12,524 matches
-
a dozei de Nexavar sau , în cazurile severe sau persistente , încetarea tratamentului cu Nexavar ( vezi pct . 4. 8 ) . Hipertensiune : La pacienții tratați cu Nexavar s- a observat o creștere a incidenței hipertensiunii arteriale . Hipertensiunea a fost în general ușoară până la moderată , a survenit la începutul perioadei de tratament și a cedat la tratamentul standard cu antihipertensive . Tensiunea arterială va fi supravegheată în mod constant și tratată , dacă este necesar , conform practicilor medicale standard . În cazurile de hipertensiune severă sau persistentă sau
Ro_692 () [Corola-website/Science/291451_a_292780]
-
sex sau greutate corporală . Populația pediatrică : Rasa : . Nu se cunoaște relevanța clinică a diferențelor farmacocinetice intre subiecții caucazienii si asiatici . Insuficiența renală : În patru studii clinice de fază I , expunerea constantă la sorafenib a pacienților cu insuficiență renală ușoară sau moderată a fost similară cu expunerea pacienților cu funcție renală normală . În studii clinice farmacologice ( o singură doză a 400 mg sorafenib ) nu a fost observată nicio relație între expunerea la sorafenib și funcția renală la pacienții cu funcție renală normală
Ro_692 () [Corola-website/Science/291451_a_292780]
-
similară cu expunerea pacienților cu funcție renală normală . În studii clinice farmacologice ( o singură doză a 400 mg sorafenib ) nu a fost observată nicio relație între expunerea la sorafenib și funcția renală la pacienții cu funcție renală normală , insuficiență renală moderată sau severă .. Nu sunt disponibile date la pacienții care necesită dializă . Insuficiența hepatică : Expunerea la sorafenib a pacienților cu carcinom hepatocelular cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată a fost comparabilă cu expunerea pacienților cu funcție hepatică normală și s- a
Ro_692 () [Corola-website/Science/291451_a_292780]
-
la sorafenib și funcția renală la pacienții cu funcție renală normală , insuficiență renală moderată sau severă .. Nu sunt disponibile date la pacienții care necesită dializă . Insuficiența hepatică : Expunerea la sorafenib a pacienților cu carcinom hepatocelular cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată a fost comparabilă cu expunerea pacienților cu funcție hepatică normală și s- a situat în limitele acesteia din urmă . Nu există date privind pacienții cu insuficiență hepatică severă Child- Pugh grad C . Sorafenibul fiind excretat predominant pe cale hepatică , expunerea ar
Ro_692 () [Corola-website/Science/291451_a_292780]
-
antihipertensiv maxim este obținut în general după 4 până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului ( vezi pct . 5. 1 ) . Telmisartan poate fi luat cu sau fără alimente . Insuficiență renală : Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată . Experiența referitoare la administrarea medicamentului la pacienți cu insuficiență renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă este limitată . La acești pacienți se recomandă utilizarea unei doze inițiale mai mici , de 20 mg ( vezi pct . 4. 4 ) . Insuficiență hepatică : La
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
pacienți cu insuficiență renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă este limitată . La acești pacienți se recomandă utilizarea unei doze inițiale mai mici , de 20 mg ( vezi pct . 4. 4 ) . Insuficiență hepatică : La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată doza utilizată nu trebuie să depășească 40 mg o dată pe zi ( vezi pct . 4. 4 ) . Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici . Copii și adolescenți Micardis nu este recomandat pentru utilizare la copii sub 18 ani datorită lipsei datelor
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
sau insuficiență hepatică severă ( vezi pct . 4. 3 ) deoarece telmisartanul este eliminat în principal în bilă . La acești pacienți , este de așteptat un clearance hepatic redus al telmisartanului . Micardis trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată . Se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentrațiilor serice ale potasiului și ale creatininei la pacienții cu insuficiență renală tratați cu Micardis . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea Micardis la pacienții cu transplant renal recent . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
antihipertensiv maxim este obținut în general după 4 până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului ( vezi pct . 5. 1 ) . Telmisartan poate fi luat cu sau fără alimente . Insuficiență renală : Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată . Experiența referitoare la administrarea medicamentului la pacienți cu insuficiență renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă este limitată . La acești pacienți se recomandă utilizarea unei doze inițiale mai mici , de 20 mg ( vezi pct . 4. 4 ) . Insuficiența hepatică : La
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
pacienți cu insuficiență renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă este limitată . La acești pacienți se recomandă utilizarea unei doze inițiale mai mici , de 20 mg ( vezi pct . 4. 4 ) . Insuficiența hepatică : La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată doza utilizată nu trebuie să depășească 40 mg o dată pe zi ( vezi pct . 4. 4 ) . Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici . Copii și adolescenți Micardis nu este recomandat pentru utilizare la copii sub 18 ani datorită lipsei datelor
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
sau insuficiență hepatică severă ( vezi pct . 4. 3 ) deoarece telmisartanul este eliminat în principal în bilă . La acești pacienți , este de așteptat un clearance hepatic redus al telmisartanului . Micardis trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată . Se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentrațiilor serice ale potasiului și ale creatininei la pacienții cu insuficiență renală tratați cu Micardis . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea Micardis la pacienții cu transplant renal recent . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
antihipertensiv maxim este obținut în general după 4 până la 8 săptămâni de la începerea tratamentului ( vezi pct . 5. 1 ) . Telmisartan poate fi luat cu sau fără alimente . Insuficiență renală : Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată . Experiența referitoare la administrarea medicamentului la pacienți cu insuficiență renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă este limitată . La acești pacienți se recomandă utilizarea unei doze inițiale mai mici , de 20 mg ( vezi pct . 4. 4 ) . Insuficiență hepatică : La
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
pacienți cu insuficiență renală severă sau cărora li se efectuează hemodializă este limitată . La acești pacienți se recomandă utilizarea unei doze inițiale mai mici , de 20 mg ( vezi pct . 4. 4 ) . Insuficiență hepatică : La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată doza utilizată nu trebuie să depășească 40 mg o dată pe zi ( vezi pct . 4. 4 ) . Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici . Copii și adolescenți Micardis nu este recomandat pentru utilizare la copii sub 18 ani datorită lipsei datelor
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
sau insuficiență hepatică severă ( vezi pct . 4. 3 ) deoarece telmisartanul este eliminat în principal în bilă . La acești pacienți , este de așteptat un clearance hepatic redus al telmisartanului . Micardis trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată . Se recomandă monitorizarea periodică a valorilor concentrațiilor serice ale potasiului și ale creatininei la pacienții cu insuficiență renală tratați cu Micardis . Nu există experiență în ceea ce privește administrarea Micardis la pacienții cu transplant renal recent . Hipovolemie intravasculară : La pacienții cu hipovolemie și
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
3 capsule moi ( 400/ 100 mg ) Suprafața corporală se poate calcula folosind ecuația următoare : SC ( m ) = √ ( înălțimea ( cm ) X greutatea ( kg ) / 3600 ) Copii cu vârsta sub 2 ani : Insuficiența hepatică : La pacienții infectați cu HIV cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată , s- a observat o creștere a expunerii la lopinavir cu aproximativ 30 % , dar nu se așteaptă să aibă relevanță clinică ( vezi pct . 5. 2 ) . Nu sunt disponibile date privind pacienții cu insuficiență hepatică severă . Kaletra nu trebuie administrată la acești
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
asociate , de regulă , cu aceste medicamente antineoplazice . Anticoagulante : concentrațiile de warfarină pot fi influențate în cazul administrării concomitente cu Kaletra . Se recomandă monitorizarea INR ( raport internațional standardizat ) . În plus , administrarea concomitentă a fenitoinei cu lopinavir/ ritonavir are ca rezultat scăderea moderată a concentrațiilor plasmatice ale fenitoinei la starea de echilibru . Bupropion : la voluntarii sănătoși , la starea de echilibru , ASC și Cmax ale bupropionului și ale metabolitului său activ , hidroxibupropion , au scăzut cu aproximativ 50 % atunci când a fost administrat concomitent cu lopinavir
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
ori pe zi ) , atât cât conține și Kaletra , trebuie evitată , datorită unei concentrații serice potențial scăzute a voriconazolului , până când o evaluare a raportului beneficiu/ risc pentru pacient justifică utilizarea voriconazolului Claritromicină : după administrarea concomitentă cu Kaletra sunt de așteptat creșteri moderate ale ASC ale claritromicinei . La pacienții cu insuficiență renală sau hepatică , trebuie luată în considerare reducerea dozei de claritromicină ( vezi pct . 4. 4 ) . Buprenorfină : administrarea concomitentă a buprenorfinei ( 16 mg zilnic ) cu lopinavir/ ritonavir ( în doză de 400/ 100 mg
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
100 mg ( 3 capsule ) de două ori pe zi . În unele studii , Kaletra a fost utilizată în asociere cu efavirenz sau nevirapină . Cel mai frecvent eveniment advers asociat tratamentului cu Kaletra a fost diareea , în general de intensitate ușoară până la moderată . Întreruperea tratamentului din cauza reacțiilor adverse s- a realizat în proporție de 4, 5 % ( la pacienți netratați anterior ) și de 9 % ( la pacienții tratați anterior ) pe o perioadă de 48 săptămâni . Este important de reținut că s- au raportat cazuri de
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
adulți nu s- a observat nici o diferență farmacocinetică legată de vârstă sau de sex . Nu s- au identificat diferențe farmacocinetice în funcție de rasă . Parametrii farmacocinetici în starea de echilibru pentru lopinavir la pacienții infectați cu HIV cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată comparativ cu pacienții infectați cu HIV cu funcție hepatică normală în condițiile administrării de doze multiple de lopinavir/ ritonavir 400/ 100 mg de două ori pe zi . S- a observat o creștere limitată a concentrației lopinavirului total cu aproximativ 30
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
eficacitatea ( vezi pct . 5. 1 ) . Copiii trebuie să treacă de la administrarea de soluție orală Kaletra la cea de capsule moi , imediat ce pot înghiți capsulele ( vezi pct . 4. 4 ) . Insuficiență hepatică : La pacienții infectați cu HIV cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată , s- a observat o creștere a expunerii la lopinavir cu aproximativ 30 % , dar nu se așteaptă să aibă relevanță clinică ( vezi pct . 5. 2 ) . Nu sunt disponibile date privind pacienții cu insuficiență hepatică severă . Kaletra nu trebuie administrată la acești
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
evenimentelor adverse care însoțesc aceste medicamente antineoplazice . Anticoagulante : concentrațiile de warfarina pot fi influențate în cazul administrării concomitente cu Kaletra . Se recomandă monitorizarea INR ( raportul internațional standardizat ) . În plus , administrarea concomitentă a fenitoinei cu lopinavir/ ritonavir are ca rezultat scăderea moderată a concentrațiilor serice a fenitoinei la starea de echilibru . 31 Bupropion : la voluntarii sănătoși , la starea de echilibru , ASC și Cmax ale bupropionului și ale metabolitului său activ , hidroxibupropion , au scăzut cu aproximativ 50 % atunci când a fost administrat concomitent cu
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
ori pe zi ) , atât cât conține și Kaletra , trebuie evitată , datorită unei concentrații serice potențial scăzute a voriconazolului , până când o evaluare a raportului beneficiu/ risc pentru pacient justifică utilizarea voriconazolului Claritromicină : după administrarea concomitentă cu Kaletra sunt de așteptat creșteri moderate ale ASC ale claritromicinei . La pacienții cu insuficiență renală sau hepatică , trebuie luată în considerare reducerea dozei de claritromicină ( vezi pct . 4. 4 ) . Buprenorfină : administrarea concomitentă a buprenorfinei ( 16 mg zilnic ) cu lopinavir/ ritonavir ( 400/ 100 mg de două ori
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
100 mg ( 3 capsule ) de două ori pe zi . În unele studii , Kaletra a fost utilizată în asociere cu efavirenz sau nevirapină . Cel mai frecvent eveniment advers asociat tratamentului cu Kaletra a fost diareea , în general de intensitate ușoară până la moderată . Întreruperea tratamentului din cauza reacțiilor adverse s- a realizat în proporție de 4, 5 % ( la pacienți netratați anterior ) și de 9 % ( la pacienți tratați anterior ) pe o perioadă de 48 săptămâni . Este important de reținut că s- au raportat cazuri de
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
adulți nu s- a observat nici o diferență farmacocinetică legată de vârstă sau de sex . Nu s- au identificat diferențe farmacocinetice în funcție de rasă . Parametrii farmacocinetici la starea de echilibru pentru lopinavir la pacienții infectați cu HIV cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată comparativ cu pacienții infectați cu HIV cu funcție hepatică normală în condițiile administrării de doze multiple de lopinavir/ ritonavir 400/ 100 mg de două ori pe zi . S- a observat o creștere limitată a concentrației lopinavirului total cu aproximativ 30
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
vizuale și priapism . Ciclosporină , sirolimus ( rapamicină ) și tacrolimus : concentrațiile plasmatice pot fi crescute în cazul administrării concomitente cu Kaletra . Ketoconazol și itraconazol : Kaletra le poate crește concentrațiile plasmatice . Voriconazol : 54 Claritromicină : după administrarea concomitentă cu Kaletra sunt de așteptat creșteri moderate ale ASC ale claritromicinei . 4. 4 ) . Buprenorfină : administrarea concomitentă a buprenorfinei ( 16 mg zilnic ) cu lopinavir/ ritonavir ( 400/ 100 mg de două ori pe zi ) nu a arătat interacțiuni clinice semnificative . Contraceptive : concentrațiile serice de etinilestradiol scad atunci când contraceptivele orale
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]
-
adverse . Se așteaptă o creștere de 49 ori a ASC a verdenafilului atunci când acesta se administrează concomitent cu regimurile care conțin ritonavir , inclusiv Kaletra . Kaletra le poate crește concentrațiile plasmatice . Claritromicină : după administrarea concomitentă cu Kaletra sunt de așteptat creșteri moderate ale ASC ale claritromicinei . Metadonă : s- a demonstrat că medicamentul Kaletra scade concentrațiile plasmatice ale metadonei . Se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice ale metadonei . Rifabutină : când rifabutina s- a administrat concomitent cu Kaletra timp de 10 zile , Cmax și ASC ale
Ro_540 () [Corola-website/Science/291299_a_292628]