celor de la Nistru, adică Cetatea Albă
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Renii, Chilia, Cetatea Albă, Benderul și poate chiar cetățile muntene ocupate de turci”". În schimb Constantin C. Giurescu, la 1968, consideră ca certitudine păstorirea mitropolitului Proilav asupra raialelor din Țara Românească, fără a preciza care era sursa acestei informații: "Autoritatea mitropolitului Brăilei se întindea asupra tuturor creștinilor din raialele Dunării de jos, adică Turnu, Giurgiu, Brăila, Ismail, Chilia, asupra celor de la Nistru, adică Cetatea Albă, Tighina sau Benderul, inclusiv Căușanii si Hotinul, asupra celor din Dobrogea și de pe malul stâng al
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
bisericilor bucureștene pe anul 1810 amintește și de "„preotul Radu sin popa Ivan, hirotonisit preot de Vladica Cerveno chir Chiril, pe biserica din Giurgiu în anul 1802 August 25”". Din această inscripție rezultă că respectivul preot a fost hirotonit de Mitropolitul de Cerveno, Chiril, care a păstorit Mitropolia de Cerveno cu sediul la Ruse, până în 1806, când avea să fie mutat ca Mitropolit al Dristei. Acest lucru poate constitui un argument puternic în susținerea faptului că cel puțin Raiaua Giurgiu nu
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]