10,211 matches
-
gură.” Nu tradiționalismul realist și psihologizant este În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul se citește pe nerăsuflate - dacă cititorul cedează și deschide cartea. Pur și simplu, dimensiunea funcțională a acestui text nu lasă loc nici unei interpretări. Acesta este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personajului merită discuția cea mai amplă. Traseul lor biografic este, programatic, o realizare mecanică, cu toate că etapele lui imită stațiile favorite ale literaturii clasice: lovituri de teatru aducătoare de fericire sau nenorocire sînt condensate pentru a nu depăși lungimea unui scurtmetraj. Narațiunea nu este evacuată, doar verosimilitatea ei zădărnicită. În primul rînd prin onomastica derizorie. Apoi prin repetiții de fraze care anulează astfel orice transcendență, orice submersibilitate a frazei care, În literatura clasică, nu există decît pentru a orienta privirea pe obiectele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai tîrziu), geologie, acustică, vestimentație, astronomie, etc. - exhibată cu parcimonie dar foarte precis, cum Îi stă bine unui dandy, căci așa l-a numit presa franceză - sexagenarul Echenoz Își convinge cititorul să-l urmeze făcându-i discret vânt Într-o narațiune ale cărei convenții le denunță ocazional, fără s-o deconstruiască, fără s-o amenințe. Iată de pildă debutul abrupt al romanului Cherokee: “Un jour, un homme sortit d’un hangar. C’était un hangar vide, dans la banlieue est. C
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
printr-o linie de bac. Prietenia se strică, doi dintre ei pun la cale incendierea subsolului În care cei patru cântau noapte de noapte, odată cu uciderea liderului devenit indezirabil. Povestea n-are, Însă, cronologia liniară și seacă a unui polar; narațiunea, la limită, este un pretext pentru o jerbă prozastică surprinsă În plin fuleu, care are de-a face cu monologul lui Molly din Ulysses sau zgomotul și furia faulkneriene. Cartea, care se citește pe nerăsuflate (cu sentimentul celui ce se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pășește cu Îndrăzneală În plin război rece, aducînd În proza franceză contemporană violență, baroc, dar și clocotul verbal și explozia lexicală nemaicunoscute de la Céline Încoace. Senzația cea mai pregnantă produsă de scrierile sale este aceea de claustrofobie. O scriitură densă, narațiuni centrifuge și dialoguri sacadate se cantonează În densitatea de plumb a junglelor din sud-estul Asiei, Învăluite de o atmosferă (la propriu) irespirabilă, suprasaturată de ofensiva incontrolabilă a vegetației tropicale: luxurianța stilistică și retorică se Întîlnește cu aceea a spațiului referențial
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Orwell, o lume În război, unde existențele se duc de pe o clipă pe alta, În așteptarea Înfrigurată a morții: “Un jour, nous nous réveillerons. Il fera noir. Enfin, il fera noir.” Rolul antroponimic al personajelor este acela de a fixa narațiunea pe coordonate spațio-temporale cît mai vaste, de a Împiedica identificarea fidelă, din partea cititorului, cu realități istorice. Aceste decupaje aproximative, plutitoare, sînt proprii prozei franceze actuale. Le-am Întîlnit și la Amélie Nothomb, la Echenoz În mod special, și le vom
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sens propriu, ale piesei formației cehești Leibach - Quel est le privilège des morts? Acela de a bîntui etern? Viața și literatura lui Antoine Volodine sînt cele ale unui exilat. Explorator neobosit al limitelor În care textul mai poate lua forma narațiunii, avangardist În idei - plutind Încă În aerul rarefiat al Noului roman francez - Volodine nu scrie totuși nici manifeste literare, nici nu seamănă teroare prin maniera de construcție a romanelor sale. Experiența scriiturii “post-exotice” este una limitei, așa cum experiențele personajelor sale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Bernard Pivot), Jean Rouaud este un reprezentant de marcă al romanului poetic francez. Trebuie spus că romanul poetic, cu ascendența mai mult sau mai puțin explicită În monumentala operă proustiană, acolo unde scriitura (sau poiesis-ul) devine mai importantă decât narațiunea (sau diegesis-ul), este genul de elecție al unor scriitori Înzestrați cu o acută conștiință critică și cu disponibilități tehnice remarcabile, care aduc prospețime și vigoare literaturii franceze contemporane, o generație inițial underground din care fac parte Dominique Noguez sau Eric
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decât un gest, din nefericire ultimul, pe care cineva Îl face fără a semnifica prin aceasta o apoteoză, desăvârșirea unei sfere de sens. Pe de altă parte, autorul anilor ’90 știe că personajele sale pot muri oricând, ele așijderea. Timpul narațiunii e cu atât mai prețios, o narațiune care flirtează cu propriul sfârșit (știm asta și de la Michel Butor, cel din L’Emploi du temps) - iată coordonatele originalității literaturii franceze contemporane. Mai Înțeleaptă, În sensul acesta, decât orice filosofie; mai autentică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care cineva Îl face fără a semnifica prin aceasta o apoteoză, desăvârșirea unei sfere de sens. Pe de altă parte, autorul anilor ’90 știe că personajele sale pot muri oricând, ele așijderea. Timpul narațiunii e cu atât mai prețios, o narațiune care flirtează cu propriul sfârșit (știm asta și de la Michel Butor, cel din L’Emploi du temps) - iată coordonatele originalității literaturii franceze contemporane. Mai Înțeleaptă, În sensul acesta, decât orice filosofie; mai autentică, mai savuroasă, contraindicată nostalgicilor gradului zero al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
amplitudine scrpturală: fraze lungi, artificii tehnice, rupturi de ritm, enumerări, ton familiar, direct, Într-un cuvânt, viruozitate stilistică desăvârșită. și totuși, tocmai aceastei importanțe cardinale acordată stilului personal, efortului de a realiza cât mai multe “numere personale” care uneori confiscă narațiunea i se datorează impresia de narcisism auctorial percepută la lectură: poate fi acesta simptomul unui complex identitar. Opera lui Jean Rouaud ne oferă imaginea unui autor foarte talentat, tenace (penultimul roman, uneori exasperant prin acumularea maniacală a detaliilor) dar lipsit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu ține locul unui principiu. Ba, mai mult, contribuie la deierarhizarea corpusului de texte literare. În momentul În care, la rubrica romantism, ești invitat să citești poeziile lui Eminescu, „ultimul romantic”, contactul tău cu romantismul nu ține seama de dinamica „narațiunii” romantice, iar motivele, imaginarul, gîndirea poeziilor eminesciene au nevoie toate de o legendă care te trimite În urmă, acolo unde Însă școala care-ți cere să-l știi pe Eminescu nu mai pătrunde: Îl citim pe Eminescu pentru că, dintre toți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eșecul unor legături stabile, capabile să le ofere siguranța și afecțiunea de care sunt constant dependente, iar pe de altă parte, retrăiesc cu o anumită voluptate experiențele care le-au marcat evoluția, concepând orice desprindere ca pe o ruptură inacceptabilă. Narațiunea este un flux discontinuu de amintiri, uneori plăcute, alteori bulversante, întrepătrunse de fluxul realității cotidiene, asumată tot din perspectiva rememorării evenimentelor anterioare. Pentru Maria Condur, protagonista romanului Goana după vânt (1974), trecutul constituie reperul întregii existențe, influențând decisiv orice experiență
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
a trasa o amplă frescă socială. Având în centrul său o familie ardeleană ai cărei membri, de vârste și condiții diferite, asigură plauzibil joncțiunea dintre diferitele medii detaliat prezentate (săteni, târgoveți nevoiași sau înstăriți, industriași și comercianți, militari, profesori ș.a.), narațiunea cuprinde evenimente situate între vara anului 1940 și august 1944. Locul acțiunii este mai întâi la Târgu Mureș și în sate din împrejurimi, apoi și pe alte meleaguri, inclusiv pe frontul de Est, la București ș.a.m.d. În prim-
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
lui „ca o lumină au străluminat, plină de bucurie”. Cronica rămâne o mărturie bogată în date istorice, politice și sociale (despre starea populației și fiscalitate, despre viața comercială din târguri ș.a.). Valoarea literară a textului provine din bogăția portretistică, din narațiunea colorată și claritatea stilistică. Traducerea grecească a cronicii, făcută de Amiras, a fost transpusă în franceză de Nicolas Génier, în 1741. Ediții: Cronica anonimă a Țării Moldovei care se începe de la domnia lui Istrati Dabija Vv. și se sfârșește cu
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
satisfacție a persiflării de narator. Capacitatea de a fixa o psihologie și de a reface discursul interior al personajului, care conține comentarii mute ale întâmplărilor vizibile, umorul inteligent și proaspăt, alimentat cu observații și calificative proprii registrului comic, produc o narațiune modernă, alertă, cu fraze scurte și adecvate, care mențin textul viu. Meditația asupra forței (oarbe, nocive) a iubirii este continuată în romanul Buruieni de dragoste (1936), o prelucrare a unui episod autobiografic notoriu în epocă - o relație, eșuată în scandal
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
segmentelor de text, cărora le verifică variabilitatea, ponderea, stabilitatea, poeticitatea și inclusiv gradul de „consistență tipologică”. Probând un orizont teoretic remarcabil, cartea rămâne un instrument de lucru util pentru specialiștii în domeniu. Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare (1999) se remarcă prin atenția acordată aspectelor de viață din basme, legende, snoave, povestiri mitice ș.a., precum și rolului și funcțiilor complexe pe care le au acestea în comunitățile sociale, mai exact în diverse medii și situații concrete de povestit
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
al proverbelor, Corpusul cimiliturilor românești, Corpusul și tipologia ritualurilor agrare, Corpusul basmelor românești despre animale. SCRIERI: Vechi obiceiuri agrare românești. Tipologie și corpus de texte (în colaborare cu Maria Cuceu), București, 1988; Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare, Cluj-Napoca, 1999; Probleme actuale în studierea culturii tradiționale, Cluj-Napoca, 2000. Ediții: Ioan Micu Moldovanu, Povești populare din Transilvania, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1987 (în colaborare cu Maria Cuceu); G. Vâlsan, Studii antropogeografice, etnografice și geopolitice, pref. Andrei Marga, Cluj-Napoca
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
politice asemănătoare. Studiul se centrează deci pe contextele sociale și culturale împărtășite de respectiva persoană cu cei ce au urmat o traiectorie politică sau intelectuală asemănătoare. Complementar, vor trebui explicate diferențele, momentele de alegere între alternative intelectuale și politico-culturale diferite. Narațiunea va pendula inevitabil între texte și contexte, încercând astfel să surprindă un model mai general fără să piardă legătura cu concretul experienței istorice. Conservatorismul radical. Sincronismul culturii române interbelice Vom încerca, în cele de mai jos, să schițăm tendința europeană
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
matricea sa istoriografică antebelică și apariția unei tendințe geopolitice. O nouă retorică, un nou dinamism, antipozitivism pe anumite paliere, încredere în știință pe altele, aplicabilitate și realism sunt noile trăsături ce caracterizează geopolitica. Pământul ia locul personajului principal - eroul, în narațiunile geografico-istorice ale geopoliticienilor, configurând decisiv istoriile naționale, povestirile exemplare, caracteristicile grupurilor etnice și naționale etc. Ca o manifestare a unui răspuns la modernitate, ambivalența geopoliticii față de societatea Germaniei weimariene trebuie considerată, credem noi, ca un aspect al modernismului, chiar dacă deseori
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
teorema lui Thomas”: dacă oamenii definesc o situație ca fiind reală, atunci aceasta devine reală prin consecințele definirii ei drept reală. În legătură cu „vizualizarea” faptelor de către jurnaliști, Richard V. Ericson aduce în discuție credibilitatea surselor, cotarea și verificarea informațiilor, precum și încadrarea narațiunilor. Idealul fiecărui jurnalist este să folosească surse cât mai credibile. Dar „jurnaliștii rareori au timp, resurse materiale sau acces la informații astfel încât să stabilească faptele independent” (Ericson, 1998, 85). În această situație, ei apelează la surse credibile, la instituții cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
medalioanele de autori, portretizați cu vocația formulărilor subtil-penetrante, unele sintagme având turnura caracterizărilor de referință. În G. Ibrăileanu H. îl recunoaște pe „fondatorul cercetării eminescologice”. La Al.O. Teodoreanu, descoperă „fața ascunsă” a unui „prozator artist”, făcând „literatură din literatură” în narațiunile lui pline de farmec și rafinament, care exaltă, în maniera lui Boccaccio, „viața ca sărbătoare”. Din publicistica lui B. Fundoianu deduce „setea de echilibru a acestui neliniștit”. De o consistență împinsă până la refuz, complexă în articulații, analiza creației lui Dan
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
ale limbii literare ca variantă a limbii române, I. încercând, cu apel la un limbaj comun, să explice rațiunile abaterilor de la normă (origini, mobiluri, scopuri). Italia posibilă (1977), culegere de note de călătorie, relatează în scurte texte portretistice și mici narațiuni sau dialoguri alerte impresiile profesorului aflat într-un prelungit sejur torinez. În comparație cu dialogurile vii din aceste pagini, povestirile din volumul Întrebări în asfințit (1983) sunt infuzate de o ironie ascunsă (poate voluntar) în cutele limbajului greoi, impregnat de poncifele politice
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
mondial. Relatarea, un soi de monografie exhaustivă, urmărește o serie de personaje, prea multe și unele chiar inutile, cu obiceiurile și munca lor, cu traiul dus sub ocupația horthistă, totul descris într-o tonalitate convenabilă politicii oficiale din anii ’80. Narațiunea este corectă, dar nu totdeauna adecvată dialogurilor „dialectale”, dovedindu-se și prea preocupată de detalii și de explicarea lor, ca și cum i-ar lipsi planul de perspectivă. În romanul Pensiunea Barbagia (1992), personajul principal, un țăran pe nume Axinte Grapini, este
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
dragoste. Raportarea la celălalt a subiectului conștient prin comportamente specifice și responsabile face substanța actului moral prin care se exprimă un aspect esențial al libertății omului. În plus, omul conștient asimilează și exprimă nu doar limbajul suprapersonal - fiind capabil de narațiune și autobiografie -, ci și logica implicită a acestuia - fiind capabil de gândire rațională, de raționamente, judecată, cugetare. Omul conștient judecă despre realitate și adevăr, afirmă adevărul realității, în contextul logosului și valorilor și, în același timp, evaluează și instituie valori
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]